Un superlativ

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Un superlativ jpeg

Publicasem un volum de poezii în 2012, Frînghia înflorită, și nu mai puteam scrie decît în formula din Frînghia înflorită, ceea ce pentru mine era foarte enervant. Am încercat, de la o carte de poezie la alta, să nu-mi repet poetica. Or, după Frînghia înflorită, m-am blocat, nu mai puteam scrie decît în acea formulă. Era foarte enervant pentru mine – și cumva instinctiv am început să țin jurnalul acesta, Zodia cancerului, ca pe un fel de substitut pentru poezia pe care n-o puteam scrie, sperînd că mă va duce înspre o ieșire, că voi nota în el imagini, prefigurări ale unor poeme, și că mă va scoate din criză. Era, de fapt, un fel de cîrjă, de adjuvant, și criza asta a determinat la început scrierea lui.

Am constatat repede că, pentru mine, poezia e tot un gen al biograficului, ca și jurnalul. Am de-a face cu aceleași pulsiuni, aceleași teme, aceleași personaje, dacă vreți. Îmi vine mai degrabă greu să scriu proză, să inventez, să fac ficțiune. Pentru mine, și jurnalul, și poezia sînt cu totul altceva decît ficțiunea. Mircea Ivănescu spune așa: n-am înțeles niciodată poezia lui Nichita Stănescu, știam ce gîndește el, știam care sînt frămîntările lui, știam care e viața lui și-apoi vedeam că el apare cu poeme cu îngeri, cu mîini care se transformă în frunze, cu lucruri care nu se pot întîmpla pe lumea asta, zicea Mircea Ivănescu, iar în poezie nu trebuie să minți. Cam asta simt și eu cînd scriu și poezie, și jurnal. Nu pot să mint, nu pot să inventez în poezie sau în jurnal lucruri care n-au existat. O fi o limită a mea ca scriitor. Însă cred că poezia are de-a face cu acele tensiuni foarte stranii care există în viața fiecăruia dintre noi și pe care încearcă să le domesticească într un fel sau altul. Dar asta înseamnă, repet, că sînt amîndouă genuri ale biograficului, scrise cu același stilou și că între ele nici măcar nu există o compartimentare clară. Există cîteva pasaje din jurnal care, doar tăiate sub formă de versuri, au putut să intre în Cantosuri domestice, fiind identice cu cele din jurnal.

În ce privește Zodia Cancerului, mi-am dat seama în 2015, cînd l-am încheiat, că am scris despre o lume marcată de un cancer politic și etic, că multe dintre simptomele acestui cancer social se regăsesc inevitabil și-n jurnalul meu și pentru că în această perioadă am avut suspiciunea că am eu însumi o formă de cancer, am avut simptome de genul ăsta și mi s-a părut că se leagă cancerul meu intim cu cancerul extim respectiv; sigur că metafora funcționează și pentru literatură ca atare. Literatura poate să fie într-un fel cancerigenă, în sensul în care e compusă din aceleași celule ca ale vieții tale care se activează și se mănîncă pe ele însele, așa cum se produce și în cancer. Literatura e viața ta mîncîndu-se pe ea însăși. E o zodie a cancerului, din punctul ăsta de vedere.

Sigur că toate formele de cancer sînt neplăcute, dar acesta, pe deasupra, era și rușinos – spun în jurnal despre ce e vorba în fapt, n-o să spun și expressis verbis – și, ei bine, s-a dovedit fals, dar sperietura a fost reală. Am vanitatea asta de a încerca să mor cît mai tîrziu. M-am speriat atunci și am notat, firește, despre această falsă boală în Jurnal și am constatat că boala îți ordonează într-un fel ciudat lecturile. Fără să mi dau seama, mă duceam la cărți despre boală, Thomas Mann, de pildă, Nietzsche, Sf. Augustin, diverși romancieri contemporani care au scris despre boală și despre moarte și despre intrarea în moarte. Și le citeam cu o participare complet diferită de cea de dinaintea bolii, mă rog, a ceea ce credeam eu că e boală. Cel mai mult îmi părea rău că nu aș mai fi apucat să-mi văd copilul crescînd, asta era enervarea cea mare. Acesta a fost primul fir, cel al cancerului corporal. Al doilea era, de fapt, un moft, nu un cancer, enervarea asta că nu pot scrie poezie, sau credeam eu că nu mai pot scrie poezie. Pentru un grafoman e foarte frustrant, mă văicăream în jurnal că e o formă de cancer psihic. Apoi a fost cancerul ăsta politic; și el a fost un fals cancer, că n-am murit cu totul ca societate, nici bine n-o ducem… Totuși, vara lui 2012, apoi marțea neagră din 2013 au fost niște simptome – dacă nu de cancer, măcar de pneumonie sau de ceva în acea zonă, ceva vindecabil, dar foarte neplăcut și potențial letal. Și astea trei fire, cancerul psihic, cancerul fizic și cancerul politic s-au tot legat în Jurnal și, în finalul cărții, în 2015, cînd mi-am dat seama că au compus împreună o mică narațiune a vieții mele din anii aceia, mi s-a părut nimerit să-i dau titlul ăsta, fără legătură cu Sadoveanu. În plus, a observat la lansare cineva, sînt în zodia Racului, Racul fiind Cancer în americană – era al patrulea fir jucăuș al acestei narațiuni.

Prin urmare, e un jurnal totuși foarte intim, în care răzbat ecourile cancerului din afară, însă ceea ce m-a interesat a fost de fapt harta egoistă a creierului meu, a inimii mele, zis mai prețios și mai patetic. E un jurnal despre literatură de fapt, despre felul în care corpul nostru și creierul nostru transformă în literatură marfa pe care o primesc din afară. Llosa spune undeva că fiecare scriitor are o tenie în el și că tenia asta transformă în literatură tot ce primește. Din punctul ăsta de vedere, cred că jurnalul meu e un fel de jurnal al acelei tenii, sau o simptomatologie a teniei. Are o anumită legătură și cu exteriorul, dar de fapt este vorba despre modul în care exteriorul se transformă în interior.

Însă intimul nu înseamnă doar transformarea exteriorului în interior; el este o condiție tare de existență a literaturii, una dintre cele mai dure. M-a enervat mereu să văd cum critica românească tratează adjectivul „intim“ ca pe ceva peiorativ: cînd se spunea despre un autor că e intim, era de îndată plasat pe raftul al doilea sau al treilea, sau chiar mai rău. Or, intimus e în latină un superlativ – al lui intus, care desemnează lăuntricul. Intimul e tot ce avem mai superlativ și mai esențial în noi; literatura acolo trebuie să origineze – și tot acolo trebuie să se întoarcă. Pentru literatura adevărată, intimitatea e întotdeauna un superlativ. Iar jurnalul e doar una dintre căile regale care pot să facă asta. 

Radu Vancu este scriitor.

Foto: Irina Munteanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Vot diaspora  MAE jpg
Când se deschid secțiile de votare din țară. Mesajul AEP pentru competitorii electorali
În România, secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale 2024 vor fi deschise duminică, la ora 7:00. Românii din țară vor putea vota până la ora 21:00, cu posibilitatea prelungirii până la ora 23:59 pentru cetățenii care, la ora 21.00 se află în sediul secției de votare
Radu Dragusin Tottenham facebook jpg
tudor chirila jpeg
Tudor Chirilă: Candidații la președinție în marea lor majoritate sunt o rușine. E mereu loc de mai rău. Și pentru asta trebuie să ieșim la vot
Artistul Tudor Chirilă susține că fiecare votant trebuie să-și spună anumite întrebări cu privire la candidații de la prezidențiale, iar apoi să pună ștampila de vot. „Să înțelegem că bazinul de vot este segmentat și așteptările acestor segmente de votanți sunt diferite”, afirmă artistul.
sita devi captura video jpg
S-a căsătorit cu un prinț și a trăit în lux, cheltuind sume exorbitante de bani. Cine este femeia care a jignit-o pe Wallis Simpson
Cât de departe ai merge să fii cu persoana pe care o iubești? Ei bine, Sita Devi a spulberat toate obstacolele și a rupt lanțurile normelor sociale pentru a se căsători cu ultimul rege al Baroda, Pratap Singh Gaekwad, care era, la acel moment, al optulea cel mai bogat om din lume și al doilea cel ma
bmw f738b74743 webp
BMW împodobit cu instalație pentru bradul de Crăciun. Șoferul de 25 de ani a fost amendat şi lăsat fără certificatul de înmatriculare
Un şofer din Vâlcea şi-a împodobit BMW-ul cu leduri luminoase, ca pe bradul de Crăciun. Poliţiştii care l-au oprit în trafic l-au sancţionat contravenţional și i-au ridicat şi certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
vot diaspora jpg
Un român în vârstă de 100 de ani a votat la München. Numărul conaționalilor care au mers la urne în diaspora a trecut de 208.000
Peste 206.000 de alegători se prezentaseră la urne în diaspora, până sâmbătă la ora 21.00, pentru a-și exprima votul în primul tur al alegerilor prezidenţiale 2024.
lac pixabay jpg
Lacul bizar din România care apare după moartea unui om. Se spune că este blestemat și este considerat poarta spre Iad
De câteva ori pe an, uneori nu atât de des, se naște un lac misterios pe creastele Bucegilor, iar apariţia, prevestită de vânt şi grindină, este însoţită de moartea unui om. Localnicii din Poiana Ţapului spun despre lacul din munţi că este locul de intrare spre Iad.
Interviu  Gabriel Cotabiță Londra 2021 FOTO captură video png
In memoriam Gabriel Cotabiță. Imagini de colecție cu marele cântăreț. Ce spunea într-un interviu realizat acum 3 ani, la Londra. De ce nu a cântat niciodată muzică populară
În primăvara lui 2021, Gabriel Cotabiță concerta la Londra, pentru românii de acolo, în două spectacole memorabile. În plină pandemie de Covid 19, regretatul artist nu a avut parte de o audiență foarte mare, însă a cântat din suflet pentru cei prezenți.
acuzatii USR captura TIK TOK png
Înregistrările în baza cărora USR îl acuză pe Cătălin Predoiu că folosește Poliția Română pentru intimidarea alegătorilor. Cum răspunde IGPR
Uniunea Salvaţi România (USR) l-a acuzat, sâmbătă, pe ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoi (PNL), că folosește Poliţia Română, pentru „cenzurarea Internetului” şi „intimidarea alegătorilor”. IGPR a reacționat explicând că Poliția Română acționează strict în baza Legii.