O polaritate ameţitoare

Ruxandra Irina CIOCÎRLAN
Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
O polaritate ameţitoare jpeg

Ziua de 24 aprilie 1992, Vinerea Mare din anul acela, a coincis cu prima vizită a regelui Mihai în România după abdicarea sa de la tronul ţării, în 1947. Scurta sa întoarcere – 24-26 aprilie – amînată sistematic de la răsturnarea regimului comunist, în urma opoziţiei de neclintit a puterii politice de la acea vreme, a marcat un moment de entuziasm popular consemnat în presa vremii cu încîntare fanatică de unii şi dispreţ făţiş de alţii. 

În prima zi a vizitei, regele Mihai I participă la slujba de Înviere de la Mănăstirea Putna, iar în cea de-a doua soseşte în Bucureşti, unde este primit cu ovaţii de către sute de mii de simpatizanţi (CNN-ul estima că numărul acestora s-ar fi ridicat la un milion). Domniţa Ştefănescu scrie în 5 ani din istoria României: o cronologie a evenimentelor decembrie 1989-decembrie 1994: „Fostul rege al României este primit în triumf de locuitorii Capitalei, care se regăsesc din nou în stradă, cu sutele de mii. Regele este întîmpinat cu pîine şi sare şi cu ouă roşii. Pe traseul dintre Aeroport şi Biserica Sf. Gheorghe, şRover-ulţ cu stema regală înaintează cu greu, datorită mulţimii dornice să revadă, după decenii de interdicţie, pe cel care a fost rege al României.“ Acesta este întîmpinat de mulţimea care scandează: „Nu mai vrem 10 Mai / Fără regele Mihai“, „Majestate nu pleca / România-i ţara ta!“, „Majestate noi te vrem / la Palatul Cotroceni!“ sau „Iliescu ce mai stai / Vine regele Mihai“. Intrînd în biserică, „ex-regele“ (apelativ utilizat cu largheţe în articolele antimonarhiste apărute în urma sejurului) declară: „Am ajuns la Bucureşti de la Putna după 45 de ani de pribegie.“

Drumul din Piaţa Sf. Gheorghe pînă la Hotelul Continental, unde era cazată familia regală, a fost apoi străbătut „cu o exasperantă încetineală“ (Azi, 28 aprilie 1992) din pricina şuvoaielor de oameni care blocau trecerea. În îmbulzeală se zăresc însă şi personaje bine-cunoscute – Mircea Diaconu, Mircea Dinescu, Dan Lăzărescu, Ana Blandiana, Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Victor Rebengiuc, Vartan Arachelian, precum şi şefii partidelor importante de atunci – Corneliu Coposu şi Ion Raţiu (PNŢCD), Radu Câmpeanu şi Marcian Bleahu (PNL şi MER, parte din coaliţia guvernamentală), şi „numeroşi reprezentanţi ai PAC, ai ligii studenţilor, ai ligilor şi micilor partide monarhiste şi ai AFDP [Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România]“ (Tinerama). Regele petrece a treia şi ultima zi a vizitei la Curtea de Argeş, unde i se organizează aceeaşi primire triumfală, calificată de săptămînalul Tinerama drept un „referendum fără urne“ (la momentul acela, se dezbătea necesitatea organizării unei consultaţii publice privitoare la forma de guvernămînt dorită pentru România post-’89). Entuziasta întîmpinare, de care avusese parte în timpul acestei prime vizite, îl determină pe regele Mihai să declare pentru Agenţia France Presse, la cîteva zile după Paştele petrecut în România, că „este gata să se instaleze definitiv în ţară, chiar şi fără a se reurca pe tron“.

Publicaţiile vremii – printre care cotidienele Adevărul, Azi, Cotidianul, România liberă şi săptămînalele Tinerama şi Expres – vehiculează păreri de o polaritate ameţitoare, atît în idei, cît şi în stilul scriiturii: tabăra monarhistă priveşte sosirea regelui drept prilej de reîntregire naţională, politică şi spirituală, în timp ce opozanţii acuză familia regală şi mulţimea ce sprijină cauza acesteia de manipulare politică, în primul caz, şi de lipsă de discernămînt, în cel de-al doilea. Pe de o parte, se crede că „Restaurarea monarhiei în România devine o posibilitate“ şi că „Dacă sîntem cu adevărat un popor creştin, venirea în ţară [...] a Regelui Mihai în noaptea sfîntă a Învierii este, poate, pentru noi, un semn că România nu este omisă din planurile lui Dumnezeu şi că un Paşte petrecut împreună cu cel care n-a încetat niciodată să fie suveranul României ar putea simboliza învierea chinuitului neam românesc dintre vechile hotare“ (Sanda Aronescu, „Regii sînt oglinda alcătuirii sufletului“, Cotidianul, 25 aprilie 1992). Personalităţi ale vieţii culturale îşi manifestă de asemenea simpatia, deşi cu mai multă moderaţie: Mircea Dinescu îşi declară afinitatea faţă de „ideea de regalitate“, Ana Blandiana înclină să creadă că „prezenţa regelui Mihai poate fi o soluţie a reconcilierii naţionale“ „pentru viitor“, iar Dan Lăzărescu adaugă: „Îi înţeleg emoţia şi nădăjduiesc că, în cea mai scurtă vreme, Majestatea-Sa Regele Mihai se va înapoia pentru totdeauna în Capitala pe care a părăsit-o la 30 decembrie 1947, sfîrşit de zi şi început de noapte.“ (Tinerama, 1-7 mai 1992)

De pe baricada republicanilor, Sergiu Andon scrie în ziarul Adevărul din 29 aprilie că vizita „suveranului pe care l-a avut România pînă la sfîrşitul anului 1947“ este „neoficială, nepolitică, nerestauraţionistă, nesemnificativă“ („Coloana a şasea“) şi ironizează aspiraţiile regaliste printr-o avertizare adresată regelui: „Feriţi-vă de bîză, Majestate!“ (unde bîza, obicei „proletar“, este „o manipulare mai mică“), precum şi o „urare“ acidă: „Să trăieşti şi să ne laşi să trăim, Majestate!“. Mai mult, ziarul Azi chiar acuză simpatizanţii fostului monarh de obedienţă nechibzuită: „Supunerea a fost totală, chiar oarbă ş...ţ Uralele curgeau necondiţionat. Singurul criteriu-pretext: faptul că cel din faţă avea «sînge albastru». Oamenii simt nevoia să se închine – oricînd şi oricum – cuiva, indiferent cine ar fi acela. Supuşii pe vecie.“ (Corina Creţu, „Supuşii“, Azi, 28 aprilie 1992)

Tot din ziarul Azi se desprinde ideea că trecerea prin ţară a lui Mihai de Hohenzollern nu poate aduce nici o schimbare situaţiunii politice actuale – „A venit regele... şi a plecat“ (Irinel Rădulescu, „A venit regele“, 28 aprilie 1992); „O persoană ca Mihai nu poate aduce nici un fel de echilibru. Nu portretul din tinereţe – frumos, e-adevărat – ne interesează, ci ceea ce este Mihai azi. Atît fizic, cît şi intelectual, debilitatea este vizibilă“ (Ioan Gavra, al cărui răspuns la declaraţia regelui pentru Agenţia France Presse a fost consemnat de Corina Creţu). Cea mai răspîndită acuză la adresa vizitei rămîne, totuşi, aceea de joc politic dus în colaborare cu opoziţia dornică de putere: „Nu mai surprinde pe nimeni că forţe politice conservatoare, declarat împotriva Constituţiei, precum PAC, PNŢCD & co susţin o astfel de soluţie pentru că, dincolo de toate acestea, agitarea regalismului fostului rege Mihai nu constituie pentru ele decît o altă încercare de adjudecare a puterii.“ (Radu N. Alexandru, „Cu faţa la trecut“, Azi, 28 aprilie 1992) După plecarea regelui, în seara de duminică, 26 aprilie 1992, cele două tabere continuă să se întreacă în pronosticuri cu privire la posibilitatea ca reapariţia suveranului în ţară să însemne şi reîntoarcerea sa pe scena politică. Atît monarhiştii, cît şi antimonarhiştii agreează totuşi ideea că atitudinea suveranului în timpul călătoriei fusese una vădit neutră din punct de vedere politic (însuşi regele spusese că nu se va pronunţa asupra acestui subiect, întrucît se afla într-o „vizită particulară, religioasă“). Poate de aceea gruparea republicană acordă o ultimă concesie semnificaţiei evenimentului: „Cred că excursia acestui personaj a fost benefică pentru toată lumea: a eliminat un subiect litigios; a decomprimat un resort latent conflictual; a acoperit o «pată albă» în relaţiile ţării cu exteriorul; a dat satisfacţie unui segment, cît de îngust este el, al eşichierului politic – partidele şi grupările monarhiste.“ (Octavian Ştireanu, „Reîntoarcerea pe pămînt“, Azi, 28 aprilie 1992)

Tema acestui dosar a fost discutată în emisiunea "Punerea pe gînduri" la RFI România joi, 9 iunie. O puteţi asculta aici.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.