Unde se întîlnesc serialele cu viața? - anchetă

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Unde se întîlnesc serialele cu viața?   anchetă jpeg

Mereu sînt în căutarea „acelui“ serial, unul care să mă țină cu adevărat lipită de ecran. Un serial care să mă facă să mă gîndesc la el și atunci cînd închid televizorul sau calculatorul. Uneori îl găsesc, dar de cele mai multe ori nu. Însă cînd îl descopăr se întîmplă ca cele două lumi să se întrepătrundă. Am fost curioasă să aflu cum trăiesc alți oameni întîlnirea dintre seriale și viață. Unde se termină unele și începe cealaltă?

● Valeriu GHERGHEL, eseist

Nu am nici o dovadă. Nici martori nu mai am. Va trebui, deci, să mă credeți pe cuvînt. E o veșnicie de atunci. Cred că aveam vreo 7 ani, poate mai puțin, poate mai mult, nimic nu-i sigur într-o biografie… Începusem probabil școala, învățasem să trag liniuțe cu peniță Redis, făceam și I-uri, poate puteam grafia și litera A mare de tipar. Tot atunci am vizionat la colegul de clasă, Moscovici Marcel, primul meu serial. Părinții lui dețineau un televizor, erau singurii posesori din zonă. Mama, dornică de luminare, mă ducea la ei.

Serialul începea pe la 9 seara, se termina pe la 10, nu ținea mai mult de un ceas, era ceva pentru copii, dar mă îndoiesc strict că era un produs autohton, nu putea fi decît o creație sovietică. Se numea Yeti, omul zăpezilor. Nu-mi amintesc bine intriga, pot face totuși o ipoteză. Chiar mai multe. Bănuiesc, așadar, că niște exploratori îndrăzneți îl căutau pe Yeti – pentru a-i dovedi existența? pentru a-l captura? nu vă pot spune – prin niște munți golași, acoperiți de zăpezi eterne, de ghețuri tăioase. Yeti se vădea mereu de o perfidie infinit mai acută decît istețimea și bravura lor. Lăsa urme uriașe, dar nu putea fi nici văzut și nici prins. Cercetătorii le măsurau cu rigla, calculau astfel statura misterioasei ființe și intențiile ei. Partea terifiantă abia urma. Yeti se ascundea perfect în timpul zilei, parcă dispărea în neant, dar noaptea, cînd exploratorii dormeau frînți, dădea tîrcoale sălașului. Și lăsa urme ironice. Mirarea matinală a oamenilor de știință, înfricoșată (în pofida curajului lor nesmintit), mi s-a transmis și mie. Am devenit anxios. Fiecare episod decurgea după același scenariu stereotip. Yeti se făcea nevăzut ziua, intra brusc în neființă, dar bîntuia imprevizibil în timpul nopții. Exista și nu exista. Voia la rîndu-i să identifice intențiile căutărilor lui. Pînda era reciprocă.

La sfîrșitul filmului, venea partea cea mai grea pentru mine. Trebuia să mă întorc acasă. Strada era obscură, luminată vag de niște felinare gălbui, totul devenea posibil. Mama nu era nicidecum o garanție a siguranței, n-a fost niciodată. Vedeam precis după fiecare colț, după fiecare gard, umbra lui Yeti. Cu siguranță, ființa aceea intermitentă voia să afle și intenția mea… Din cîte am citit într-o gazetă străină, Yeti viețuiește și astăzi în munții Rakaposhi, este o arătare aievea, deși nimeni n-a zărit-o și nici n-o poate zări.

● Laura GUȚU, muzeograf

După ce în sfîrșit varsă în cadă și ultima oală cu apa încălzită pe aragaz, Berg își lansează ușor trupul nerăbdător la apă. Își aprinde mucul din pensetă, trage în piept, dă fumul afară, se relaxează pentru o clipă, apoi îl ghemuiește o durere în braț și dispare. Rămîne cu noi muzica, pînă ne e clar că Berg a părăsit New York-ul, lumea.

Începe al treilea sezon High Maintenance. Eu simt că locuiesc de o vreme în New York. Încă de cînd Ben Sinclair și Katja Blichfeld au realizat o serie de scurtmetraje cu scene din viața unor oameni din medii diverse, toți avînd în comun interacțiunea cu The Guy, omul care aduce iarba. Această primă serie a fost difuzată întîi pe Vimeo, apoi HBO a preluat legătura – tocmai se legalizase consumul de canabis în Washington și Colorado.

Revenim la bătrînul Berg, care a murit singur în baie. Vecina îi organizează un soi de pomană și adună oameni care l-au cunoscut pe cel al cărui motto în viață era „Life is funny, Bees make honey“. Cînd m-am mutat în New York, am văzut străzile de pe bicicletă, în curse line, prelinse pe ritmuri lăbărțate, odată cu Omul care intră și iese din viață în viață. Scopul este mereu același – de a realiza o tranzacție –, însă iarba este aproape irelevantă în povești. Fiecare episod face loc cîtorva universuri.

Nu știu dacă acest New York în care trăiesc eu din Tulcea există. Cert e că într-un context în care cuvintele-cheie sînt depresia, ura, dezbinarea, falsul, frica, lumea asta este o minunăție: cînd se sparg bulele în ea, din ele ies empatia și răbdarea și permit să coexiste realități și adevăruri paralele, dar la fel de valabile ca ambele sensuri ale cuvîntului „funny“.

● Ștefania MIHALACHE, scriitoare

Prin clasa a șasea sau a șaptea făceam primii pași spre viața independentă pe timpul nopții: trebuia să mă obișnuiesc să dorm singură în camera mea. Îmi era, de mică de tot, o frică teribilă de întuneric, dar acum luasem taurul de coarne. Era cam rușinos să mai dorm cu maică-mea la preadolescență. Era vară, nopțile erau calde, dormeam cu o cămașă de noapte albă cu floricele pe poale, care fusese rochia pentru nunta unei verișoare. Mă așezam și țineam ochii strînși. Apoi mimam relaxarea. Pe urmă, făceam multe ture la baie. Aprindeam lumina de pe hol, redescopeream casa. Totul e la fel pe întuneric, doar că fără lumină, îmi ziceam.

Și a venit și sîmbătă seara, cînd era Twin Peaks. Eram fascinată și înfricoșată, nimeni dintre noi nu mai văzuse un serial horror/polițist pînă atunci. Și dacă reușeam să dorm singură și după ce vedeam episodul, treceam testul! Ne-am jucat afară, la bara de bătut covoare, eu și prietenele de la bloc, frisonînd în așteptare. Era o noapte înaltă de vară, acoperită de nori care-i dădeau adîncime. Am ajuns la timp în casă, am luat cina, apoi ne-am uitat. A fost episodul în care a apărut pentru prima dată Bob. Spiritul Bob. Cu privirea rea și vicioasă, cu claia argintie, de sălbăticiune crudă. Dar eu voi dormi singură. Bob nu există.

Intru în cameră, verific dintr-o privire toate colțurile. E foarte cald, așa că deschid geamul. Aceeași noapte adîncă, tăcută, cu nori groși, în care se iscă un vînticel. Trag perdeaua albă și mă așez în pat. Închid ochii. Inima îmi bate parcă mai repede. Nu se întîmplă nimic. Spiritul Bob nu există. Eu dorm undeva la suprafața pleoapelor cu care aproape percep lumina cenușie. Lumina cum e coama lui Bob. Deodată geamurile se dau într-o parte, un vînt furios și hăulitor se repede spre mine prin perdeaua albă umflată precum cadavrul Laurei Palmer. O iau la fugă către dormitorul alor mei, sar practic între ei, mă fixez cu clești de artropod în saltea: „Eu de-aici nu mai plec!“.

● Dan PANAET, scenarist

Pe la 14-15 ani, mă uitam la toate sitcom-urile pe care le dădeau televiziunile românești. Nu era vorba neapărat de umor. Erau și glumele importante, dar ce mă făcea să urmăresc pînă și sitcom-urile de duzină era familiaritatea. Timp de cîteva sezoane, în fiecare săptămînă, te întîlneai cu niște personaje inofensive și vag ridicole, pe care le urmăreai în mediul lor natural. Era mai mult un grup de prieteni și mai puțin un program de comedie. Poate că la început veneai pentru poante, dar pe urmă pur și simplu treceai doar ca să vezi ce mai fac amicii ăia glumeți.

Serialele de-acum nu mai sînt seriale, ci doar niște filme mai lungi. Cu un program de cîteva ore, pe care-l vezi într-un week-end, nu mai poți să ai relația de lungă durată pe care-o aveai cu un serial din anii ’90. Serialul de-acum nu mai e ca un grup de prieteni cu care te întîlnești în fiecare săptămînă la bere, ci ca amicii ăia cu care-ți faci concediul și pe care-i vezi o singură dată pe an, timp de cîteva zile.

Sitcom-urile sînt un gen depășit, dar nu trebuie să-i uităm capodopera. Seinfeld e genul de serial care-ți spune chestii noi la vîrste diferite. Dacă te uiți la Seinfeld cît ești încă un copil, o să te-amuze Kramer, cu intrările lui prin alunecare. Pe urmă o să te identifici cu Jerry, pentru că el e vocea rațiunii și face mișto de toată lumea care-i apare la orizont. Pe măsură ce înaintezi în vîrstă, însă, îți dai seama că ești de fapt George. Nu doar tu, ci toată lumea. Toate meschinăriile pe care le face sînt chestii la care ne-am gîndit cu toții, dar de la care am ales să ne abținem pentru că sîntem adulți. Ghinioanele lui sînt și ghinioanele noastre, slăbiciunile lui sînt identice cu ale noastre și, dacă ar exista în același univers ficțional cu noi, George probabil că s-ar uita la Seinfeld și și-ar imagina că el e Jerry.

a consemnat Lavinia BĂLULESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

nordis  jpg
Răsturnare de situaţie în Dosarul Nordis. DIICOT extinde ancheta și instituie din nou sechestru pe apartamente şi terenuri
DIICOT a revenit asupra măsurilor asigurătorii în dosarul Nordis și a pus din nou sechestre pe bunurile companiilor Nordis Management și Nordis Mamaia, extinzând urmărirea penală pentru sute de noi plângeri.
Fericire jpg
Horoscop joi, 28 august. Racii sunt romantici, Berbecii au parte de conflicte, iar Scorpionii își fac planuri.
Horoscop joi, 28 august. Berbecii au parte de conflicte, Racii sunt romantici, iar Scorpionii își fac planuri.
34 de tone de droguri capturate in florida foto x homeland security png
Peste 30 de tone de droguri confiscate, descărcate într-un port din Florida. „Cea mai mare cantitate din istoria Gărzii de Coastă”
Zeci de tone de droguri confiscate în ultimele trei luni din Oceanele Atlantic şi Pacific au fost descărcate în Port Everglades, în Florida, a anunțat Garda de Coastă a Statelor Unite.
ministerul economiei facebook jpg
Ministerul Economiei oprește temporar înscrierile pentru șefia companiilor de stat, după recordul de candidaţi. Peste 2.000 de CV-uri depuse într-o săptămână
Ministerul Economiei a decis să suspende temporar înscrierile pentru funcțiile de conducere din companiile de stat, după ce, în mai puțin de o săptămână, a primit peste 2.000 de CV-uri.
Incendiu Dragonul Rosu, foto captura video jpg
Poluare majoră în Capitală după incendiul de la complexul „Dragonul Roșu”. Care este cel mai afectat cartier
Incendiul izbucnit marți seară la complexul „Dragonul Roșu” a dus la o poluare record în București. Miercuri dimineață, valorile din aer au fost chiar de patru ori peste limita admisă, iar locuitorii din cartierul Berceni au resimțit cel mai puternic fumul toxic.
Maia Sandu și Volodimir Zelenski Foto Volodimir Zelenski   Facebook jpg
Mesajul transmis de Zelenski pentru Republica Moldova de Ziua Independenței: „Doar împreună putem asigura securitate durabilă”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a transmis miercuri, 27 august, un mesaj de felicitare și sprijin pentru Republica Moldova, cu ocazia Zilei Independenței.
politia locala monitorizand punctele de colectare a deseurilor foto facebook png
„Suntem cu ochii, dar și cu gura pe voi!”. Punctele de colectare selectivă din Sectorul 6, dotate cu camere video și difuzoare
Primăria Sectorului 6 al Capitalei a montat un sistem de monitorizare pentru cele 12 puncte de colectare selectivă pe șase fracții, dotate cu camere video și difuzoare.
nelu varga
Revoluția de toamnă la CFR Cluj. Ioan Varga a răbufnit: „Curăț clubul pe toate palierele. Îi dau afară”
Finanțatorul celor de la CFR Cluj anunță revoluție la vestiare, după umilința încasată în Conference League.
orez chinezesc jpg
Orez chinezesc
Orezul chinezesc este un preparat rapid și gustos.