Un zmeuriș fără poteci

Sanda CORDOŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Cum se coace zmeura, cum cresc merele, cum se petrec alte fenomene în natură“, astfel apar şi există – scria Virginia Wolf – cărţile în lume. Dacă zmeurişul cărţii este, astăzi, la noi, tot mai bogat, lipsesc, în schimb, de cele mai multe ori, potecile de acces. Acolo unde ar trebui să fie căile cele mai simple şi mai la îndemînă, creşte (din nepricepere, dezinteres, incompetenţă) un hăţiş greu de trecut. Primul traseu blocat sau încă (mereu?) în lucru este cel al şcolii, acolo unde, de douăzeci de ani, se reformează metode, concepte, instrumente (nu-i vorbă, importante şi ele) şi se ignoră conţinuturi. E suficient să comparăm programele şcolare liceale din ultimul secol (punctul de plecare poate să fie instructiva carte realizată de Alina Pamfil şi Ioana Tămâian – Studiul limbii şi literaturii române în secolul XX, Cluj, 2005), ca să observăm că programa actuală este cea mai conservatoare, neîndrăznind să aducă în uzul elevilor literatura actuală. Doar cîteva exemple: programa din 1908 îl includea pe Octavian Goga (27 de ani), cea din 1934 se încheia, la clasa a VII-a (penultima de liceu) cu Panait Cerna (n. 1881) pentru ca ultima clasă liceală să fie rezervată în întregime numai scriitorilor contemporani (extremi contemporani, cum am zice astăzi); programa din 1967 îi cuprindea pe Nichita Stănescu (34 de ani), D.R. Popescu (32 de ani), Marin Sorescu (31 de ani). Astăzi, în 2011, sîntem tot acolo. Lista autorilor canonici, adică obligatorii (pe care, trebuie spus, cei mai mulţi profesori n-o depăşesc), se încheie tot cu Marin Sorescu (75 de ani de la naştere). Profesorii reformişti ajung să predea la clasă tineri scriitori optzecişti (aflaţi, adică, între 50 şi 60 de ani) sau, în cel mai fericit caz (rarissim), texte de Simona Popescu (46 de ani), iar aceştia sînt consideraţi un fel de eroi ai didacticii. Am auzit adesea spunîndu-se că profesorii de română de azi n-ar fi pregătiţi să predea literatură actuală. Refuz să cred (ca să dau un singur argument) că profesorii de acum sînt mai nepregătiţi decît cei de la sfîrşitul anilor ’60 (mulţi dintre ei instruiţi în anii ’50) care au reuşit să-i predea, la sate şi la oraşe, pe Nichita Stănescu, Marin Sorescu ori Ana Blandiana.   

M-am referit doar la literatura prezentă în liceu, dar, din nefericire, hăţişul se întinde peste şi încurcă mai toată programa şcolară. Manualele de citire ale celor din ciclul primar reiau, de zeci de ani, aceleaşi texte gata plicticoase sau devenite astfel prin reluări abuzive, în care elevii identifică cuvinte frumoase (de tipul promoroaca sidefie, fulgul strălucitor etc.), dacă nu conţin şi producţiile versificate (cam de nota 5) ale chiar autorilor de manuale. Atîta vreme cît avem o literatură pentru copii excepţională (de la Ana Blandiana şi Constanţa Buzea la Daniela Crăsnaru, Grete Tartler, Alexandru Muşina sau Ioana Nicolaie – ca să rămîn în acelaşi perimetru al ultimelor decenii) nu înţeleg de ce trebuie să recurgem pentru educaţia copiilor noştri la zmeura creată în laborator. Sigur, ar mai fi un detaliu: autorii de programe şi manuale ar mai trebui să-şi facă timp şi pentru citit literatură.   

Departe de mine gîndul că literatura actuală ar fi mai bună decît cea a epocilor trecute; vreau doar să subliniez că stă în puterea acestei literaturi să le vorbească elevilor despre lumea lor, despre dilemele şi valorile ei, să se transforme, aşadar, în calea de acces spre zmeurişul inepuizabil al cărţilor de ieri şi de alaltăieri. Pentru că întrebarea primă a cititorului (şi cu o atît mai mare acuitate a celui tînăr) este: Vorbeşte această carte despre mine? A doua potecă plină de gropi se află în administrarea jurnaliştilor din paginile de cultură ale ziarelor. În sfertul (jumătatea)  de pagină pe care îl (o) au la dispoziţie, s-ar putea face recomandări atrăgătoare, în loc de a rezuma sau de a reproduce comunicate editoriale; din păcate, destui dintre ei sînt deja plictisiţi de literatură, nu lasă să se vadă c-ar citi ei înşişi, sau oricum nu prea des.  

Rămîn, prin urmare, la mare preţ, recomandările pe care cititorii şi le fac între ei. Cum sîntem aproape de vacanţă, îmi îngădui să intru şi eu în acest joc. Pentru cei mai mici, aproape-cititori, cred că nu trebuie ocolită reeditarea (revizuită, cu o prefaţă de Irina Petraş, la Editura ASCR din Cluj) a remarcabilului ciclu de cărticele ale Constanţei Buzea: cinci volume, de la Cărticică de doi ani la Cărticică de şase  ani. Pentru cei mari, merită căutate romanele excelente ale anului 2010, încă în librării: Gabriela Adameşteanu – Provizorat, Polirom; O. Nimigean – Rădăcina de bucsau, Polirom; Radu Pavel Gheo – Noapte bună, copii, Polirom; Ioan Groşan – Un om din Est, Noul Scris Românesc, Tracus Arte; Tatiana Dragomir – Cara aurita, Limes; Bogdan Suceavă – Noaptea cînd cineva a murit pentru tine, Polirom; Ruxandra Cesereanu – Angelus, Humanitas; Marin Malaicu-Hondrari – Apropierea, Cartea Românească; Adrian Petrescu – Dansul focului sau 21. Roman despre o Revoluţie care n-a avut loc, Humanitas. Sau mai recentele (dar la fel de captivante) romane datorate Editurii Polirom: Marta Petreu – Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului; Dan Lungu – În iad toate becurile sînt arse; Caius Dobrescu – Minoic, 2011. Aş da oricînd mai departe subtila şi profunda autoficţiune a Magdei Cârneci – Fem, Cartea Românească, ca şi jurnalele apărute de curînd, scrise de Mircea Cărtărescu – Zen. Jurnal 2004-2010, Humanitas, şi Radu Petrescu – Prezent şi în acelaşi timp străin. Jurnal  1977-1982, explorări interioare de mare densitate, făcute fără cruţare.   

Sanda Cordoş este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca şi autoare a mai multor cărţi, printre care Ce rost are să mai citim literatură? (Editura Compania, 2004).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Mutu şi Alexandra Dinu jpeg
Mutu are poprire pe salariu. Alexandra Dinu l-a învins în instanță. Nu a plătit pensia alimentară de ani buni
Adi Mutu, antrenorul formației Rapid București, a primit o lovitură din partea Alexandrei Dinu. „Briliantul” a pierdut procesul intentat de fosta soție pentru neplata pensiei alimentare.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Putin facilitează accesul la cetăţenia rusă pentru străinii care se angajează în armată
Moscova va facilita accesul la cetăţenia rusă pentru străinii care semnează un contract în armată şi familiile lor, în plin conflict în Ucraina, potrivit unui decret semnat de Vladimir Putin.
Strazi deschise - strada pietonala - circulatie inchisa FOTO Inquam / George Călin
„Străzi deschise”: plimbări urbane şi evenimente în aer liber în cartierul Aviaţiei
Programul „Străzi deschise” readuce plimbările urbane şi evenimentele în aer liber în cartierul Aviaţiei, în zilele de 1 şi 2 octombrie, anunţă ARCUB.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.