Casa Regală îmi aduce o rază de speranţă

Sergiu ANDON
Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Casa Regală îmi aduce o rază de speranţă jpeg

Dumneavoastră aţi scris o serie de articole în ziarul Adevărul despre rege şi monarhie, foarte critice. V-aţi schimbat în vreun fel opinia faţă de ce consideraţi atunci? 

Eu am fost crescut în spirit monarhist. La 30 decembrie 1947 şi în serile următoare, locuind aproape de Piaţa Victoriei, stăteam cu părinţii mei pe Şoseaua Kiseleff crezînd că va trece regele spre gara Băneasa. Mi se pare că nici nu mai era în Bucureşti, asta era presupunerea noastră acolo, şvoiamţ să îl petrecem măcar cu privirea. Ulterior, e adevărat că am devenit republican în convingeri, crezînd sau reproşînd monarhismului în special constituirea de camarile şi rolul camarilelor în viaţa politică şi socială. Experienţa celor 20 de ani de dictarhie (democraţie-anarhie) arată că reţetele democraţiei în România, nu ştiu de ce, nu prind. Am început chiar să am îndoieli dacă nu au ceva intrinsec fals, intrinsec nevalabil, şi spun asta pentru că am a ne reproşa nouă, românilor, o parte din eşecul experimentului democratic din aceste două decenii, pe metehne de mentalitate şi de moralitate naţională, de etos, dar în acelaşi timp nu pot observa că, la scară mai mică, o parte dintre fenomenele negative ale democraţiei se manifestă şi în democraţii avansate. Şi există în mine un vierme de îndoială care mă face să mă întreb dacă nu cumva asta se trage din faptul că modelul democratic iniţial, în cetăţile greceşti, a fost conceput de populaţii sudate, oameni care se cunoşteau între ei, pe cînd în aglomerările comunităţilor contemporane, alegătorul – temelia democraţiei – ştie în foarte mică măsură pe cine votează.

În al doilea rînd, mai observ că, atunci cînd un laic se află în cea mai înaltă magistratură, dacă nu are foarte mult bun-simţ, foarte multă stăpînire de sine, foarte multă capacitate de a nu se lăsa corupt de putere, rezultatele sînt deseori nefaste. Tentaţia coruperii de putere prinde foarte uşor.

Aşa că eu compar tot mai mult monarhia cu acel simbol al kipei la evrei, băscuţa aceea pe care şi-o pun pe creştet şi a cărei explicaţie religioasă este de a nu uita niciodată că mai e cineva deasupra ta. În aceste condiţii, rămînînd republican, pînă una-alta, adesea mă gîndesc că o magistratură, o funcţie în stat cu valoare simbolică a kipei ar reprezenta un element care să-l facă pe magistratul care deţine puterea la cel mai înalt nivel să nu uite că mai e ceva deasupra lui. Ce mă reţine (şi nu opinez cu rezervă sau nu mă întorc indecis la părerile mele anterioare) sînt două lucruri – unul este că în multe monarhii, datorită chiar a regulii sîngelui albastru şi a sîngelui închis, intervin, din păcate, fenomene de degenerare biologică, genetică, medicală. Regula sîngelui albastru are acest viciu intrinsec.

A doua reţinere e legată, mărturisesc sincer şi cu oarecare sfială, de opinia populaţiei. Eu nu mă consider om politic şi în orice caz nu am de gînd să îmi mai continui cariera dincolo de această legislatură de parlamentar. Om politic înseamnă să ai obiective politice. Eu n-am. Deci nu din calcul electoral populist, ci pur şi simplu pentru că mă raportez, în luările mele de opinie publică, la un anumit auditoriu. E vorba de o consonanţă cu opiniile lor şi am în jurul meu oameni foarte respectaţi, rude, care nu simt încă sau nu au aceste îndoieli sau nu optează încă pentru soluţia monarhică. De aceea nu pot să spun că abandonez poziţia republicană.

Mă preocupă în continuare această îndoială şi această obsesie, a kipei, această obsesie că societatea, mai ales societatea românească, în halul de degradare în care a ajuns, nu va ajunge niciodată să înceapă să se redreseze, dar în primul rînd mă preocupă dobîndirea acestei conştiinţe pentru cel care este împins în sus, dar pornind de la alegătorii lui, că nu este buricul pămîntului, că există ceva abstract deasupra lui. Vreau să mai spun, revenind la Casa Regală a României, că apreciez foarte mult, ca republican, dacă vreţi, dar nu numai – ca om, ca român – reacţia ei la situaţia naţională, îmbinarea de decenţă şi rezervă cu povaţa şi cu încurajarea, aş zice chiar că, uneori, îmi aduce în proiecţiile mele foarte pesimiste, cu privire la viitorul pe termen scurt şi mediu al poporului român, îmi aduce o rază de speranţă, în sensul că (acestea) sînt personalităţi consecvente, în primul rînd. Pentru că îmi mai vine în minte o virtute a monarhilor buni şi, dacă vreţi, parţial ţine de monarhie, şi anume elementul constanţei.

Consecvenţa pentru mine e principiu de viaţă, dar extrapolez mereu şi consider că orice popor, de la individ la marea comunitate naţională, are de cîştigat dacă ştie să fie constant şi consecvent unor principii. Nouă, românilor, ne lipseşte foarte mult constanţa, consecvenţa şi principialitatea şi, cum spuneam, simbolul monarhic este şi un simbol al constanţei, ba uneori zic că Trahanache a fost caricaturizat de actori, prin interpretare, şi de regizori. În realitate, obsesia lui, a lipsei de principii, stîlcit cum o spunea, este un lucru foarte tragic.             

a consemnat  Ruxandra Irina CIOCÎRLAN

Din presa vremii...

Fir-ai al naibii, Majestate!

„Fir-ai al naibii, Majestate, că rău mă mai speriaşi! Păi, ce cauţi Matale, ca şi anul trecut, tot pe furiş, aproape de graniţa României, taman acum, cînd se afumă Capitala cu petarde şi lacrimogene, cînd minerii, mîndrii bărbaţi ai adîncurilor, şi-au lăsat trăscăul ca să mişculeze cocteiluri Ribbentrop sau Molotov, că tot aia e! Tocmai acum să vrei să vii matale coşcogeamite căpăţîna încoronată, p-aci printre anarhişti şi zăpăciţi de cap, de foame şi de privatizare, să ce? Să faci ordine?“

(Sergiu Andon, editorial  în Adevărul, 28 septembrie 1991)


„Vai ce bucurie pe noi, monarhiştii, că vă vedem, în sfîrşit, dragă Majestate! De unde pînă cînd am ajuns eu monarhist? Hai să nu răscolim trecutul, Sire scump! Dacă v-apucaţi de aşa ceva, vă prinde paştele celălalt, al cailor, în deplasare, pentru că numărul adoratorilor dv. o să crească foarte mult, fiindcă românul imparţial se dă repede cu puterea (...). De fapt, eu am mai spus că aş fi fost demult monarhist, dar mă deranjează că la curtea regală apare camarila. (...) Camarilă se poate forma, vei spune, şi la curtea prezidenţială, ba şi pe lîngă guverne (...) Numai că, spre deosebire de camarilele aciuate sub blazon, camarilele republicaniste mai ştiu puţin şi de frică, se mai înfiorează din cînd în cînd cu perspectiva înlocuirii, se mai tem de «critică şi autocritică», de Garda Financiară, de oprobriul public. (...) Nu văd de ce n-aş fi monarhist. Numai să nu-mi pretinzi să ies la defilare! Pe de o parte, că sînt sătul de mitinguri şi parăzi, pe de alta, că mi-e frică de bîză. ...Bîza e, aşa, un fel de manipulare mai mică (...). Dacă chiar vrei să joci ceva, ieşi pe Lipscani, unde domneşte egalul matale, Regele Romilor, şi joacă alba-neagra, că pare-se că ăsta e viitorul nostru. Să trăieşti şi să ne laşi să trăim, Majestate!“

(Sergiu Andon,  „Feriţi-vă de bîză, Majestate“,  editorial în Adevărul,  26 aprilie 1992)

Tema acestui dosar a fost discutată în emisiunea "Punerea pe gînduri" la RFI România joi, 9 iunie. O puteţi asculta aici.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.