Unde muzică nu e, educație nu e

Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Unde muzică nu e, educație nu e jpeg

De 30 de ani, toată lumea se vaită de performanța slabă a sistemului nostru școlar. De 30 de ani, sistemul nostru școlar trece prin reforme și schimbări. Fiecare ministru, fiecare guvern, fiecare majoritate parlamentară au schimbat legislația, programele, planurile. Nici o reformă nu a fost lăsată „să lucreze” în sistem suficient de mult timp ca să i se vadă efectele. Nu-i vorbă, au fost și cazuri în care intervenția „noilor” reforme asupra celor vechi și neconsumate a fost salutară, căci inițiativele în acest domeniu se întîmplă să fie vizibil dăunătoare încă de cînd sînt așezate pe hîrtie de către inițiatori. Însă, de principiu, modul în care conducerile politice ale țării se poartă cu educația națională arată amatorismul, infatuarea și lipsa totală de responsabilitate. Și, în adînc, prea adesea, mărturisesc însăși educația personală precară a diriguitorilor educației naționale.

În această succesiune aiuritoare de reforme există, totuși, constante triste. De fiecare dată este pus iarăși în discuție statutul unor materii ce le par politicienilor și politrucilor inutile. Muzica, zisă acum „Educație muzicală”, de fiecare dată. Ba e redusă la o oră la două săptămîni (cuplată cu desenul – altă materie inutilă, nu-i așa?), ba e scoasă complet din programă, ba e plasată printre opționale, ba e dusă în zona ingrată a facultativelor. Chiar și atunci cînd e lăsată printre obligatorii, ea e cuplată cu „mișcare” (la clasele mici) sau este tacit înlocuită cu altceva, căci părinții presează școala să îndoape copiii cu matematică și română. Am mai scris despre această cecitate părintească susținută de sistem. Cînd s-a pus recent în aplicare decizia Parlamentului de limitare a numărului de ore în gimnazii, nimănui nu i-a dat prin cap că, poate, cinci ore matematică pe săptămînă e cam mult; toți s-au repezit să creadă că o oră de muzică pe săptămînă e cam mult. Ultimul test PISA a arătat clar că elevii români performează catastrofal la matematică, pe lîngă analfabetismul funcțional deja știut de toată lumea. Prin urmare, excesul de matematică și de română la clase dă rezultate inverse. Psihologii și pedagogii știu bine că, dacă bagi cu anasîna în cap elevului comentarii și ecuații complicate (căci multe ore duc inevitabil la creșterea complexității materiei predate), acesta va sfîrși prin a ști, paradoxal, mai puțină matematică și mai puțină română decît ar ști dacă îi livrezi informație mai puțină și mai sistematică.

Se discută, de asemenea, intens despre utilitatea materiilor școlare în viață. Adevărul este că aproape nimeni nu mai face ecuații de gradul II sau III după ce termină școala, dar rostul matematicii nu e niciodată pus în discuție. Motivul e simplu: copiii au de dat examene. Matematica e regina examenelor. Iar scopul școlii pentru 99% din elevi și părinți nu este să educe, să formeze, ci să-l facă pe elev să treacă examenele ca să ajungă la o diplomă. Școala devine un fel de neîntreruptă meditație, în sensul parașcolar al cuvîntului. Utilitatea materiilor este văzută direct nu în raport cu viața, ci cu examenele care vin. Asta cu „utilitatea în viață” este, de fapt, o ipocrizie. Ei bine, ora de muzică stă pieziș împotriva acestei mentalități. Așa că ea încurcă și, de aceea, trebuie cumva ocolită.

Am conceput acest Dosar ca pe un protest al unor oameni inteligenți și deplini, realizați profesional în diferite domenii, împotriva acestei mentalități. Am dat aici loc, firesc, și vocilor unor profesori eminenți de Educație muzicală. Firește, nu e un Dosar care contrapune muzica matematicii. Regina școlii românești nu poate și, cred, nici nu merită să fie detronată chiar dacă, vedem, elevii nu i se supun. Acest Dosar spune, însă, răspicat că unde muzică nu e, educație nu e.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Adrian Câciu FOTO Mediafax
Câciu, despre creșterea impozitelor pe locuinţe: „Nu va avea efect asupra persoanelor cu venituri mici”
Senatorii PSD şi PNL au depus un amendament la Ordonanţa 16/2022, care are în vedere o actualizare a grilei privind impozitul pe proprietate, a transmis ministrul Finanţelor, Adrian Câciu.
Rusi mobilizati FOTO Profimedia jpg
Soldați ruși trimiși să moară fără pregătire: „N-aveam muniție. Toți prietenii noștri au rămas acolo” VIDEO
Un soldat a povestit că au fost supuși unui tir intens de artilerie și că, la un moment dat, toată lumea a luat-o pur și simplu la fugă, iar altul vorbește și despre condițiile de echipare și antrenament de care au beneficiat.
Qatar
Mondialul din Qatar, boicotat: Parisul ia o decizie dură în privința meciurilor. „Asistăm la un dezastru umanitar“
Primul Mondial găzduit de Orientul Mijlociu e o competiție extrem de „pătată“.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.