O polaritate ameţitoare

Ruxandra Irina CIOCÎRLAN
Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
O polaritate ameţitoare jpeg

Ziua de 24 aprilie 1992, Vinerea Mare din anul acela, a coincis cu prima vizită a regelui Mihai în România după abdicarea sa de la tronul ţării, în 1947. Scurta sa întoarcere – 24-26 aprilie – amînată sistematic de la răsturnarea regimului comunist, în urma opoziţiei de neclintit a puterii politice de la acea vreme, a marcat un moment de entuziasm popular consemnat în presa vremii cu încîntare fanatică de unii şi dispreţ făţiş de alţii. 

În prima zi a vizitei, regele Mihai I participă la slujba de Înviere de la Mănăstirea Putna, iar în cea de-a doua soseşte în Bucureşti, unde este primit cu ovaţii de către sute de mii de simpatizanţi (CNN-ul estima că numărul acestora s-ar fi ridicat la un milion). Domniţa Ştefănescu scrie în 5 ani din istoria României: o cronologie a evenimentelor decembrie 1989-decembrie 1994: „Fostul rege al României este primit în triumf de locuitorii Capitalei, care se regăsesc din nou în stradă, cu sutele de mii. Regele este întîmpinat cu pîine şi sare şi cu ouă roşii. Pe traseul dintre Aeroport şi Biserica Sf. Gheorghe, şRover-ulţ cu stema regală înaintează cu greu, datorită mulţimii dornice să revadă, după decenii de interdicţie, pe cel care a fost rege al României.“ Acesta este întîmpinat de mulţimea care scandează: „Nu mai vrem 10 Mai / Fără regele Mihai“, „Majestate nu pleca / România-i ţara ta!“, „Majestate noi te vrem / la Palatul Cotroceni!“ sau „Iliescu ce mai stai / Vine regele Mihai“. Intrînd în biserică, „ex-regele“ (apelativ utilizat cu largheţe în articolele antimonarhiste apărute în urma sejurului) declară: „Am ajuns la Bucureşti de la Putna după 45 de ani de pribegie.“

Drumul din Piaţa Sf. Gheorghe pînă la Hotelul Continental, unde era cazată familia regală, a fost apoi străbătut „cu o exasperantă încetineală“ (Azi, 28 aprilie 1992) din pricina şuvoaielor de oameni care blocau trecerea. În îmbulzeală se zăresc însă şi personaje bine-cunoscute – Mircea Diaconu, Mircea Dinescu, Dan Lăzărescu, Ana Blandiana, Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Victor Rebengiuc, Vartan Arachelian, precum şi şefii partidelor importante de atunci – Corneliu Coposu şi Ion Raţiu (PNŢCD), Radu Câmpeanu şi Marcian Bleahu (PNL şi MER, parte din coaliţia guvernamentală), şi „numeroşi reprezentanţi ai PAC, ai ligii studenţilor, ai ligilor şi micilor partide monarhiste şi ai AFDP [Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România]“ (Tinerama). Regele petrece a treia şi ultima zi a vizitei la Curtea de Argeş, unde i se organizează aceeaşi primire triumfală, calificată de săptămînalul Tinerama drept un „referendum fără urne“ (la momentul acela, se dezbătea necesitatea organizării unei consultaţii publice privitoare la forma de guvernămînt dorită pentru România post-’89). Entuziasta întîmpinare, de care avusese parte în timpul acestei prime vizite, îl determină pe regele Mihai să declare pentru Agenţia France Presse, la cîteva zile după Paştele petrecut în România, că „este gata să se instaleze definitiv în ţară, chiar şi fără a se reurca pe tron“.

Publicaţiile vremii – printre care cotidienele Adevărul, Azi, Cotidianul, România liberă şi săptămînalele Tinerama şi Expres – vehiculează păreri de o polaritate ameţitoare, atît în idei, cît şi în stilul scriiturii: tabăra monarhistă priveşte sosirea regelui drept prilej de reîntregire naţională, politică şi spirituală, în timp ce opozanţii acuză familia regală şi mulţimea ce sprijină cauza acesteia de manipulare politică, în primul caz, şi de lipsă de discernămînt, în cel de-al doilea. Pe de o parte, se crede că „Restaurarea monarhiei în România devine o posibilitate“ şi că „Dacă sîntem cu adevărat un popor creştin, venirea în ţară [...] a Regelui Mihai în noaptea sfîntă a Învierii este, poate, pentru noi, un semn că România nu este omisă din planurile lui Dumnezeu şi că un Paşte petrecut împreună cu cel care n-a încetat niciodată să fie suveranul României ar putea simboliza învierea chinuitului neam românesc dintre vechile hotare“ (Sanda Aronescu, „Regii sînt oglinda alcătuirii sufletului“, Cotidianul, 25 aprilie 1992). Personalităţi ale vieţii culturale îşi manifestă de asemenea simpatia, deşi cu mai multă moderaţie: Mircea Dinescu îşi declară afinitatea faţă de „ideea de regalitate“, Ana Blandiana înclină să creadă că „prezenţa regelui Mihai poate fi o soluţie a reconcilierii naţionale“ „pentru viitor“, iar Dan Lăzărescu adaugă: „Îi înţeleg emoţia şi nădăjduiesc că, în cea mai scurtă vreme, Majestatea-Sa Regele Mihai se va înapoia pentru totdeauna în Capitala pe care a părăsit-o la 30 decembrie 1947, sfîrşit de zi şi început de noapte.“ (Tinerama, 1-7 mai 1992)

De pe baricada republicanilor, Sergiu Andon scrie în ziarul Adevărul din 29 aprilie că vizita „suveranului pe care l-a avut România pînă la sfîrşitul anului 1947“ este „neoficială, nepolitică, nerestauraţionistă, nesemnificativă“ („Coloana a şasea“) şi ironizează aspiraţiile regaliste printr-o avertizare adresată regelui: „Feriţi-vă de bîză, Majestate!“ (unde bîza, obicei „proletar“, este „o manipulare mai mică“), precum şi o „urare“ acidă: „Să trăieşti şi să ne laşi să trăim, Majestate!“. Mai mult, ziarul Azi chiar acuză simpatizanţii fostului monarh de obedienţă nechibzuită: „Supunerea a fost totală, chiar oarbă ş...ţ Uralele curgeau necondiţionat. Singurul criteriu-pretext: faptul că cel din faţă avea «sînge albastru». Oamenii simt nevoia să se închine – oricînd şi oricum – cuiva, indiferent cine ar fi acela. Supuşii pe vecie.“ (Corina Creţu, „Supuşii“, Azi, 28 aprilie 1992)

Tot din ziarul Azi se desprinde ideea că trecerea prin ţară a lui Mihai de Hohenzollern nu poate aduce nici o schimbare situaţiunii politice actuale – „A venit regele... şi a plecat“ (Irinel Rădulescu, „A venit regele“, 28 aprilie 1992); „O persoană ca Mihai nu poate aduce nici un fel de echilibru. Nu portretul din tinereţe – frumos, e-adevărat – ne interesează, ci ceea ce este Mihai azi. Atît fizic, cît şi intelectual, debilitatea este vizibilă“ (Ioan Gavra, al cărui răspuns la declaraţia regelui pentru Agenţia France Presse a fost consemnat de Corina Creţu). Cea mai răspîndită acuză la adresa vizitei rămîne, totuşi, aceea de joc politic dus în colaborare cu opoziţia dornică de putere: „Nu mai surprinde pe nimeni că forţe politice conservatoare, declarat împotriva Constituţiei, precum PAC, PNŢCD & co susţin o astfel de soluţie pentru că, dincolo de toate acestea, agitarea regalismului fostului rege Mihai nu constituie pentru ele decît o altă încercare de adjudecare a puterii.“ (Radu N. Alexandru, „Cu faţa la trecut“, Azi, 28 aprilie 1992) După plecarea regelui, în seara de duminică, 26 aprilie 1992, cele două tabere continuă să se întreacă în pronosticuri cu privire la posibilitatea ca reapariţia suveranului în ţară să însemne şi reîntoarcerea sa pe scena politică. Atît monarhiştii, cît şi antimonarhiştii agreează totuşi ideea că atitudinea suveranului în timpul călătoriei fusese una vădit neutră din punct de vedere politic (însuşi regele spusese că nu se va pronunţa asupra acestui subiect, întrucît se afla într-o „vizită particulară, religioasă“). Poate de aceea gruparea republicană acordă o ultimă concesie semnificaţiei evenimentului: „Cred că excursia acestui personaj a fost benefică pentru toată lumea: a eliminat un subiect litigios; a decomprimat un resort latent conflictual; a acoperit o «pată albă» în relaţiile ţării cu exteriorul; a dat satisfacţie unui segment, cît de îngust este el, al eşichierului politic – partidele şi grupările monarhiste.“ (Octavian Ştireanu, „Reîntoarcerea pe pămînt“, Azi, 28 aprilie 1992)

Tema acestui dosar a fost discutată în emisiunea "Punerea pe gînduri" la RFI România joi, 9 iunie. O puteţi asculta aici.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Catalina Ponor si Nadia Comaneci (Facebook) jpg
Cătălina Ponor, în Hall of Fame-ul gimnasticii mondiale. Premiată de Nadia Comăneci
Aceasta este a 12-a sportivă din România, care primește distincția.
fake news png
Dezinformare pe platforma TikTok, cu privire la militarii francezi din România care „pregătesc un război civil”
MApN dezminte informaţiile distribuite pe TikTok cu privire la faptul că soldaţi francezi aflaţi în România, îmbrăcaţi în echipament de jandarmi, sunt pregătiţi să declanşeze un război civil.
Coadă la vot în centrul Iaşiului FOTO USR Iaşi
Prezență uriașă la vot a românilor: „Ilustrează nivelul ridicat de implicare emoțională”
Românii s-au mobilizat mai mult ca niciodată la vot, venind în număr extrem de mare să voteze în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, atât în țară, cât și la secțiile de votare de peste hotare.
treasure chest 619868 1280 jpg
O româncă a fost protagonista unui jaf spectaculos în Londra. Cum a reușit să fure bijuterii de peste 640.000 de euro într-un conac de lux
Într-unul dintre cele mai spectaculoase jafuri din Londra, o tânără româncă a reușit să fure bijuterii în valoare de peste 640.000 de euro dintr-un conac de lux situat pe Avenue Road, în apropiere de Primrose Hill.
istock vot votare jpg
Peste 122% prezență record la vot la o secție din Târgu Mureș
La secția de votare nr. 31 din Târgu Mureș, situată în Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, în apropierea căminelor studențești, s-a înregistrat o prezență neobișnuit de ridicată la alegerile prezidențiale.
Bărbat agresat verbal în fața unei secții de votare din Franța Foto   Captură video jpg
Scandal la o secție de vot din Franța. Un român acuză ca a fost agresat de mai mulți conaționali
Un bărbat susține că a fost agresat duminică, 18 mai, de un grup de români în fața secției de votare nr. 189 din Ambilly - Franța, care făceau scandal în perimetrul secției.
 Laura Cosoi a votat însoțită fiind de soțul ei, omul de afaceri Cosmin Curticăpean, dar și de cele 4 fetițe ale lor
Prezență mare de vedete la vot! Uite cum s-au afișat VIP-urile la turul doi al alegerilor prezidențiale!
Vedetele au ieșit în număr mare la vot și și-au exprimat părerile în turul doi al prezidențialelor.
JD Vance FOTO Profimedia
Volodimir Zelenski se întâlnește cu JD Vance la Roma. Primele discuţii după „ambuscada” de la Casa Albă
Volodimir Zelenski şi JD Vance se întâlnesc duminică, la Roma, pentru prima dată de la celebra întâlnire din Biroul Oval, când vicepreşedintele american l-a atacat dur pe preşedintele Ucrainei.
trupe sua la kogalniceanu foto 101st airborne division jpg
Statele Unite iau în considerare retragerea trupelor din Europa: „Vom avea aceste conversații în structura NATO”
Statele Unite vor începe în acest an discuțiile cu aliații săi europeni în legătură cu reducerea forțelor americane din Europa, potrivit lui Matthew Whitaker, ambasadorul SUA la NATO.