Un sistem nervos calm este o măsură a succesului și împlinirii

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
image

Luna trecută, The Guardian a publicat un articol care ridica problema unui trend nou, acela al „influencer-ilor bej” care, potrivit autoarei, portretizează și promovează o viață monotonă și lipsită de surprize. „Aprinde o lumînare, poartă pijamale asortate, culcă-te devreme – de ce a devenit plictiseala o aspirație pentru atîția tineri?”, întreba articolul în subtitlu. 

Reprezentanții trendul-ui își încurajează publicul să-și romantizeze viața și să vadă lucrurile bune din jurul lor într-o lumină și mai pozitivă. De asemenea, îi încurajează să facă schimbări și ajustări modului în care trăiesc, schimbări care să-i aducă mai aproape de „viața lor ideală”. Potrivit autoarei articolului, în loc să îndemne la o viață captivantă, plină de surprize, lucruri noi și glamour, această viață ideală este pentru mulți tineri doar copleșitor de seacă, trăită în fiecare zi la fel, urmînd o rutină îngustă și înregimentată.

Articolul explică acest trend ca fiind legat de instabilitatea lumii de azi, de schimbările politice, economice și sociale, rutina idealizată fiind un fel de contrabalansare. 

Personal, nu văd lucrurile astfel și cred că textul ratează adevărata explicație, ceva mai profundă, și care ține de două elemente.

Unul din ele este că acest trend nu are legătură atît de mult cu instabilitatea lumii, cît e legat de deconectarea socială și interioară pe care mulți o simt în viața de zi cu zi. Cu toții avem o mulțime de lucruri de rezolvat și presiunea multor așteptări externe. Ni se cere să jonglăm cu diferite spații mentale pe parcursul zilei, în funcție de sarcini și lucruri de făcut. Și cu toții încercăm să fim un fel de om renascentist – și intelectual, și cavaler și om de arme –, dar în varianta capitalistă, care e ceva mai complicată. Iar asta, pe fondul unei idei generalizate că a fi productiv e dezirabil și e bine, iar opusul productivității sînt doar statul degeaba și pierderea de timp, sau cel mult o pauză pentru a putea fi productiv din nou. Boala productivității merge mînă în mînă cu frica de a rata șanse și oportunități, și împreună se reflectă în orice efort. La bază au o teamă: de a nu fi suficient, de a te rata și de a nu aparține.

Pînă și timpul liber devine o sursă de neliniște, vacanțele sînt momente de stres și de planificare – o contradicție.

În noua ei carte, Saving Time, Discovering a Life Beyond the Clock, Jenny Odell face referire la ideea filosofului Josef Piper, aceea că, atunci cînd muncești, timpul e orizontal, întrerupt de frînturi de odihnă care să te învioreze pentru a putea munci din nou. Pentru Piper, acele întreruperi nu sînt momente de destindere. Adevărata destindere există pe o axă verticală a timpului, una care în totalitate taie sau neagă întreaga dimensiune a timpului tipică unei zile de muncă. Destinderea adevărată nu există și nu poate exista de dragul muncii. Distincția dintre cele două axe atinge o coardă intuitivă pentru Odell și pentru oricine suspectează că productivitatea nu e măsura ultimă a sensului și valorii timpului.

Invitația la o viață structurată și conectată e, pe de o parte, o invitație de conectare la forul interior și în același timp de a reformula raportarea la timp, pentru a trăi pe o axă verticală în care atît eforturile zilei, cît și răgazul își au un sens în sine.

Fără răgaz, nu mai putem îmbrățișa lucrurile așa cum vin și pierdem acel spațiu interior din care putem să observăm detalii și licăriri sensibile în viața cotidiană. Prin contrast, acele rutine simple pe care le promovează noul trend sînt despre a găsi acel spațiu și flux interior calm, și despre punerea accentului pe lucrurile de bază, cele simple. 

Într-o lume hectică, în care pare că nu faci și nu ești niciodată suficient, să fii mulțumit aprinzînd o lumînare și făcînd un ceai e ca o răzvrătire și, în același timp, o ancoră. Și este un fel de practică de liniștire.

Al doilea element care îi scapă autoarei articolului este că less is more.

Într-un spațiu în care îți dai voie să te concentrezi pe lucrurile simple, lumea ta interioară iese la suprafață. Contactul cu propriile emoții este facilitat de acele activități simple și de un ambient fără distrageri. Trend-ul invocat nu invită la o viață plictisitoare, ci sugerează să ne oprim din a căuta extraordinarul în exteriorul nostru. Încurajînd simplitatea și căutarea însemnătății în realitatea imediată – este o invitație spre a găsi satisfacție conectîndu-ne la forul nostru interior. În plus, trend-ul nu încurajează o viață fără ambiții și fără vise, ci una în care echilibrul interior are prioritate. E vorba despre un punct de echilibru care face posibilă chestionarea adevăratelor nevoi și ambiții personale, pentru a le găsi pe cele motivate intrinsec, nu exterior. Nu e nimic plictisitor în asta, ci doar contraintuitiv într-o lume agitată care ne cere mult și tot mai mult.

Să urmărești constant extraordinarul și surprizele poate fi o ambiție sau o căutare interioară motivată de nevoi sincere și identificate. Dar, de multe ori, este motivată de acel FOMO (fear of missing out) și de sentimentul că tu cu tine nu îți ești suficient. Nu suficient de bun, nu suficient de interesant, și că ratezi ceva, deși nu știi prea sigur ce. Este un sentiment că viața adevărată e undeva în afară și, dacă nu o urmărești constant, o vei rata. Și cînd nimic nu e niciodată suficient, e aproape imposibil să te poți relaxa.

Poti face un lucru din cel puțin două puncte emoționale diferite. Dar o măsură a succesului este cu siguranță un sistem nervos calm. Din calm și din răgaz, din respirația adîncă, îți poți simți corpul cu adevărat și-l poți „locui” în totalitate, și doar din punctul acesta poți fi în contact nu doar cu tine, ci și cu cei din jur, cu adevărat.

Artista și scriitoarea Caroline Caldwell a spus odată că „într-o societate care profită de nesiguranțele tale, să te placi pe tine însuți este un act de rebeliune”. Și ca să te placi trebuie întîi să te întîlnești, iar asta nu se întîmplă într-un ritm de perpetuă căutare, sau din sentimentul că ai mereu nevoie de mai mult și de mai multe. Împlinirea înseamnă mai întîi să găsești libertate interioară și gratitudine în ceea ce este deja. 

Și sînt atît de multe în realitatea imediată, dar trec neobservate. Autonomie, compasiune, sens și calm, o viață trăită deliberat – pot fi găsite în contact profund cu sine, poate în tăcere, închizînd lumea de afară, în procesul de a aprinde o lumînare și de a bea un ceai.

Bianca-Olivia Niță este jurnalistă free lancer.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.