Un pic de catabază

Sebastian GRAMA
Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Un pic de catabază jpeg

După aversă, norii s-au fisurat a oboseală şi, cît mai era timp în acea zi cam trecută, a ieşit soarele. Nu mi am ascuns bine dezamăgirea, căci prietena la care mă găsise efemerul potop a sesizat că eram ca neoamenii: „Ţie nu-ţi place viaţa? Nu te bucură lumina?“ Mai mult din plăcerea polemicii inutile decît din convingere, am pus la îndoială necesitatea echivalenţei dintre lumină şi viaţă. „Bine, dar Iisus?“, a venit replica, „Lumina şi Viaţa?“. Nu am răspuns (deşi presupun că nu m-aş fi înşelat) că vorbele acelea nu se referă nici la opera becului, nici la colcăiala biologică: am preferat s-o necăjesc amintindu-i că, atunci cînd umblă după viaţă prin cosmos, oamenii de ştiinţă nu caută lumină, ci apă. Şi că nici în stele, nici în Sahara nu e mai multă viaţă decît în mlaştinile gîlgîinde la umbră, sub coroanele protectoare ale arborilor din pădurea ecuatorială sau chiar într-o banală groapă (dacă pămîntul e suficient de umed).

O joacă răutăcioasă, desigur. „Şi tot o joacă este şi apropierea dintre numele lui Thales şi thalassa“, am deviat. Cineva exclamase odată în faţa unui izvor: „Deştept a fost ăla care a inventat apa!“ Un altul întrebase: „Cine adică?“ Justificată nedumerire: mă uit, acasă, în Geneză şi, după traducerea pe care o am la îndemînă, e foarte neclar: „1.1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. 1.2. Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor“. Însă de unde apăruseră apele? Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. Naivitate, lacună, sau misterioasă elipsă? Oricum, de la Gange pînă la Iordan şi de la Nil pînă prin Amazonia, făcînd abstracţie de complicaţiile practice ale ipotezei difuzioniste, apele tot moştenesc o anume intimitate cu zeii.

Francis Ponge nota că apa, totuşi, are sădită în ea tendinţa de a merge mai degrabă în jos. Că este în asemenea măsură obsedată să fie lîngă pămînt, încît e gata să renunţe la propria formă doar ca să-l îmbrăţişeze. Prizonieră într-un pahar, se înghesuie către partea lui inferioară; dacă n-ar fi atît de nefericit incompresibilă, fiece moleculă ar sta în contact imediat cu acea parte. Însă, de cum o eliberăm, ea năvăleşte către sol, căutînd a se risipi cît mai mult, a-şi pierde înălţimea şi a-l atinge. Ţineţi-o în palmă şi veţi vedea cum îşi găseşte loc printre degete ca să ajungă mai aproape de pămînt. Apa se doreşte umilă. În latină, humilis înseamnă „aproape de pămînt“ (de la humus).

Apa şi-a perfecţionat mereu tehnicile de camuflare, de impregnare, de penetrare… Nu doar a obiectelor materiale care o împiedică să coboare, ci deopotrivă a imaginaţiei şi a lucrurilor minţii. Cine să parieze că n-a luat şi chipul focului, atunci cînd Heraclit pornea de la acesta pentru a spune că drumul în sus e totuna cu drumul în jos? Măşti ale ritmurilor marine? Ceva mai încolo, zisele ritmuri nu prea aveau să-l încînte pe Augustin, călător de nevoie, crispat şi cam morocănos, peste Mediterana. Cu atît mai incomod cu cît spiritul de observaţie popular a sesizat înrudirea apei cu şarpele – ce-i drept, nu cu unul de copac, de măr, spre exemplu…, ci cu unul care – ce poate să facă un şarpe? – şerpuieşte în abila căutare a unei crăpături pe unde să dispară ca şi cum n-ar fi fost. O penetrare cît ai clipi, numai bună să lămurească de ce apa fertilizează solul.

Tot în zonă, mai tîrziu, Vico dezleagă istoria ca flux şi reflux (în original corsi e ricorsi). Pentru cei interesaţi, napoletanul e născut sub semn de apă, chiar între Poarta Infernului şi străvechea, proteica noapte a Sfîntului Ioan. A doua zi, dar abia în 1911, se naşte şi Ernesto Sábato. Şi, cu el, sinistrul, minunatul Fernando Vidal Olmos. Care, printre eroi şi morminte, coboară sub oraş pentru a cerceta oglinda apelor infecte ce răstoarnă carnavalul suprafeţei. Alunecos precum fluidul negru, el înoată în mijlocul distrugerii cosmice, reia în sens invers (ca un rîu ce curge înspre sursă) logica istoriei, moştenind şi deformînd chipul damnat al lui Narcis, dar şi traiectul misticii speculative de la Saint-Victor – pînă la Hegel, pe care îl citează direct.

Plouă din nou. Către final, îmi aduc aminte seaca telegramă pe care o primeşte Meursault în primele rînduri din Străinul (Camus). Citesc: „«Mère décédée. Enterrement demain. Sentiments distingués»“. Presupunînd că observaţia lui Ponge în legătură cu apa şi pămîntul este exactă, atunci enterrement, literal „împămîntare“, sună bine. Şi reiau: „Mer décédée“. Seacă, da, seacă telegramă.

Prietena la care mă refugiasem în acea seară, pe furtună, mă consideră şi astăzi un ciudat. 

Sebastian Grama este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie a Universității din București. Cea mai recentă carte publicată: Semper eadem, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017.

Foto: Ioana Epure

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.