Un succes înainte să optăm pentru încă un eşec

Vlad PETREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Un succes înainte să optăm pentru încă un eşec jpeg

Despre subiectele în dispută se scrie în general simplu în presa noastră – pentru că pe nimeni nu interesează nuanţele, ci numai confirmările, aşa că nu ai decît să-ţi alegi locul, la stînga sau la dreapta problemei, deasupra sau dedesubtul ei, şi să dai drumul la texte. Important e să fii crezut şi urmat, ca un lider (de opinie), aşa încît trebuie să manifeşti fermitate în primul rînd – şi logică doar dacă mai rămîne loc în fundal. 

Pînă la urmă, flamura se flutură cu muşchiul, nu cu nevroze intelectualiste. Subtilităţile-s pentru fătălăi, iar analiza-i obicei pidosnic, după cum sugerează şi alcătuirea cuvîntului. Îndoiala e permisă doar cînd e dubitaţie, capcană retorică întinsă fraierilor de contra-opinenţi care ar crede că, prin miracol, ai fi chiar dispus să te apleci (oleacă) asupra argumentaţiei lor. 

Aplecare, da! dar niciodată altfel decît din dispreţ.  Pe de altă parte, chiar dacă aici, pe Dîmboviţa, problema (oricare-ar fi ea) e-n pariu cu veşnicia, care s-o-ngroape prima pe cealaltă, nimic nu impune şi opinionistului să-şi menţină mai mult de-un ciclu electoral poziţia faţă de ea. Sub scuza că numai boul e consecvent, orice titirez se pretinde „deschis la minte“, chiar dacă asta nu-l face decît, cel mult, un anti-bou, orice-ar fi însemnînd asta. În societatea vocilor publice autohtone, ştim cine pe care cracă stă – fireşte, doar pînă la prima zburătăceală. Aici, eşti cu sau eşti împotrivă – şi dacă nu eşti cu, atunci negreşit eşti împotrivă. Măcar pentru un timp.  

***

Cînd, în apropierea Paştelui din ’92, şefa mi-a spus că voi relata de la prima vizită oficială a regelui Mihai în România, nimic nu era-n dubiu. În chestiunea respectivă, ziarul Azi era înainte de orice „antimonarhist“, la fel cum era şi antiţărănist, antiliberal şi, în general, anti-orice era antifesenist. Publicaţia era un membru viguros al societăţii opinioniştilor autohtoni, ca atare fermă în alegeri şi neinteresată de subtilităţile unei dezbateri veritabile republică vs monarhie.

Că, la ziarul Azi, regele n-avea prea multe şanse la simpatie, nu se-ndoia nimeni. Că omul ar fi avut dreptul la un tratament jurnalistic, nu ideologic, nu-mi amintesc să fi preocupat pe cineva. Cînd am plecat în urmărirea coloanei oficiale din dimineaţa aceea, n-aveam nici eu vreo îndoială asupra tonului materialului. Regele nu era cu noi, oricine-ar fi fost „noi“ în perioada respectivă, carevasăzică neîndoielnic era împotrivă, aşa că trebuia „zdrobit“, descrierea uzuală de pe culoarele redacţiei, „cu verb puternic“, a tratamentului rezervat pentru ceilalţi. Doar că, undeva de-a lungul acelei zile, „zdrobirea“ regelui a devenit oarecum... nepotrivită. Omul pe care veniseră toţi să-l vadă, ei bine, chiar părea un tip rezervat, mai degrabă surprins şi încurcat de toată atenţia, neştiutor într-ale politicii de miting, care i-ar fi impus atunci discursuri bombastice, promisiuni înfăşurate-n hiperbole şi încuscriri în masă în baia de mulţime de la sfîrşit.  Or, dacă omul nu putea fi zdrobit, poate că ar fi trebuit dezbătut sistemul – doar că asta nu interesa pe nimeni. Nu era cu muşchi, nu era cu flamură. Sigur era cu nuanţe. Clar era neinteresant. Aşa că am scris despre adoraţia mulţimii, în loc să scriu despre subiectul adoraţiei mulţimii. Recunosc, n-a fost tocmai jurnalistic să iau peste picior atîţia oameni deodată, dar nici n-a fost o zdrobire propagandistică. Mă şi mir că ziarul m-a publicat; în condiţiile de atunci, de fapt nu compusesem un reportaj de atmosferă – semnasem, practic, o opinie separată. Rămîneam republican, dar eram din ce în ce mai puţin fesenist. Eram deja suspect de gîndire proprie. 

***

Partea proastă în pseudodezbaterea republică vs monarhie, care revine periodic în actualitate, cu mai multă sau mai puţină vigoare, este că, întotdeauna, ne concentrăm pe persoană şi ignorăm sistemul – şi sîntem gata să luăm în calcul schimbarea sistemului doar pentru că, astfel, s-ar schimba şi persoana.

Acum, că ne-am dezîndrăgostit de Băsescu, am vrea pe altcineva în loc – doar că, uite, începem să avem şi noi deja un trecut în amoruri politice, deci dezamăgiri. Şi pe Iliescu l-am iubit în proporţie de 87% în 20 mai 1990, doar ca să divorţăm în 1996 (şi să ne răzgîndim patru ani mai tîrziu – s-au mai văzut împăcări în dragoste, nu?). Şi pe Milu l-am dorit, dar numai vreo doi ani, după care am ţopăit de bucurie cînd ne-a anunţat că l-a-nvins Securitatea, ca atare nici nu mai candidează. Cît despre Băsescu – aşa cum îl huiduim acum spontan, cînd face greşeala să apară-n public, aşa îl ovaţionam deunăzi spontan, cînd se-ndura să mai apară şi el în public.

Atunci cum aş putea crede că vorbeşte cineva serios despre adoptarea unui sistem în care figura reprezentativă e acolo pe viaţă, cînd limita noastră de suportabilitate în această privinţă e mai mică de patru ani? Mai mult: în dezbaterea aceasta, aşa şchioapă, incompletă cum e ea, s-au insinuat, inevitabil, tot soiul de necrofagi ai politicii autohtone, care cred că reputaţia se cîştigă prin încercare şi eşec şi că principiile sînt ceva din cauciuc care se-ncalţă cînd e noroi în curte. Oamenii aceştia, despre care nimeni n-ar fi bănuit vreodată că ar fi regalişti, se freacă de familia regelui în speranţa că astfel vor mai şterge ceva din mizeria de pe ei. E ca şi cum un vierme ar insista că dă dovadă de bun-gust pentru că roade mere golden. Ce nu prea vrem să acceptăm e că nu omul garantează sistemul, ci invers. Nu ne place pentru că, de fapt, „sistemul“ sîntem noi toţi. Noi îl facem să funcţioneze şi noi îl determinăm să eşueze.  Ne-ar trebui măcar un succes înainte să optăm pentru încă un eşec. 

Vlad Petreanu lucra la ziarul Azi în 1992, cînd a relatat despre vizita regelui Mihai. Astăzi este moderator la postul B1 TV şi blogger la www.petreanu.ro

Tema acestui dosar a fost discutată în emisiunea "Punerea pe gînduri" la RFI România joi, 9 iunie. O puteţi asculta aici.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.