⬆
de la regalitate la realitate
Care republicani?
Cînd am discutat în redacţie acest număr, ne-am pornit pe numărat monarhiştii. Cutare, cutărică, doamna aceea, ăla o mai trăi?, sună-l pe X, el sigur e monarhist. Adevărul e că nu ne-au ieşit foarte multe figuri publice la numărătoare. Apoi am stat şi m-am gîndit: asta înseamnă că noi, ăştialalţii, sîntem republicani? N-aş zice. Eu nu prea ştiu republicani convinşi, adică oameni care să fie convinşi în forul lor intim că republica e mai bună decît monarhia.
Focuri, serve şi salve cu şi despre monarhie. O dezbatere între Mihnea MĂRUŢĂ şi Cristian GHINEA
Pentru a risipi orice teamă de arbitrar, iată un fragment al Constituţiei regale din 1923: „Nici un act al Regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act“ (art. 87). Se întîmplă aşa ceva în republica noastră ferită de „loteria genetică“?
Monarhia constituţională - tradiţie şi modernitate
Monarhia britanică se bucură astăzi de o deosebită preţuire, şi datorită desăvîrşitului comportament constituţional, public şi privat al reginei Elisabeta a II-a. Un comportament desăvîrşit are şi regele Mihai. A acţionat cu mare curaj şi responsabilitate în 1944. S-a opus instaurării regimului comunist şi înfeudării ţării. S-a purtat cît se poate de demn în lungul şi dificilul exil. După 1989, nu s-a lăsat convins de cei care îl îndemnau la riscuri. Prin conduita sa discretă, dar consec
Un succes înainte să optăm pentru încă un eşec
Cînd, în apropierea Paştelui din ’92, şefa mi-a spus că voi relata de la prima vizită oficială a regelui Mihai în România, nimic nu era-n dubiu. În chestiunea respectivă, ziarul Azi era înainte de orice „antimonarhist“, la fel cum era şi antiţărănist, antiliberal şi, în general, anti-orice era antifesenist.
Pariul lui Pascal
Monarhia constituţională ne oferă şansa de a ne valorifica la maxim drepturile şi libertăţile şi de a ne simţi în continuare acasă în lumea şi în ţara noastră. Acest lucru o transformă în ceva mult mai important decît un sistem de guvernămînt printre altele. Este acel ceva care face ca toate basmele să fie despre prinţi, prinţese şi regi, şi nu despre preşedinţi şi comisari.
"Am simţit aşa o ruptură...". Interviu cu istoricul Şerban PAPACOSTEA
Prima dată cînd a venit şi l-a gonit Iliescu, purtătorul de cuvînt al Guvernului, Bogdan Baltazar, a dat o declaraţie unde vorbea de cum au exploatat regii ţara, cei patru regi – a zvîrlit cu noroi în toţi patru. Atunci eu eram director la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, fusesem ales de oameni, primele alegeri libere la institut. Au venit oamenii la mine, chiar membri de partid, şi au spus „Nu putem lăsa aşa minciuni...“.
O polaritate ameţitoare
Publicaţiile vremii – printre care cotidienele Adevărul, Azi, Cotidianul, România liberă şi săptămînalele Tinerama şi Expres – vehiculează păreri de o polaritate ameţitoare, atît în idei, cît şi în stilul scriiturii: tabăra monarhistă priveşte sosirea regelui drept prilej de reîntregire naţională, politică şi spirituală, în timp ce opozanţii acuză familia regală şi mulţimea ce sprijină cauza acesteia de manipulare politică, în primul caz, şi de lipsă de discernămînt, în cel de-al doilea.
Casa Regală îmi aduce o rază de speranţă
Apreciez foarte mult, ca republican, dacă vreţi, dar nu numai – ca om, ca român – reacţia Casei Regală a României la situaţia naţională, îmbinarea de decenţă şi rezervă cu povaţa şi cu încurajarea...