Un spaţiu pentru oameni

Mihail BUMBEŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Un spaţiu pentru oameni jpeg

Cînd, în martie 2013, studenţi, profesori şi alumni ocupau pentru a doua oară Facultatea de Istorie în decurs de doar un an şi jumătate, pentru a discuta despre rolul Universităţii ca spaţiu de dezbatere şi dialog cu efecte benefice asupra întregii societăţi, nu ne imaginam că prima revendicare, din cele unsprezece elaborate atunci de „Baricada universitară“, va fi tocmai „alocarea unui spaţiu în universitate pentru activităţi extracurriculare, eliberat de birocraţie, disponibil pentru studenţi“. 

Revendicarea venea pe fondul constatării că Universitatea s-a îndepărtat foarte mult de misiunea civică asumată în Carta Universitară, devenind mai degrabă o fortăreaţă ce insuflă un sentiment de claustrare celor care o frecventează şi generează un sentiment de lipsă de transparenţă. Toate acestea în ciuda articolului 12 din Cartă care stipulează că Universitatea din București se doreşte a fi o instituţie „fundamental deschisă“.

În condiţiile în care Universitatea din Bucureşti nu dispune de spaţii suficiente pentru cursuri, din cauza retrocedărilor şi a faptului că unele clădiri din patrimoniul său au fost clasificate cu risc seismic, soluţia identificată de cei prezenţi la sit-in-ul de la Istorie a fost recuperarea curţii interioare a clădirii UB din bd. Regina Elisabeta 4-12, folosită de cîţiva ani ca parcare, şi transformarea acesteia într-un spaţiu de dialog. Curtea Universităţii este o metaforă a izolării acestei instituţii faţă de societate: ideea noastră a fost tocmai reconstituirea metaforică a legăturii dintre Universitate şi so­cie­tate, dar şi, întrucîtva, dintre Universitate şi ea însăşi.

„Comuna universitară“ doreşte să ofere comunităţii academice şi oraşului un spaţiu incluziv, care să contureze fizic şi mental un loc propice dezvoltării relaţiilor interumane, creativităţii, spiritului critic şi cetăţeniei active.

Am ales denumirea de „Comuna universitară“ pentru a sublinia ideea că spaţiul universitar trebuie să îşi recîştige dimensiunea de comunitate democratică, în care să existe o participare reală a tuturor membrilor comunităţii la luarea deciziilor. Termenul „comună“ trimite atît la Comuna din Paris, cît şi, mai ales, la englezescul commons, noţiune care se referă la resursele naturale şi culturale care trebuie să fie accesibile tuturor membrilor unei societăţi.

În viziunea noastră, ideea de „bine public“ trebuie să prevaleze în politicile instituţiilor statului în faţa interesului personal, iar într-o instituţie dedicată educaţiei la nivel înalt acest imperativ al democraţiei trebuie să fie şi mai puternic. Oraşul este al locuitorilor săi, iar crearea şi asigurarea unor spaţii publice de bună calitate constituie o prioritate. În ceea ce priveşte mobilitatea urbană, interesul public pune pe primul loc pietonul şi doar pe ultimul loc autoturismul personal (după bicicletă şi transportul în comun). Aceste priorităţi în modul cum este gestionată mobilitatea urbană derivă şi din Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile, document pe care România l-a ratificat în 2007.

Concepţia noastră despre spaţiul urban se inspiră din cea dezvoltată de Jan Gehl, unul din cei mai cunoscuţi şi apreciaţi designeri urbani din lume, care scrie în lucrarea sa Oraşe pentru oameni: „Un oraş făcut pentru interacţiunea dintre oameni este practic un loc care facilitează trei activităţi umane de bază: văzul, auzul şi conversaţia“. Trei activităţi incompatibile cu prezenţa maşinilor care ocupă tot spaţiul curţii interioare: un spaţiu de aproape 3000 m² ce ar putea fi dedicat studenţilor şi profesorilor (8000-10.000 care frecventează cursurile din clădirea UB), obligaţi să se strecoare printre maşini pentru a socializa, a citi sau a se relaxa în pauzele dintre cursuri.

Sperăm ca dialogul început în primăvară şi continuat în cele peste o sută de întîlniri pe care le-am avut pînă acum cu studenţii, profesorii, decanii, rectorul, prorectorii şi preşedintele Senatului UB, cei mai mulţi dintre ei susţinători ai iniţiativei noastre, să se materializeze în această toamnă într-o decizie pozitivă privind viitorul comunitar al curţii UB. 

Mihail Bumbeş este istoric. Activist pentru drepturile omului în cadrul organizaţiei Miliţia Spirituală.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic