Unitatea de măsură c.l.

Unitatea de măsură calea lentă (c.l.) există şi e egală cu diferenţa dintre timpul pe care l-aţi petrecut făcînd un lucru "la repezeală", "în condiţii de stres", "sub presiune", "într-o dimineaţă de luni", şi timpul pe care l-aţi fi petrecut făcînd acelaşi lucru într-o linişte deplină, fără să vă bată nimeni la cap, nici măcar dumneavoastră înşivă. Unii ar spune că e vorba de timp pierdut, alţii, ceva mai excentrici, ar zice că e un timp cîştigat. De fapt, unitatea de măsură c.l. se ocupă de cuantificarea luxului. Luxul de-a dormi nepermis de mult, chiar împotriva recomandărilor medicilor, luxul de-a lungi cafeaua şi cititul ziarelor o dimineaţă întreagă, luxul de-a sta la poveşti cu prietenii, luxul de-a vedea două filme unul după altul la cinema, luxul de-a asculta un CD cu ochii închişi şi mintea tulbure. Oamenii care-şi permit din cînd în cînd astfel de mici desfătări nu sînt nici pierde-vară, nici înceţi la minte. Sînt doar convinşi că posibilitatea de a încetini ritmul cînd vor ei e una dintre dovezile că încă mai sînt în viaţă. Mijlocul de transport în care unitatea de măsură c.l. poate fi simţită pe propria piele e trenul. Cu trenul, oricît scandal am face, nu putem ajunge la destinaţie mai repede decît scrie pe bilet. Eventual mai tîrziu, dar mai repede, sigur nu. Aşa că, prizonieri într-un compartiment, nu ne rămîne de făcut decît să ne uităm pe geam, să discutăm cu vecinii sau să citim. De obicei, romane, care " după cum ne învaţă Kundera (într-un interviu din iarna lui 1984) " "sînt inamice ale vitezei; lectura lor trebuie să fie lentă, iar cititorul trebuie să poată rămîne fermecat de-o pagină, de-un paragraf, de-o frază chiar". C.l. e în stare să măsoare, în mod surprinzător, şi plăcerea lecturii. Cu cît ne oprim mai mult la o carte şi-i amînăm sfîrşitul, cu atît sporim şansele de-a ne bucura de ea. Căci (re)lectura " aflăm de la Matei Călinescu " e "un mod al atenţiei care presupune încetinirea lecturii", o oprire prelungită înăuntrul textului. Răgazul, pauza, aparenta lipsă de eficienţă, de asta se ocupă unitatea de măsură c.l. Care mai este, spre marea surpriză a incredulilor, şi o excelentă unitate de ambalare şi desfacere a unor dispozitive slow motion. În funcţie de nevoile fiecăruia, aparatele, ascunse de obicei în buzunarul de la piept, îl obligă pe purtătorul lor să: meargă în pas de plimbare, să mestece îndelung, să privească atent, să vorbească rar şi apăsat, să deschidă paranteze interminabile şi enumerări domoale. Nu costă mult, însă beneficiile lor sînt incontestabile: mai civilizaţi, mai zîmbitori, mai atenţi la tot ce-i în jur, proprietarii lor devin chiar mai blînzi. Şi pot " dacă vor " să facă lumea din jurul lor să funcţioneze cu încetinitorul. Imaginaţi-vă un oraş ca Bucureştiul, în care, la o apăsare de buton, oamenii ar uita că aleargă undeva şi ar începe, distraţi, să întrebe florăresele pe care bancă din care parc e cel mai bine să stea la soare şi ce garoafă se asorteză la butonieră. Să fii lent înseamnă să fii atent, cumpătat, calm. Să fii lent înseamnă să ştii " aşa cum au demonstrat-o oamenii de ştiinţă " că nu-i nevoie să alergi prin ploaie: te vei uda la fel de tare ca în cazul în care-ţi continui drumul liniştit. Desigur, există riscuri. Lentoarea nu-i pentru toată lumea. Căzută în mîinile cui nu trebuie, poate produce dezastre (printre care lehamitea şi dictatorii leneşi). Dacă însă e practicată cu simţ de răspundere, calea lentă ajunge să semene cu o călătorie lungă cu trenul. V-aţi putea plimba cu trenul prin bibliotecă, prin bloc, printre oameni, spre serviciu, profitînd pe îndelete (cu o viteză de sub 500 m pe oră) de lucrurile pe lîngă care sînteţi obişnuiţi să treceţi mult prea repede. În final, dacă nici eu " reprezentantă a unităţii de desfacere şi ambalare c.l. " nu v-am putut convinge de dulceaţa unei mîngîieri care zăboveşte prea mult, atunci îl las pe purtătorul nostru de cuvînt, pe numele lui William Butler Yeats, să vă spună cu un vers de poem îndemnul unităţii noastre: Tread soflty because you tread on my dreams… ("Păşeşte încet, căci păşeşti pe visele mele…").