Ut musica philosophia et logica sau Pentru ce educația muzicală?

Mircea DUMITRU
Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Ut musica philosophia et logica sau Pentru ce educația muzicală? jpeg

Dacă m-aș fi născut cu un an mai devreme, ceea ce în lumina unor presupoziții metafizice juste este o posibilitate extrem de neplauzibilă, cel mai probabil aș fi fost muzician. I-a revenit generației mele neșansa unei reduceri drastice a numărului de locuri la concursul de admitere pentru vioară la Conservatorul bucureștean și, deși eram un violonist bun, nu am fost destul de competitiv pentru a ocupa unul dintre locuri, alături de vîrfurile reale ale violonisticii grupei mele de vîrstă. Dar de ce aș fi putut fi un muzician profesionist? Ei bine, pur și simplu, pentru că am avut o educație muzicală de doisprezece ani, la început în Liceul de Muzică din Craiova, al cărui elev am fost timp de cinci ani, din 1967 și pînă și 1972, urmați de alți șapte ani, pînă în 1979, cînd am absolvit Liceul de Muzică nr. 1 din București (azi Colegiul Național „Dinu Lipatti”) și am obținut un bacalaureat în muzică. Așadar, m-am bucurat din plin de o formație muzicală oprită, spre regretul meu pe care-l resimt uneori și azi, în pragul desăvîrșirii ei în învățămîntul superior muzical.

Ce valoare a avut pentru mine această educație? Aș spune, fără riscul de a greși sau de a exagera, că a contribuit decisiv la întreaga mea traiectorie academică și de viață. Și azi, deși mă ocup de lucruri diferite - unii ar spune, poate, complet diferite - muzica este, alături de viața celor pe care-i iubesc, partea cea mai bună și frumoasă a existenței mele. Ea este forma de viață care nu are echivalent în nici o altă experiență, nici măcar în aceea strict profesională, pe care am dezvoltat-o constant, fără nici o întrerupere, timp de patruzeci de ani: filosofia și logica.

Este foarte plauzibil ca înclinațiile mele muzicale timpurii, corelate cu o mare pasiune pentru matematică în anii formării mele, să mă fi condus, pînă la urmă, la filosofie și, mai ales, la logică, adică la un domeniu ale cărui rigoare, simetrie, claritate și aspirație către coordonare, puritatea formei și ordine nu sînt egalate decît de trăsăturile stilistice întru totul similare ale muzicii.

De aceea, cînd cineva se întreabă - și probabil nu retoric – „La ce bun educația muzicală?” sau „Ce anume ne oferă orele de muzică și de educație muzicală în școală?”, eu simt o crispare intelectuală. Pentru mine, răspunsul este evident. Mie, această educație mi-a oferit totul. M-a pregătit pentru tot restul vieții; mi-a definit și articulat opțiunile și, sînt convins, m-a motivat pentru exercițiul logicii și al filosofiei, al căror studios am rămas pînă azi și, fără îndoială, voi fi pînă în ultima clipă a vieții.

Dar, desigur, este cît se poate de adevărat că alți oameni au avut alte experiențe cu totul diferite de ale mele. Și prin urmare, cu toată rezerva și modestia necesare atunci cînd vrei să împărtășești celorlalți propria ta experiență de viață, așadar fără a avea nici cea mai mică pretenție arogantă de a da lecții de viață cuiva, iată de ce cred în virtuțile cu totul aparte ale muzicii pentru dezvoltarea și formarea personalității tinerilor. Așadar, la întrebarea „Pentru ce educație muzicală?”, răspunsul scurt va fi: pentru că muzica are virtuți paideice unice - ne ajută să ne conturăm, să ne dezvoltăm și să ne împlinim ca ființe sociale și sensibile întregi.

Dacă doriți și un răspuns mai elaborat, iată-l aici:

Studiul sistematic al muzicii și al unui instrument muzical îl începi foarte timpuriu. La cinci sau șase ani, deja ești pus în situația de a exersa zilnic cîteva ore. Efectul pe termen lung al acestei practici supravegheate asupra coordonării corpului, dar și asupra temperării reacțiilor temperamentului și emoțiilor, este evident și rămîne cu tine pentru tot restul vieții. Te obișnuiești cu munca zilnică grea și dură, nu în salturi; și te acomodezi cu ideea că atingerea unei ținte pentru care primești laude și recompense depinde de munca ta, pe care nu o poți împrumuta de la nimeni altcineva, după cum nici nu se poate să-ți fie însușită fraudulos de către altcineva. Miile de ore de exercițiu și de practică sînt ale tale; ești tu, instrumentul tău și muzica pe care o faceți împreună, care nu există în lipsa actului tău creator.

Timpul trece; ești din ce în ce mai bun la practicarea artei tale muzicale și ajungi să poți face muzică împreună cu alți muzicieni, de-o seamă cu tine sau mai maturi. Această „împreună comunicare și interpretare muzicală” este una dintre cele mai bune și eficiente căi către dezvoltarea virtuților civice. Cunoașteți vreo altă activitate umană, care, aidoma muzicii, să permită o perfectă coordonare și o armonizare deplină a unor personalități individuale atît de diferite, fiecare cu temperamentul și cu reacțiile sale emoționale, dar care, atunci cînd dirijorul ridică bagheta, performează impecabil în mecanismul perfect reglat al unei orchestre? Eu, unul, nu cunosc ceva care, în această privință, să egaleze muzica nici pe departe. Am avut experiența cîntatului în orchestră sau în formații de muzică de cameră. Nu am putut afla nici o altă activitate umană în care armonia și deplina coordonare să se obțină și să se hrănească din personalități atît de diferite, de fluide și uneori chiar antagonice. Iarăși, efectul pe termen lung al acestei socializări prin muzică este durabil și robust. Virtuțile civice și ale sociabilității nu pot fi mai bine modelate la aceste vîrste fragede decît prin practicarea unui instrument muzical și prin experiența de a fi parte a ceva mai mare și mai semnificativ. (Sportul, pe de altă parte, deși o activitate socială de grup, atît de dinamică și de atrăgătoare la vîrsta primei tinereți, este prin natura sa mult mai competitiv și polemic!)

Iar dacă acum, în final, ne ridicăm de la individual și social la conceptual și ideatic, pentru mine experiența muzicii și a educației muzicale a fost revelatoare pentru o subtilă corespondență între muzică și logică/filosofie. Am avut privilegiul unor convorbiri personale cu filosoful Kit Fine (metafizician și logician; probabil cel mai important și influent gînditor al momentului, un geniu al domeniului nostru), care este totodată un pianist și compozitor („amator”) pe deplin împlinit. Din discuțiile noastre despre logică și muzică rețin două trăsături distinctive esențiale care corespund deopotrivă „stilisticii” logicii și muzicii. Fine ne spune că cea mai importantă operație logică este aceea a coordonării: a expresiilor limbajului unele cu altele, a gîndurilor între ele, dar și a expresiilor lingvistice cu gîndurile pe care le constituie și transmit acele expresii. Coordonarea, îmi pare evident, ține și de natura intrinsecă a muzicii. Apoi, în direcția inversă, pornind de la muzică spre filosofie, logică și argumentare/raționare, Fine consideră că acumularea unei tensiuni sonore, care se rezolvă finalmente într-o cadență ce conduce firesc către încheierea piesei muzicale este esența unei bucăți muzicale, ține de natura intrinsecă a muzicii. Dar polemica ideilor riguros argumentate și „înregimentate” logic, natura dialectică și dialogică a oricărui gînd filosofic pe care urmărim să-l conducem argumentat și logic către o concluzie sînt, de asemenea, caracteristici intrinseci ale filosoficului.

Iată cum, pentru mine, arcul experienței acumulate de-a lungul formării mele, dar și experiența creației profesionale au înglobat deopotrivă muzica, logica și filosofia.

Ut pictura poesis era gîndul călăuzitor al Artei poetice a lui Horațiu. Cu toată modestia, și păstrînd proporțiile de rigoare, ecoul peste veacuri al acestei poetici va fi, pentru mine, Ut musica philosophia et logica.

Mircea Dumitru este profesor universitar la Facultatea de Filozofie a Universității București și fost rector al Universității.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

vladimir putin si bomba nucleara
Putin este „complet încolțit”, ceea ce crește probabilitatea de a folosi arme nucleare, crede un fost ofițer CIA
Probabilitatea ca președintele rus Vladimir Putin să apeleze la arme nucleare tactice în Ucraina crește pe măsură ce se simte încolțit din pricina eșecurilor sale militare, spune un fost ofițer CIA.
spymaster serial foto HBO Max jpg
HBO Max face un serial despre spioni și Ceaușescu. Cine interpretează rolurile principale
„Spy/Master“ este un serial-dramă a cărui acțiune se desfășoară în timpul Războiului Rece și spune povestea unui spion dublu, mâna dreaptă a dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Podul suspendat peste Dunăre, de la Brăila FOTO: Radu Aramă
Este oficial: Podul suspendat peste Dunăre nu va fi deschis circulației anul acesta
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Scrioșteanu, anunță în mod oficial, după o vizită pe șantierul podului suspendat de la Brăila, că obiectivul nu va fi finalizat în luna decembrie 2022.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.