„Un personaj şi fărîme de adevăr“ - interviu cu regizorul Tudor GIURGIU

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
„Un personaj şi fărîme de adevăr“   interviu cu regizorul Tudor GIURGIU jpeg

Cum aţi ajuns să faceţi un film pornind de la cazul procurorului Panait?

În 2002, ţin minte că am decupat cîteva articole din presa vremii, dar fără să am o convingere clară că e un bun subiect de film. În toamna lui 2007, am simţit nevoia să caut un subiect de film foarte personal, îmi doream să pot vorbi despre experienţa proprie de la TVR, despre naivitatea cu care am crezut că un sistem putred se poate schimba într-un timp foarte scurt, despre presiuni şi compromis, despre conflictul dintre propriile valori morale şi cele ale sistemului. Mi-am reamintit astfel de cazul Panait şi am început să recitesc articole, să caut pe Internet tot ce se putea găsi despre procuror şi, în foarte scurt timp, mi-am dat seama că povestea e mult mai puternică şi mai complexă decît mi-aş fi putut imagina. În primul rînd, nu-mi venea să cred tot citeam despre România anului 2002, despre corupţie, bani negri, servicii secrete implicate pînă în gît în tot felul de afaceri şi luptîndu-se între ele pentru o poziţie dominantă. Aveam senzaţia că parcă trăisem în altă ţară. Or, în acest context, gestul disperat al unui procuror tînăr, un vîrf al generaţiei sale, rămas singur şi supus unor presiuni inimaginabile, ei bine, gestul lui final căpăta o cu totul altă semnificaţie. 

Cum gestionezi un astfel de caz? 

Am început de la o lectură aprofundată a tuturor materialelor care au legătură cu subiectul. Îmi fac scheme, iau notiţe, subliniez tot ce mi se pare important pentru poveste. Fac un document separat cu tot ce nu înţeleg sau nu mi-e clar din detaliile reale ale întîmplării. În cazul de faţă, am primit multe documente şi dosare de la fostul procuror Alexandru Lele din Oradea (cel anchetat de Panait) care m-au copleşit total. Erau zeci de nume şi zeci de firme implicate în contrabanda cu produse petroliere descoperită de Lele. A durat mult pînă am înţeles schema savantă prin care lucrau evazioniştii, după cum la fel de mult timp mi-a luat să deprind un anume limbaj profesional folosit de magistraţi şi avocaţi. Apoi am început să mă întîlnesc cu oameni din anturajul lui Panait. Un rol esenţial a avut atunci colegul meu Vlad Trandafir, care m-a ajutat în toată perioada de documentare, a făcut fişe pentru fiecare personaj implicat în cazul Panait, de la Tănase Joiţa şi Rodica Stănoiu pînă la colegii şi rudele procurorului. Am lucrat împreună o cronologie a cazului, am pregătit seturi de întrebări pentru toţi cei cu care ne-am întîlnit. 

Cît documentezi acea realitate şi cît ajungi s-o ficţionalizezi? 

Am avut multe momente de pauză forţată în timpul scrierii primelor drafturi de scenariu tocmai pentru că îmi imaginam filmul ca fiind o oglindă extrem de fidelă a realităţii. Eram obsedat să urmăresc la sînge modul în care s-au întîmplat evenimentele şi să le găsesc apoi un echivalent filmic potrivit. Această preocupare pentru o excesivă acurateţe şi reflectare întocmai a realităţii s-a întors ca un bumerang împotriva noastră. Aveam multă informaţie şi cazuistică, ne lipseau însă personaje care să evolueze cu adevărat, un conflict şi o tensiune dramatică. Într-o versiune mai veche de scenariu, procurorul Cristian Panduru era aproape perfect. Bun, disciplinat, bine pregătit, incoruptibil. Lucian Pintilie mi-a spus, după ce a citit scenariul: „Dragă, nimeni nu vrea să vadă filme despre personaje impecabile, cu o conduită morală ireproşabilă. Arată-i erorile, slăbiciunile, compromisurile. Fă-l om“. Din acel moment, împreună cu Loredana Novak, ne-am permis nişte libertăţi pe care nu ni le luaserăm pînă atunci. 

E un demers detectivistic? 

Da, am făcut şi pe detectivul. Repet, am fost în situaţia de a face un film despre un om pe care nu l-am cunoscut în viaţa mea. E drept, o persoană publică, dar fără anvergura personalităţilor care apar în cărţile de istorie sau în show-uri TV. A fost un proces complicat de a construi un personaj de ficţiune pornind de la multe fărîme de adevăr, practic un puzzle format din toate discuţiile avute cu prieteni, rude sau martori. Mi s-a întîmplat de multe ori să ajung la capete de drum, să mă înfund în tot felul de detalii neimportante, după cum au fost şi oameni care, pur şi simplu, nu au vrut să stea de vorbă cu mine. Le aflam adresa din dosare şi mergeam peste ei. N-a fost deloc amuzant. 

Ce surprize v-a rezervat acest caz? 

Au fost coincidenţe, mai degrabă care m-au făcut să cred că, poate, nu e întîmplător că am ajuns să fac acest film. Cristian Panait era aproximativ de vîrsta mea, era fan al echipei de fotbal Dinamo Bucureşti (şi eu sînt „cîine roşu“), mergea la karaoke cu prietenii într-un bar din Teatrul „Ţăndărică“, loc frecventat şi de mine în perioada studenţiei, iar în timpul casting-ului, am ales un actor pentru un rol, fără să dea nici o probă. George Remeş, actorul în cauză, a fost studentul lui Panait şi a fost extrem de surprins să vadă ce propunere i-am făcut. 

V-a fost frică vreun moment? 

Cînd am filmat pe terasa de unde s-a aruncat Panait în gol, acasă la mătuşa lui. Îmi era teamă că nu voi putea capta, la intensitatea pe care mi-o doream, cel mai important moment din film. De fapt, era aiurea să „regizez“ cerebral, „la rece“, un moment extrem de dramatic, să vin cu o listă de cadre bine stabilită de dinainte, eventual cu un

pregătit minuţios, în condiţiile în care toată echipa era emoţionată şi actorul din rolul principal de-abia îşi găsea locul. 

La ce gen de reacţii vă aşteptaţi? 

Cred că vor veni mulţi români la film din interes şi curiozitate. M-aş bucura ca filmul să emoţioneze şi să mişte nişte conştiinţe. La modul ideal, filmul ar putea genera măcar o reparaţie morală adusă procurorului Panait: pedepsirea (sau măcar cunoaşterea) celor vinovaţi pentru determinarea sinuciderii. Ei sînt încă liberi, iar cei care l-au scos nebun, post-mortem, lucrează încă în justiţie.

e primul film la care am lucrat cu gîndul că îmi propun o misiune mai importantă decît a aduna mulţi spectatori şi a obţine premii pe plan internaţional, obiective pe care toţi cineaştii le au înainte de premieră. Filmul ăsta trebuie să le arate tuturor celor care se luptă cu sistemul că nu trebuie să ţii capul plecat, că merită să te lupţi pentru valorile şi principiile tale. 

a consemnat Ana Maria SANDU  

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.