Un popas la Poşta franceză

- interviu cu Michel HUMBERT, responsabil marketing, La Poste -

S-a întîmplat să cunosc un manager de poşta în Franţa. Şi cum cea dintîi instituţie pe care o asociem cu scrisorile e, evident, Poşta, l-am întrebat cîteva lucruri despre relaţia dintre cele două. Am vrut să văd cum stau lucrurile într-o (altă) ţară europeană. (I.P.)

Ce presupune să fii manager de poştă în Franţa?

Funcţia de manager la Poşta franceză, „La Poste“, acoperă o gamă foarte largă de alte funcţii: pe lîngă cea tradiţională de director de oficiu poştal, aceştia pot avea ca atribuţii managementul centrelor industriale de triere sau distribuire a coletelor sau curierului (cu maşini de mare capacitate, complet automatizate), centrelor de profit din sectorul digital sau e-commerce, al echipelor care elaborează oferta de telefonie mobilă sau din domeniul bancar etc. Funcţia de director de oficiu poştal s-a transformat în profunzime în ultimii opt ani. Acesta mai are în atribuţii managementul consilierilor bancari şi al unui director adjunct care se ocupă de restul activităţilor. În mod practic, el dedică în jur de 60% din activitate părţii bancare.

Care sînt atribuţiile Poştei franceze în momentul de faţă?

Poşta franceză are obligaţia impusă de stat de a-şi păstra cele 17.000 de puncte de prezenţă pe teritoriu, însă această prezenţă poate evolua, oficiile poştale cu frecvenţă scăzută se pot transforma. Reţeaua de oficii poştale a devenit un canal de distribuire a celorlalte activităţi ale companiei: produse bancare, din domeniul curierului, al expedierii expres, coletăriei şi telefoniei mobile.

În ce măsură mai e legată Poşta de scrisori? Ce procent din activitatea ei acoperă expedierea şi distribuirea scrisorilor?

Mai puţin de jumătate din cifra de afaceri a firmei, aproximativ 10 miliarde de euro, provine din activitatea de distribuire a curierului. 90% din aceasta este reprezentată de curier emis de firme, în principal curier de gestiune (facturi, bonuri de comandă etc.) şi curier publicitar.

Profitul firmei vine, însă, din ce în ce mai puţin din zona curierului şi din ce în ce mai mult din zona coletăriei (inclusiv a filialelor europene), a expresului şi a activităţilor bancare. Este de subliniat că în fiecare an Groupe La Poste aduce mai multe sute de milioane de euro profit acţionarilor săi.

Îşi mai scriu oamenii scrisori, cărţi poştale? În ce măsură şi cu ce ocazii?

Curierul emis de particulari reprezintă în jur de 5% din volumul total. Este vorba, în majoritate, de scrisori trimise de la particulari către instituţii. Există o singură excepţie, prezentă mai ales în lumea anglo-saxonă: cărţile poştale trimise de sărbători sau la diferite ocazii se menţin foarte bine. În ultimii cinci ani asistăm la o integrare din ce în ce mai pronunţată a curierului cu canalele numerice. De exemplu, numărul de cărţi poştale cumpărate şi completate online, şi apoi imprimate şi distribuite, se dezvoltă extrem de rapid. De asemenea, curierul publicitar este din ce în ce mai frecvent integrat în campanii de marketing multicanal cu punţi de trecere de la un canal la altul. Pe un catalog publicitar apar din ce în ce mai des tag-coduri lîngă fotografiile articolelor. Acestea permit citirea de către destinatar cu un smartphone şi consultarea unei pagini explicative suplimentare sau cumpărarea articolului cu telefonul mobil.

Mai există factorul poştal – poştaşul, care livrează la domiciliu corespondenţa şi stabileşte o legătură personală cu „clienţii“ lui? S-a schimbat ceva din atribuţiile acestuia?

Distribuirea curierului şase zile pe săptămînă la toate domiciliile este o obligaţie impusă de stat. Factorul poştal are în continuare un rol social foarte important, mai ales în zonele rurale şi pe lîngă persoanele în vîrstă. Acest serviciu costă din ce în ce mai mult, căci volumul curierului scade în medie cu 3% pe an şi costurile de structură rămîn aceleaşi. De aceea, Poşta franceză a creat şi comercializează servicii suplimentare pe care le efectuează factorii poştali: instalarea receptoarelor de televiziune numerică sau a releveelelor de gaz sau electricitate etc.

Există scrisori fără destinatar real, trimise aiurea? V-aţi ocupat vreodată de acestea, aţi văzut ce conţin şi cui sînt adresate?

Scrisorile a căror adresă de destinaţie nu există sînt returnate expeditorului sau, dacă expeditorul nu şi-a scris adresa, sînt expediate la un centru unde, în condiţii foarte stricte, sînt deschise pentru identificarea expeditorului. Un salariat al Poştei nu are voie să deschidă nici o scrisoare (cu excepţia amintită) şi depune jurămînt la angajare în sensul acesta.

Vin scrisori către preşedinte? Dar către Moş Crăciun? Există vreun serviciu special care se ocupă de ele?

Preşedintele Franţei primeşte zilnic sute de scrisori, ele sînt însă din ce în ce mai mult sub formă de e-mail. Există un serviciu special, creat în 1962, la Libourne, dedicat copiilor care vor să îi scrie lui Moş Crăciun. Scrisorile pot fi trimise fără timbru, la adresa: Père Noël, 1, Chemin des Nuages, Pôle Nord. Începînd cu data de 22 noiembrie, serviciul Poştei franceze răspunde, fără excepţie, la aceste scrisori.

Mai contează estetica timbrului, a plicului, a scrisorii în general?

Există încă mii de pasionaţi de timbre, plicuri şi cărţi poştale. Poşta Franceză a creat o filială, Philaposte, care are în atribuţii emiterea de noi serii filatelice.

Salariaţii dvs. folosesc scrisul de mînă? În ce măsură?

Salariaţii poştei folosesc scrisul de mînă, mai mult sau mai puţin, în funcţie de postul pe care îl ocupă. O persoană care lucrează la ghişeu are foarte puţin ocazia să scrie de mînă în cadrul activităţilor profesionale.

Dar dvs. personal? Mai practicaţi scrisul de mînă, îl mai consideraţi necesar?

Personal, umplu cam şase-şapte caiete de 200 de pagini pe an. Notez absolut toate schimburile de informaţii esenţiale în construirea şi derularea unui proiect, note pe marginea lecturilor profesionale, sinteza oricărui schimb cu managerul meu. Cultura franceză este foarte orientată către scris, acesta fiind a doua etapă – din cele patru esenţiale, în activitatea profesională: a gîndi, a ordona în scris gîndurile, a le comunica, a le pune în practică.

a consemnat Iaromira POPOVICI