Universitate şi profit: fons vitae

13 iulie 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A devenit un cadru comun al cafelelor cu colegii discuţia critică despre universitate şi bani. Pe de o parte, atmosfera de nemulţumire are în vedere disjuncţia de drept dintre modul în care ne reprezentăm misiunea universităţii şi jargonul actual, în care inducerea spaimei că nu ne vor ajunge salariile şi producerea unui nou tip uman de universitar par să funcţioneze solidar. Mă voi feri să argumentez ideea că universitatea, pentru a sluji interesele unei cercetări pure, nu trebuie transformată într-un sistem alambicat de profit. Ba chiar cred că este bine, în cazuri bine circumscrise, să visăm la o universitate bogată, dedicată opulent studiilor. Nu o voi argumenta pentru că lucrurile mi se par aici mai nuanţate decît simpla stare de principiu, şi pentru că sînt convins că o universitate în care sînt prezenţi manageri foarte competenţi şi capabili să angajeze contracte de cercetare poate prospera, îmbinînd inteligent diversele surse de finanţare. Voi argumenta însă ideea că, în orice caz, confuzia dintre planul cercetării stricte şi planul managerial conduce spre cel puţin patru consecinţe triste, nefireşti, frustrante, umilitoare. 1. Consecinţa tristă. Într-o universitate în care profesorii trebuie să îşi caute sursele de finanţare singuri, cei mai apreciaţi profesori sînt cei care aduc cei mai mulţi bani. Or, bani poţi produce şi în bună concordanţă cu priceperea ta ştiinţifică. De pildă, o invenţie, un proiect de cercetare, o valorificare care intră în programul şi mentalitatea societăţii care te finanţează pun în acord priceperea cu cîştigul. În acest caz, cercetarea se face pe tiparul unui puzzle în care termenii acordului sînt onest încheiaţi. Dar dincolo de acest caz ideal, dependenţa faţă de comanditarul bogat (stat, fundaţie etc.) deschide posibilitatea speculării limbajelor lui de lemn. Ştim ce vrea finanţatorul pe termen scurt întotdeauna: de pildă, în ultimii zece ani, folosirea unor cuvinte-cheie (integrare, democraţie, european) a condus la acceptarea masivă a proiectelor de cercetare care doar şi-au rafinat limbajul, fără a-i schimba genul. Iar această speculare a limbajului conduce la generarea imposturii profesorului: eşti cu atît mai bun, cu cît aduci mai mulţi bani, indiferent de tehnica de limbaj speculată. Aici începe istoria colegilor promovaţi pe simple cariere administrative şi tot aici începe sentimentul de putere feudală pe care îl răspîndeşte în jur micul stăpîn al unei relaţii ce vehiculează în vreun fel bani: în fond, nici nu mai trebuie să pui probleme profesionale într-o reuniune colegială, este suficient să şopteşti (ca să se audă) o sumă oarecare pe care ai mai procurat-o, indiferent că este sau nu adevărat, şi este de ajuns pentru a inspira un soi de respect amestecat cu teamă, care se extrapolează nepermis, tacit şi sigur, asupra competenţei ştiinţifice. 2. Consecinţa nefirească. În aceeaşi logică a dependenţei de comanditar, cercetarea care depinde de un sistem de finanţare, a cărui bunăvoinţă trebuie să o cîştige, face ca universitatea să desfăşoare cercetări doar în sistemul puzzle al modelului predeterminat, fără ca noul sau criza să poată fi tratate la justa lor valoare epistemică. Nu poţi invoca noul în faţa celui care nu îl înţelege, sau cel puţin finanţarea va veni dintr-o mărinimie şi simpatie condescendentă faţă de care finanţatorul nu are nici un credit serios. În toată istoria noastră culturală şi confesională, noul este nebunie, dar în logica unei cercetări ştiinţifice el trebuie să aibă un loc asigurat, fără de care nobleţea universităţii piere: în universitatea-profit, acest loc dispare, pentru că nimeni nu plăteşte pentru ceea ce nu înţelege. Dimpotrivă, asumarea instituţională a culturii autentice înseamnă existenţa unui finanţator (statul) care plăteşte 1) pentru că nu înţelege şi 2) pentru că a delegat savantul să înţeleagă sensul actului educaţional. Dacă locul noului dispare, universitatea devine tributară din principiu reprezentării despre lume pe care o au sursele sale de finanţare. Desigur, ea poate fi de facto tributară ei, dar dacă nu este capabilă oricînd să depăşească tipul de reprezentare respectiv şi nu are un loc anume pentru noul absolut, purtătorii noului vor fi alţii: strada, marginalii sau pur şi simplu unii mai vrednici. 3. Consecinţa frustrantă. În universitatea concepută pe criteriul competiţiei finanţărilor, umanioarele sînt cenuşărese. Din limba latină nu poţi face bani, din filosofie veche nu poţi face bani, la fel din istorie sau din arheologie. Dimpotrivă, alte domenii (drept, psihologie, economie) sînt mult mai avantajate. Nu este vorba aici de un vis egalitarist, ci de critica unei extrapolări: profesorul de limba latină nu poate avea în universitate o demnitate mai măruntă pentru că domeniul lui nu este profitabil. Fără respectarea acestei condiţii, ilustrată inclusiv salarial, vom ajunge la ideea că putem produce societăţi fără instituţiile care meditează critic la sensul lor şi al căror loc este fatalmente unul dizgraţiat. Trăim într-o lume în care limbile clasice pier, în care studiul umanist este relativ marginal: nu e nimic grav aici şi nu este nimic nou, mereu a fost aşa, bellatores au fost mereu mai mulţi ca umaniştii, aşa cum sînt azi informaticienii sau economiştii. Nou şi grav este sistemul în care e încadrată această proporţie: avem un sistem liceal orientat programatic împotriva culturii generale şi gratuite, cu multe ore pe săptămînă dedicate formării conştiinţei legitimatoare necritice (literatura română şi religia) şi cu tot mai puţine ore dedicate conştiinţei culturale şi evaluării critice a tradiţiei în care trăim. Omul format în acest sens intră foarte firesc şi plin de confort într-o universitate în care predica sacrificiului în numele noului, în care rediscutarea valorilor şi gîndirea critică sînt marginale. 4. Consecinţa umilitoare. Confuzia dintre manageriat şi viaţa academică conduce la o stranie supremaţie a secretarelor, a şefilor TESA, a serviciilor sociale, de salarizare etc. Cum poţi cere o adeverinţă cînd un birou de profil este deschis două ore pe zi, exact cînd ai curs? Dacă mai sus mă refeream la stratul tot mai dens de impostură generată de profesori mai competenţi în completarea formularelor de grant decît în propria lor cercetare, de această dată stratul birocrat este mai presus chiar decît aceştia, minuscule fiinţe intermediare între sublunaritatea profesorului şi serenitatea celestă a birocratului aducător de bani şi, în consecinţă, adevărat fons vitae al studiilor academice. Nu îndrept această critică împotriva universităţii mele, la nivelul structurii ei: sincer şi onest, ştiu că ea constituie o reuşită de supravieţuire economică într-o perioadă dificilă. O îndrept împotriva inegalităţilor umane şi profesionale din interiorul ei, născute din confuzia dintre isteria finanţărilor şi viaţa academică, care a condus sigur şi triumfător la impostură intelectuală. Alexander Baumgarten este conferenţiar la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş-Bolyai".

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.