Un popas la Poşta franceză

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Un popas la Poşta franceză jpeg

- interviu cu Michel HUMBERT, responsabil marketing, La Poste -

S-a întîmplat să cunosc un manager de poşta în Franţa. Şi cum cea dintîi instituţie pe care o asociem cu scrisorile e, evident, Poşta, l-am întrebat cîteva lucruri despre relaţia dintre cele două. Am vrut să văd cum stau lucrurile într-o (altă) ţară europeană. (I.P.)

Ce presupune să fii manager de poştă în Franţa?

Funcţia de manager la Poşta franceză, „La Poste“, acoperă o gamă foarte largă de alte funcţii: pe lîngă cea tradiţională de director de oficiu poştal, aceştia pot avea ca atribuţii managementul centrelor industriale de triere sau distribuire a coletelor sau curierului (cu maşini de mare capacitate, complet automatizate), centrelor de profit din sectorul digital sau e-commerce, al echipelor care elaborează oferta de telefonie mobilă sau din domeniul bancar etc. Funcţia de director de oficiu poştal s-a transformat în profunzime în ultimii opt ani. Acesta mai are în atribuţii managementul consilierilor bancari şi al unui director adjunct care se ocupă de restul activităţilor. În mod practic, el dedică în jur de 60% din activitate părţii bancare.

Care sînt atribuţiile Poştei franceze în momentul de faţă?

Poşta franceză are obligaţia impusă de stat de a-şi păstra cele 17.000 de puncte de prezenţă pe teritoriu, însă această prezenţă poate evolua, oficiile poştale cu frecvenţă scăzută se pot transforma. Reţeaua de oficii poştale a devenit un canal de distribuire a celorlalte activităţi ale companiei: produse bancare, din domeniul curierului, al expedierii expres, coletăriei şi telefoniei mobile.

În ce măsură mai e legată Poşta de scrisori? Ce procent din activitatea ei acoperă expedierea şi distribuirea scrisorilor?

Mai puţin de jumătate din cifra de afaceri a firmei, aproximativ 10 miliarde de euro, provine din activitatea de distribuire a curierului. 90% din aceasta este reprezentată de curier emis de firme, în principal curier de gestiune (facturi, bonuri de comandă etc.) şi curier publicitar.

Profitul firmei vine, însă, din ce în ce mai puţin din zona curierului şi din ce în ce mai mult din zona coletăriei (inclusiv a filialelor europene), a expresului şi a activităţilor bancare. Este de subliniat că în fiecare an Groupe La Poste aduce mai multe sute de milioane de euro profit acţionarilor săi.

Îşi mai scriu oamenii scrisori, cărţi poştale? În ce măsură şi cu ce ocazii?

Curierul emis de particulari reprezintă în jur de 5% din volumul total. Este vorba, în majoritate, de scrisori trimise de la particulari către instituţii. Există o singură excepţie, prezentă mai ales în lumea anglo-saxonă: cărţile poştale trimise de sărbători sau la diferite ocazii se menţin foarte bine. În ultimii cinci ani asistăm la o integrare din ce în ce mai pronunţată a curierului cu canalele numerice. De exemplu, numărul de cărţi poştale cumpărate şi completate online, şi apoi imprimate şi distribuite, se dezvoltă extrem de rapid. De asemenea, curierul publicitar este din ce în ce mai frecvent integrat în campanii de marketing multicanal cu punţi de trecere de la un canal la altul. Pe un catalog publicitar apar din ce în ce mai des tag-coduri lîngă fotografiile articolelor. Acestea permit citirea de către destinatar cu un smartphone şi consultarea unei pagini explicative suplimentare sau cumpărarea articolului cu telefonul mobil.

Mai există factorul poştal – poştaşul, care livrează la domiciliu corespondenţa şi stabileşte o legătură personală cu „clienţii“ lui? S-a schimbat ceva din atribuţiile acestuia?

Distribuirea curierului şase zile pe săptămînă la toate domiciliile este o obligaţie impusă de stat. Factorul poştal are în continuare un rol social foarte important, mai ales în zonele rurale şi pe lîngă persoanele în vîrstă. Acest serviciu costă din ce în ce mai mult, căci volumul curierului scade în medie cu 3% pe an şi costurile de structură rămîn aceleaşi. De aceea, Poşta franceză a creat şi comercializează servicii suplimentare pe care le efectuează factorii poştali: instalarea receptoarelor de televiziune numerică sau a releveelelor de gaz sau electricitate etc.

Există scrisori fără destinatar real, trimise aiurea? V-aţi ocupat vreodată de acestea, aţi văzut ce conţin şi cui sînt adresate?

Scrisorile a căror adresă de destinaţie nu există sînt returnate expeditorului sau, dacă expeditorul nu şi-a scris adresa, sînt expediate la un centru unde, în condiţii foarte stricte, sînt deschise pentru identificarea expeditorului. Un salariat al Poştei nu are voie să deschidă nici o scrisoare (cu excepţia amintită) şi depune jurămînt la angajare în sensul acesta.

Vin scrisori către preşedinte? Dar către Moş Crăciun? Există vreun serviciu special care se ocupă de ele?

Preşedintele Franţei primeşte zilnic sute de scrisori, ele sînt însă din ce în ce mai mult sub formă de e-mail. Există un serviciu special, creat în 1962, la Libourne, dedicat copiilor care vor să îi scrie lui Moş Crăciun. Scrisorile pot fi trimise fără timbru, la adresa: Père Noël, 1, Chemin des Nuages, Pôle Nord. Începînd cu data de 22 noiembrie, serviciul Poştei franceze răspunde, fără excepţie, la aceste scrisori.

Mai contează estetica timbrului, a plicului, a scrisorii în general?

Există încă mii de pasionaţi de timbre, plicuri şi cărţi poştale. Poşta Franceză a creat o filială, Philaposte, care are în atribuţii emiterea de noi serii filatelice.

Salariaţii dvs. folosesc scrisul de mînă? În ce măsură?

Salariaţii poştei folosesc scrisul de mînă, mai mult sau mai puţin, în funcţie de postul pe care îl ocupă. O persoană care lucrează la ghişeu are foarte puţin ocazia să scrie de mînă în cadrul activităţilor profesionale.

Dar dvs. personal? Mai practicaţi scrisul de mînă, îl mai consideraţi necesar?

Personal, umplu cam şase-şapte caiete de 200 de pagini pe an. Notez absolut toate schimburile de informaţii esenţiale în construirea şi derularea unui proiect, note pe marginea lecturilor profesionale, sinteza oricărui schimb cu managerul meu. Cultura franceză este foarte orientată către scris, acesta fiind a doua etapă – din cele patru esenţiale, în activitatea profesională: a gîndi, a ordona în scris gîndurile, a le comunica, a le pune în practică.

a consemnat Iaromira POPOVICI 

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.