Unitatea de măsură c.l.

Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Unitatea de măsură calea lentă (c.l.) există şi e egală cu diferenţa dintre timpul pe care l-aţi petrecut făcînd un lucru "la repezeală", "în condiţii de stres", "sub presiune", "într-o dimineaţă de luni", şi timpul pe care l-aţi fi petrecut făcînd acelaşi lucru într-o linişte deplină, fără să vă bată nimeni la cap, nici măcar dumneavoastră înşivă. Unii ar spune că e vorba de timp pierdut, alţii, ceva mai excentrici, ar zice că e un timp cîştigat. De fapt, unitatea de măsură c.l. se ocupă de cuantificarea luxului. Luxul de-a dormi nepermis de mult, chiar împotriva recomandărilor medicilor, luxul de-a lungi cafeaua şi cititul ziarelor o dimineaţă întreagă, luxul de-a sta la poveşti cu prietenii, luxul de-a vedea două filme unul după altul la cinema, luxul de-a asculta un CD cu ochii închişi şi mintea tulbure. Oamenii care-şi permit din cînd în cînd astfel de mici desfătări nu sînt nici pierde-vară, nici înceţi la minte. Sînt doar convinşi că posibilitatea de a încetini ritmul cînd vor ei e una dintre dovezile că încă mai sînt în viaţă. Mijlocul de transport în care unitatea de măsură c.l. poate fi simţită pe propria piele e trenul. Cu trenul, oricît scandal am face, nu putem ajunge la destinaţie mai repede decît scrie pe bilet. Eventual mai tîrziu, dar mai repede, sigur nu. Aşa că, prizonieri într-un compartiment, nu ne rămîne de făcut decît să ne uităm pe geam, să discutăm cu vecinii sau să citim. De obicei, romane, care " după cum ne învaţă Kundera (într-un interviu din iarna lui 1984) " "sînt inamice ale vitezei; lectura lor trebuie să fie lentă, iar cititorul trebuie să poată rămîne fermecat de-o pagină, de-un paragraf, de-o frază chiar". C.l. e în stare să măsoare, în mod surprinzător, şi plăcerea lecturii. Cu cît ne oprim mai mult la o carte şi-i amînăm sfîrşitul, cu atît sporim şansele de-a ne bucura de ea. Căci (re)lectura " aflăm de la Matei Călinescu " e "un mod al atenţiei care presupune încetinirea lecturii", o oprire prelungită înăuntrul textului. Răgazul, pauza, aparenta lipsă de eficienţă, de asta se ocupă unitatea de măsură c.l. Care mai este, spre marea surpriză a incredulilor, şi o excelentă unitate de ambalare şi desfacere a unor dispozitive slow motion. În funcţie de nevoile fiecăruia, aparatele, ascunse de obicei în buzunarul de la piept, îl obligă pe purtătorul lor să: meargă în pas de plimbare, să mestece îndelung, să privească atent, să vorbească rar şi apăsat, să deschidă paranteze interminabile şi enumerări domoale. Nu costă mult, însă beneficiile lor sînt incontestabile: mai civilizaţi, mai zîmbitori, mai atenţi la tot ce-i în jur, proprietarii lor devin chiar mai blînzi. Şi pot " dacă vor " să facă lumea din jurul lor să funcţioneze cu încetinitorul. Imaginaţi-vă un oraş ca Bucureştiul, în care, la o apăsare de buton, oamenii ar uita că aleargă undeva şi ar începe, distraţi, să întrebe florăresele pe care bancă din care parc e cel mai bine să stea la soare şi ce garoafă se asorteză la butonieră. Să fii lent înseamnă să fii atent, cumpătat, calm. Să fii lent înseamnă să ştii " aşa cum au demonstrat-o oamenii de ştiinţă " că nu-i nevoie să alergi prin ploaie: te vei uda la fel de tare ca în cazul în care-ţi continui drumul liniştit. Desigur, există riscuri. Lentoarea nu-i pentru toată lumea. Căzută în mîinile cui nu trebuie, poate produce dezastre (printre care lehamitea şi dictatorii leneşi). Dacă însă e practicată cu simţ de răspundere, calea lentă ajunge să semene cu o călătorie lungă cu trenul. V-aţi putea plimba cu trenul prin bibliotecă, prin bloc, printre oameni, spre serviciu, profitînd pe îndelete (cu o viteză de sub 500 m pe oră) de lucrurile pe lîngă care sînteţi obişnuiţi să treceţi mult prea repede. În final, dacă nici eu " reprezentantă a unităţii de desfacere şi ambalare c.l. " nu v-am putut convinge de dulceaţa unei mîngîieri care zăboveşte prea mult, atunci îl las pe purtătorul nostru de cuvînt, pe numele lui William Butler Yeats, să vă spună cu un vers de poem îndemnul unităţii noastre: Tread soflty because you tread on my dreams… ("Păşeşte încet, căci păşeşti pe visele mele…").

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.