Un tren rapid pe o linie pentru personal

Publicat în Dilema Veche nr. 80 din 28 Iul 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

interviu cu Adrian VASILESCU, consilier al guvernatorului BNR Noi am trăit multă vreme cu această fobie a unei economii sugrumate şi a unei hiperinflaţii şi ne-am trezit brusc, de un an jumătate - doi, spunîndu-ni-se că economia se supraîncălzeşte. Întrebarea mea este: cum s-a ajuns aşa de repede să răsturnăm situaţia? Creşterea economică este capricioasă, cînd e prea lentă face probleme, cînd e prea accelerată iar ridică probleme. De ce? Pentru că de regulă este bine ca o creştere economică să aibă un suport real. Un suport real înseamnă o economie care să fie structurată, să fie performantă, să producă şi cantitativ, dar şi calitativ. Degeaba cantitate, dacă nu e şi calitate. Aşa că, apăsînd prea mult pe accelator în anii din urmă, am ajuns într-un moment în care e bine să umblăm la butoane şi să reglăm creşterea. Cînd s-a produs acest declic, cînd a început să o ia economia pe prea repede înainte? După patru ani de descreştere economică, 2000 a fost primul an de creştere, o creştere realizată cu două locomotive: exporturi şi investiţii. Guvernul care a urmat guvernului Isărescu după 2000, guvernul Năstase, a mers încă doi ani cu aceleaşi locomotive, adică numai cu aceleaşi locomotive, cu exporturile şi cu investiţiile. Abia din 2003 guvernul Năstase a dat drumul din depou celei de-a treia locomotive: consumul. Dar ce putea face guvernul, dat fiind că oamenii aveau mai mulţi bani în buzunare şi aveau această poftă nebună de a cheltui? În 2003 au apărut mai mulţi bani în buzunare, dar pofta nebună de a cheltui nu este o singtamă care se potriveşte societăţii româneşti. Nu este în societatea românească o poftă nebună de a cheltui, este şi o poftă de a economisi. Avem această poftă de a economisi, avînd în vedere că fiecare familie trebuie să-şi drămuiască foarte bine veniturile şi mai ales avînd în vedere că întreţinerile sînt foarte mari comparativ cu veniturile. Atunci de unde o problemă cu consumul? Paradoxul este că România consumă mai mult decît produce, totuşi consumul este sub standardele internaţionale. Consumăm mult faţă de cît producem, consumăm puţin faţă de normalitatea economică. Şi dacă noi consumăm sub standardele internaţionale, atunci loc de creştere ar mai fi. Loc de creştere? Imens. Dar pentru asta trebuie să ne ocupăm şi de cealaltă parte, sau în primul rînd trebuie să ne ocupăm de cealaltă parte, şi acolo este loc imens de creştere, avem loc nelimitat de creşterea a productivităţii muncii, de creştere a performanţelor, de creştere a eficienţei. Fără astfel de rezultate nu putem nici să sperăm şi nici să ne permitem să urcăm prea mult consumul. Să vorbim despre politicile de domolire a consumului. Sînt foarte multe voci, mai ales din domeniul bancar, care protestează împotriva ultimelor măsuri luate de BNR. Se spune că bunurile de consum nu au un impact aşa de mare în deficitul comercial ca să impună nevoia de limitare. Aici trebuie să facem o departajare foarte exactă, pe de o parte, între deficitul comercial şi deficitul balanţei de plăţi. Ambele sînt periculoase cînd creşterea este explozivă. Apoi, să facem o departajare între creşterea temperată a consumului şi blocarea consumului. O să vă rog să observaţi că, deşi unii critici ai Băncii Naţionale folosesc expresia "blocarea consumului", nici o măsură a Băncii Naţionale, nici un regulament al Băncii Naţionale nu au în vedere vreun blocaj. Au în vedere numai şi numai o temperare a consumului, de fapt o temperare a creditelor de consum, care să ducă la o temperare a consumului. Dar, dacă privim puţin mai larg, o să vedem că şi programul Guvernului făcut pentru anul 2005 şi pentru anii următori arată cifre din ce în ce mai scăzute la capitolul consumuri. Asta înseamnă nu că se opreşte consumul, nu că se va consuma mai puţin, ci că doar creşterea consumului va fi tot mai lentă. Creditele de consum vor continua să crească, dar creşterile vor fi mai lente. Asta pentru a nu alerga prea tare cu un tren rapid care circulă pe o linie pentru personal. Este un paradox faptul că încercăm să ţinem creditul sub control, cînd, oricum, ponderea creditelor în produsul intern este foarte mică, chiar comparativ cu Bulgaria. S-a făcut această comparaţie în aceste zile şi într-adevăr discrepanţa este şocantă. În general intermedierea bancară este sub standarde şi sub nivelurile atinse de vecinii noştri. Dar eu cred că nu sînt relevante comparaţiile într-un sistem în care avem surplusuri de bani în sistemul bancar la nivelul de 3-4 miliarde de euro, pe care economia nu reuşeşte să-i atragă. Economia nu reuşeşte să atragă aceste surplusuri şi atunci este nevoie ca Banca Naţională să pună în acţiune pompele de absorbţie, să ia aceşti bani şi să-i aducă în pensiune la Banca Naţională, să doarmă aici, ca să nu facă inflaţie dacă stau în bănci. Şi atunci problema care este? Lipsa de investiţii? De potenţial de investiţii? Problema este că economia reală nu reuşeşte să absoarbă cantitatea de bani de care ar putea să beneficieze. Asta ar însemna că ar aduce împrumuturi, ar face performanţă, am face mai multe produse în România şi am scăpa de năpasta asta, de frica de consum. Mai mult consum înseamnă mai multă producţie. Numai că noi trebuie să ne punem o întrebare simplă: mai multă producţie, dar a cui? Pentru că dacă cresc consumurile şi producţia nu creşte, înseamnă că aceste credite de consum nu fac altceva decît să stimuleze producţia din Polonia, din Ungaria, din Germania, din Franţa, de pe unde mai aducem noi produse. Dar pe termen lung nu se echilibrează, cererea de aici nu creează şi producţie internă? Dar realitatea am văzut-o, orice încurajare de consum a adus mai multe importuri. 2003 a fost primul exemplu şi primul semnal de alarmă: consumurile au crescut exponenţial şi producţia nu a urmat această creştere exponenţială a consumurilor şi au marşat importurile. Revin la cei nemulţumiţi de măsurile BNR. Există oarecare scepticism faţă de eficienţa acestor măsuri, se spune că prin mijloace administrative poţi să înregistrezi un recul al consumului pe termen foarte scurt, după care se inventează alte mijloace de ocolire? Cînd va fi să apară alte mijloace de ocolire, cum spuneţi, normal că Banca Naţională va interveni să le contracareze, dacă va mai fi cazul. Că poate ne vom trezi şi noi în societatea asta, că mai avem puţin şi ar trebui să intrăm în Uniunea Europeană. De exemplu, o modalitate de contracarare a restricţiilor BNR, un fel de modă acum, este ca băncile să-şi facă unităţi de creditare nonbancare, astfel încît să scape. Da, dar dacă aţi văzut un recent comunicat al Băncii Naţionale, acolo se spune, negru pe alb, că Banca Naţională şi Guvernul caută împreună soluţii pentru reglementarea tuturor instituţiilor care dau credite. Adică şi a celor nebancare. Parcă e un fel de joc de-a şoarecele şi pisica Nu e un joc de-a şoarecele şi pisica, pentru că, bunăoară, măsurile de temperare a creditului luate în 2004 au avut efecte foarte bune. Şi aceste efecte au fost simţite pozitiv.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.