Uniformitatea în nedemocrație

Liliana POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Uniformitatea în nedemocrație jpeg

Într-un articol relativ recent (2010), Larry Diamond se întreba de ce al „treilea val“ al procesului global de democratizare (Huntington) nu a atins Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (OrMAN) – sau, mai precis, statele arabe. Într-adevăr, în timp ce valul început în sudul Europei cu Revoluţia Garoafelor în 1974 a făcut înconjurul lumii, atingînd America Latină, Asia şi Estul Europei spre sfîrşitul anilor ’80, statele arabe nu au fost „contagiate“ pînă de curînd. 2011 a marcat începutul unor revolte puternice în cea mai mare parte a lumii arabe, începînd cu Tunisia şi terminînd cu recentele demonstraţii paşnice, înăbuşite brutal de poliţie, în Siria (18 martie). 

Este adevărat că în ultimii 20 de ani s-au produs anumite schimbări politice cu iz democratic în unele state din lumea arabă; de pildă, organizarea, pentru prima dată, de alegeri prezidenţiale cu mai mulţi candidaţi în Egipt, în 2005. Urmarea e nedemocratică: Mubarak a cîştigat cu o majoritate confortabilă, iar Ayman Nour – principalul opozant – a fost închis şi eliberat abia în 2009. Decizia organizării acestor alegeri a fost rezultatul unor demonstraţii ale unei mişcări largi, Kifaya (în traducere „Destul“). Schimbări semnificative, mai mici şi mai puţin vizibile, în ce priveşte drepturile civile şi chiar politice ale femeilor dintr-o serie de state arabe pot fi şi ele citate aici. Nu figurează aici prevederea legislativă adoptată de Libia lui Gaddafi ca nici o femeie sub 40 de ani să nu poată părăsi Libia fără a fi însoţită.

Nici un stat arab nu trece testul democraţiei electorale. Toate cele 16 state arabe din OrMAN figurează ca state nelibere în clasamentul Freedom House. Majoritatea au scorul 5 sau 6 la libertăţi civile (din 7, unde 7 înseamnă neliber). De ce această uniformitate în nedemocraţie? Unul dintre elementele cele mai vizibile care uneşte statele din regiune, cu excepţia Israelului, este că împărtăşesc islamul ca religie. Să fie islamul cauza pentru care valul de democratizare din lume nu a atins lumea arabă?! Specialiştii arată că printre statele musulmane din lume există unele – precum Albania, Malaezia, Bangladesh sau Turcia – care funcţionează conform unor reguli democratice şi respectă într-o măsură semnificativă drepturile cetăţeneşti. Prin urmare, islamul nu este cauza nemijlocită a lipsei democraţiei. Să fie atunci, oare, nivelul scăzut de dezvoltare economică? În ce priveşte nivelul de dezvoltare economică a statelor arabe, acesta este unul foarte inegal. Se regăsesc state foarte bogate – precum Kuweit, Bahrain sau Libia la un capăt al spectrului, şi state precum Egiptul, Yemenul sau Iordania – la celălalt. Pe de altă parte, nivelul dezvoltării umane, măsurat de Organizaţia Naţiunilor Unite, indică un nivel comparabil al tuturor statelor arabe cu state precum Ungaria, Africa de Sud şi altele asemenea, democratizate în ultimele decenii. 

Unul dintre cele mai mari pericole percepute de către lumea democratică în ce priveşte regiunea OrMAN este proliferarea şi venirea la putere a islamiştilor. Se poate presupune, dacă ne uităm la un alt stat musulman, deşi ne-arab, din regiune, Iranul, că instalarea la putere a unui regim islamist ar însemna instalarea unui alt tip de regim, cel puţin la fel de nedemocratic precum cele prezente în statele arabe pînă acum. Aceasta a fost şi este încă temerea în ce priveşte Egiptul, de pildă, unde Frăţia Musulmană este principalul partid de opoziţie, cel mai solid organizat şi cu şansele cele mai mari de reuşită electorală viitoare faţă de partidul „democrat“ al lui Mubarak. 

Dacă observăm absenţa unei tradiţii democratice în regiune, vom deveni pesimişti – mai ales dacă vom lua în considerare teza conform căreia caracteristicile regimurilor dinainte de tranziţie îşi pun amprenta asupra construcţiei democratice ulterioare (Linz şi Stepan). Ştim din experienţa noastră, a Românei, ce înseamnă acest lucru. Pînă la începutul lui 2011, cele 16 state arabe au fost state autocratice, în care autoritatea la conducere îmbina represiunea cu diverse forme de reprezentare, consultare şi cooptare de către regim, avînd la dispoziţie mecanisme prin care se menţine la putere fără riscuri. În urma revoltelor, situaţiile din aceste state s-au diversificat. Avem represiuni atroce, precum în Bahrain şi Libia – cu final necunoscut încă; dar avem şi situaţii precum în Egipt, în care se produce o tranziţie spre democratizare. Referendumul de săptămîna trecută, organizat de un regim condus deocamdată de armată, a decis schimbări constituţionale importante, dar insuficiente în viziunea militanţilor pro-democraţie.  Intervenţia militară din Libia, întemeiată legal pe Rezoluţia 1973 a ONU, este un risc, dar şi o oportunitate pentru procesul de democratizare din lumea arabă. Riscul ţine de o posibilă reacţie naţionalistă şi islamistă în regiune. Oportunitatea este legată de un posibil rezultat pozitiv al intervenţiei – victoria opoziţiei libiene, dar şi de iniţierea unor investiţii în democratizarea Libiei şi a statelor arabe din partea lumii democratice. Regiunea are nevoie de stabilizare, dar de o stabilizare pe coordonate democratice. Situaţia Israelului şi a conflictului arabo-israelian este şi ea dependentă de rezultatul intervenţiei din Libia. Important ar fi ca cel puţin un stat arab să înceapă un proces de democratizare cu perspective de reuşită. Acesta ar reprezenta un reper şi o sursă de inspiraţie şi emulaţie în regiune.

Liliana Popescu este conferenţiar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.