Un șoc al frumuseții

Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Un șoc al frumuseții jpeg

Cred că tocmai pentru noi, românii, e greu de acceptat că există atîta frumusețe obiectivă în țara noastră pe cît se vede în România neîmblînzită. Sîntem atît de deprinși să ne pictăm țara folosind materiile toxinelor și ale acizilor sarcasmului (în felul în care avangardiștii își construiau tablourile inserînd colaje de dejecții și chiar de excremente, sau în felul în care Andre Serrano construiește fotografii mistic-scandaloase precum Christos în urină), încît găsim surprinzător și aproape inacceptabil faptul că există o asemenea cantitate de frumusețe în România. E un șoc al frumuseții cel pe care-l trăiește spectatorul român, asemănător cu șocul oxigenului după hipoxie; și, ceea ce e cu adevărat important, un șoc al frumuseții proprii. Deci așa arată acest ținut al plîngerii perpetue, al deprimării incontinente, al catastrofismului fără sațiu? Așa arată, care va să zică, infernul nostru – adică atît de policolor, de hipnotic, de paradiziac?

Se înțelege, așadar, care cred că e enormul merit al documentarului România neîmblînzită: el reușește nu doar to restore paradise, să restaureze paradisul, cum scrie undeva Ezra Pound – ci să pună o oglindă cu un chip paradiziac în fața unei conștiințe care se percepe drept iremediabil infernală. Restaurează, altfel spus, paradisul pe locul infernului, din materia lui – și abia asta e cu adevărat spectaculos, cu adevărat impresionant. Pentru orice cetățean român rațional, va fi greu să se mai perceapă drept cetățean al infernului după ce a văzut România neîmblînzită; pentru orice campion al urii de sine (care e, după Luca Pițu, sentimentul nostru național), va fi greu să se mai deteste după ce a văzut acest film.

România neîmblînzită e, așadar, unul dintre cele mai eficiente gesturi recente împotriva urii noastre de sine. Acest film surprinzător ne demonstrează, obiectiv, fără putință de dubiu, că putem fi chiar admirabili, că am putea la o adică ceea ce nici în fantasmele noastre cele mai îndrăznețe nu credeam: să ne iubim. Nu cunosc elogiu mai mare care ar putea fi adus acestui film. Sau oricărui alt obiect artistic. 

Radu Vancu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Zodia cancerului. Jurnal 2012-2015, Editura Humanitas, 2017.

Foto: Max Milligan

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

DNA
Fostul șef Astaldi România, Pier Luca Canino, și afaceristul Dragoș Dobrescu, trimiși în judecată de DNA
DNA anunță trimiterea în judecată a oamenilor de afaceri Dragoș Dobrescu, Pier Luca Canino (fost șef Astaldi România) și a avocatului Doru Boștină, într-un dosar privind un posibil trafic de influență în legătură cu avizarea unor lucrări la magistrala Drumul Taberei.
Mircea Caragea FOTO Forţele Navale
Viceamiralul Mircea Caragea, cel mai longeviv marinar militar, a murit. După război a lucrat ca muncitor necalificat VIDEO
Viceamiralul Mircea Caragea, ultimul veteran de război al Forțelor Navale Române, a murit la vârsta de 103 ani. El a slujit țara în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial la bordul navelor militare.
Alexander Lukașenko FOTO AFP
Lukașenko anunță că a interzis inflația în Belarus
Preşedintele Aleksandr Lukaşenko a interzis printr-un decret creşterea preţurilor în Belarus, informează dpa.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.