Un oraș care vorbește

Michel BÜHRER
Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Un oraș care vorbește jpeg

Am venit prima dată la Bucureşti în 1997. Din punct de vedere urbanistic, oraşul rămăsese îngheţat în starea sa de dinainte de 1989. Zeci de macarale rugineau pe te miri unde. Cartierele erau bîntuite de umbrele fantomatice ale carcaselor de beton precum cele ale faimoselor „circuri ale foamei“. De-a lungul Bulevardului Unirii, cîteva case scăpaseră la mustaţă de demolare. Atmosfera pe care o degaja oraşul era tristă şi haotică, dar în acelaşi timp emoţionantă. Pentru un fotograf venit dintr-o ţară ca Elveţia, unde ordinea şi curăţenia sînt considerate virtuţi naţionale, emoţia era cu atît mai puternică. 

Puţine s-au schimbat de atunci, cînd am vizitat pentru a doua oară Bucureştiul, în 2003. Interesat de multă vreme de chestiuni legate de urbanism, deveneam tot mai curios să-l descopăr, parcurgîndu-l ore în şir, la pas. Aşa m-am hotărît să încep o investigaţie fotografică pentru a lăsa o mărturie despre impresiile pe care mi le-a lăsat oraşul. În alte locuri, istoria oraşelor se citeşte pe edificiile de prestigiu bine definite. Aici, juxtapunerea sau, mai curînd, coliziunea suprarealistă de stiluri îţi permite să revizitezi trecutul dintr-o singură privire. Pe o singură poză „încap“ chiar şi şapte epoci succesive. În plus, în afară de locuinţele luxoase ocupate de oamenii nomenclaturii, cele mai multe case se găseau într-o stare avansată de degradare. Mici perle ale arhitecturii Art Nouveau sau baroce zăceau scorojite, ca o mărturie despre pauperizarea majorităţii populaţiei sau, în unele cartiere, despre transferul (artificial) de populaţie din urmă cu cîteva decenii. Un arhitect elveţian, care a vizitat Bucureştiul în anii ’80, vorbea despre un „oraş epuizat“. Şi totuşi, ici-colo, mici lucrări de reconstrucţie îmi dovedeau grija oamenilor de a-şi păstra o anumită demnitate în raport cu strada. 

Astăzi, lipsa mijloacelor, dar şi problemele legate de restituirea proprietăţilor confiscate în timpul regimului totalitar continuă să limiteze chiar şi simpla întreţinere a clădirilor. O parte a parcului imobiliar – cel livrat sectorului speculativ – a fost, totuşi, renovat. Uneori lucrările par reuşite; alteori sînt de-a dreptul halucinante. Ferestrele din PVC au invadat faţadele, inclusiv în Centrul Istoric. Mai mult decît atît: uneori am impresia că un geniu al răului şi-a propus să pocească oraşul. Nu e vorba doar de bannerele publicitare imense care poluează vizual străzile, ci şi de imobilele noi care perpetuează haosul genurilor şi prostul gust. Stăteam şi mă întrebam dacă există reglementări. O prietenă urbanistă şi arhitectă care cunoaşte oraşul m-a luminat: există o grămadă de reglementări, numai că ele sînt mereu evitate ori încălcate. De pildă, nu e vorba de supraînălţarea unei case cu 50 de cm faţă de planurile iniţiale (în Elveţia, s-au demolat case chiar şi pentru intervenţii mai mici), ci de adăugarea unui întreg etaj. Şi asta se petrece în văzul tuturor! 

Aceasta nu mă împiedică să mă minunez, de fiecare dată cînd ajung la Bucureşti, sau să devin nostalgic revizitînd cartiere pe care le-am mai bătut şi pe care am început să le cunosc. Uneori găsesc că Bucureşti are un şarm pe care bucureştenii înşişi nici măcar nu-l bănuiesc.

Michel Bührer este jurnalist şi artist vizual. În 2008 a prezentat la Muzeul Naţional de Artă Contemporană două expoziţii: „Bucureşti, un oraş canibal“ şi „White Billboards“.

traducere de Matei Martin

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.