Unde drac vor să margă bețîcii, tu Persîdă, întreabă nana Zemia, și să rîde

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Unde drac vor să margă bețîcii, tu Persîdă, întreabă nana Zemia, și să rîde jpeg

În șantierul romancierului se află romanul lui baci Todor Andrica, jurnalist american din pretura Radna, comitatul Aradului, în vremea de dinaintea Primului Război. Atunci a fost Plecarea cea mare a ardelenilor la America. Printre ei, baci Todor Andrica, viitorul ziarist la Cleveland Press, a cărui poveste o deapănă romancierul în lucrarea pe nume Umbra castanilor pe Clark Avenue. În rîndurile care urmează – Plecarea arădenilor la anul 1914 din satele Podgoriei Aradului:

„Nimeni nu mai știe din negura timpului cum anume s-a ajuns la Plecare. Mai precis, la ideea asta, pe vremea aceea Plecarea se petrecea cel mult la oraca – nume local pentru iarmarocul de vaci, tauri cărora li se spunea bici, cu singularul bică, apoi cai de pădure, dar și din aceia mari la chișiță, adică la glezne, cu capul și grumazul pe măsură, cai pentru ștraf-cocii. Oraca era la Pîncota pe vremea de Rusalii. Plecări se mai întîmplau la Arad, tot la piaț, cu cotărițele cu cireșe de iunie și pere de Sîn Petru, cu struguri cu boaba mare la Ziua Crucii și la Sfîntă Măria Mică. Mai erau plecări și în cazul în care cutare fecior mergea cătană sau ajungea șăgîrț plecat din porunca breslei de care aparținea, fie ea a cojocarilor, a pintărilor (făcătorii de butoaie de vin, așa cum era aceea din comuna Ghioroc), apoi breasla vințălerilor podogoreni, a celor care țineau mezernițe (măcelării, adică) și trebuiau să ajungă henteși (citește măcelar, n.n.). Alte plecări nu se prea știau să fie pînă prin acele timpuri de la începutul veacului, pe cînd nana Savita lu’ Scherliță era în etate de trei ani. Să socotim că s-a născut, conform boțitului certificat de naștere în care șolgăbirăul a scris pe maghiară – în loc de Elisabeta, Erszebet, iară numele de Jivănescu l-a schimbat în Zsivanesk, așadar Zsivanesk Erszebet s-a născut la anul 1899, iar cînd a împlinit trei ani s-a scris prin calendar anul de la Iisus: 1902. În anul respectiv, nana Savita a lu’ Scherliță, care se scria în acte Zsivanesk Erszebet, a rămas orfană, întrucît a răposat în domnul nana Floriță Scherliță, mama fetei. Vremurile erau grele, și oamenii mureau mai ușor, nu se codeau așa ca astăzi, una-două erau aduși la mormințile din Rădnuța, li se punea la cap cruce din lemn gros, bătut cu piron de fier, și crucea rămînea acolo iarna acoperită de zăpadă și vara de buruieni și coștreavă. La anul acela avem de-a face cu birtul lui baci Păvăloc Trăilă, clădovan venit din Cladova care în urmă cu ani s-a însurat cu fata lui Benedek din Ghioroc care se scrie pe ungurește Gyorok. Mult s-a minunat lumea rădnanilor cum că acest român s-a luat cu familie ungurească și șvăbească. Miratul s-a făcut mai apoi mirăzături și ochi beliți cînd a ridicat birt pe care l-a botezat Vulturul Negru și la care au poftit mulțime de bețici la răchie de prună, de dudă și la vin negru de Mîșca-Măderat. Acolo a ajuns vestea cu Plecarea care mai apoi s-a scris cu literă mare pentru că a început să bîntuie mințile ălora din birt. Să mai spunem și că de aceea nana Persida de peste drum de birt a și spus duminică la biserică, pe cînd se întorceau acasă după slujbă, că la cîrciuma clădovanului numai mirozănii vorbesc bețîcii și că, mai nou, nu au alta la gură numa’ plecarea!

Unde drac vor să margă bețîcii, tu Persîdă, întreabă nana Floriță, și să rîde.

Că bine zîci, Floriță, la domnu’ dracu’! Da’pu’ la ’Merica vor să margă, unde crezi altundeva?

După ce au isprăvit de spus astea toate, au pornit nanele spre zupă și sos roșu cu țîmp de pui. În tot cazul nu se știe nici pînă astăzi de unde a pornit zarva Plecării și cum a ajuns la birtul Vulturul Negru din Radna, nu departe de Valea Mare unde se afla de cel puțin două veacuri mănăstirea fraților minoriți cu sediul la Arad. Nu pe aceștia îi interesa Plecarea, adică nu mai ales pe aceștia, chit că ar fi purces și ei dacă nevoile misionare ar fi impus plecarea. Destul de bine că nu de azi, adică din anul 1914, mai precis din vara acelui an, ar fi fost să se întîmple aceasta, ci cu multă vreme înainte, să tot fie cu vreo treizeci și patru de ani mai devreme cînd printre cei plecați, după 1880, în America s-a aflat și Iosif Uiegar din Rădnuța, ceva neam după mamă cu Gabriil Zágoni, notar public din Arad. Acest Iosif s-a dus la America împreună cu Irimie Proca din Făget. De bună seamă că Iosif-bacsi a aflat de la numitul Gabriil despre plecare și că se poate dobîndi avere la America. Asta se vorbea printre cei de prin Radna și din Lipova, nu prea mai știm sigur ce anume sporovăiau babele la uliță și bețivanii la birt prin trecerea anilor care alungă totul în uitarea de pe aleile țintirimului din dosul școlii-fostă-pretură. Acolo au mai rămas ceva arbori cu un fel de păstăi lungi de culoare maro pe nume roșcove, aduse și ele din America într-un drum invers, poate chiar Iosif-bacsi le-o fi adus cînd s-a întors și le-a plantat la marginea morminților, nu departe de mormîntul lui nana Persîda, mumă-sa repausată cît el a fost plecat, muiere văduvă, cu bărbatul răpus de oftică. Poate el a sămănat acolo semințele de roșcov sălbatic care se mai zice și glădiță, chit că rădnanii nu le știu zice cumva anume, poate roșcovar, zic, poate plătică, după cum ne spun dicționarele. Destul de bine că Iosif-bacsi a fost cel dintîi, din ce-și aduc aminte ăi mai bătrîni, care a plecat și s-a întors cu bani, așa că și-a putut cumpăra o pereche de boi și vie pe dealurile din Barațca, prima localitate cum ieși din Rădnuța, în drumul spre Păuliș și Ghioroc. „Mă, oameni buni, eu mă duc“, le-a spus la birt feciorul ăla mic a lui baci Pătru Cocolic, și mintonaș au aflat babele la uliță, că aștea tot știu, stau acolo pe lavițele de la stradă și mai rău ca șolgăbirăii, tot bagă de seamă și află mintonaș care-i treaba și ce vorbesc bețîcii la birt sau te miri pe unde și pe urmă să minunează, dau din mîini și își pun pe șulțul dinainte palmele cu degetele toate răsucite de reumă, și să rîd babele, auzi tu, Savito, zic, sau nană Mario, că pleacă la America a lu’ Cocolic. Că pleacă nu ar fi mare lucru, să duce el că este la etatea potrivită și poate merge, da’ să vezi tu ce le-a spus la ăia din birt: că-l ia și pe Golomoz.

Care din ei, întreabă mirată baba Leana Piștiric.

Ăla bătrînu’.

’ai, tu Persîdo, da’ doară nu i-o luat Ăl de Sus mințile să să ia și să să ducă la etatea lui la America. Nu cred!

Ba să crezi, că așa le-o spus Cocolic la bețîci la birt, că-l ia și pă el.

Da’ ce truda lui să facă acolo, se minună baba Floriță, și dă din mînă mirată. Unde mai socoți și că el îi un picuț cam bolomoc la minte, unde draci să meargă. Și rîd babele la uliță de nu mai pot, bat din palme și din degetele lor toate cîrciore de la reumă și să rîd încontinuu!“

Daniel Vighi este scriitor.

Foto: Ciprian Hord

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.