Un meta-timp psihologic

Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
image

Oamenii s-au întrebat mereu dacă nu cumva timpul există și se mișcă într-un meta-timp. Din moment ce ni se pare că el curge mai repede sau mai încet, înseamnă că are propria lui viteză, calculată de formula timp-supra-meta-timp. Numeroase mitologii și-au imaginat timpul ca fiind circular, o roată, cum e kalacakra din budism și hinduism, în care nu doar că totul se distruge doar pentru a se reface periodic, dar și universul vast se oglindește în cel minuscul  dinăuntrul nostru, repetîndu-se la nesfîrșit, ca în geometria fractală. Nietzsche reia ideea în experimentul de gîndire al eternei reîntoarceri, viziune de coșmar în care toți atomii din Univers se rearanjează în exact aceeași succesiune de configurații într-un număr infinit de repetiții, astfel încît fiecare amănunt al vieții noastre, fiecare greșeală, fiecare faptă bună sau rea, fiecare dramă vor trebui să fie retrăite la nesfîrșit. Peste niște miliarde de ani, s-ar putea să scriu din nou acest text cu aceleași greșeli gramaticale. Dar asta nu ar fi posibil fără un meta-timp infinit, în care, statistic, absolut totul se va întîmpla. Iar ciclurile metempsihotice budiste nu pot avea loc dacă nu se petrec în ere diferite ale aceluiași meta-timp, altfel nu ar fi mai multe cicluri, ci unul singur, inamovibil. 

Găsesc fascinantă ideea de meta-timp. Nu știu dacă el se regăsește la nivel fizic și cosmic și explicațiile complexe ale relativității restrînse mă depășesc, dar știu că el e mai ales unul interior, psihologic. Știm că emoțiile noastre afectează curgerea subiectivă a timpului: tristețea și suferința îl încetinesc, iar pentru omul foarte deprimat, timpul uneori se oprește cu totul și o zi devine o temniță, o oră – o carceră. Depresia e dispariția meta-timpului. Bucuria, euforia îl accelerează, astfel încît toate lucrurile plăcute, o vacanță, o petrecere, o conversație cu prietenii, trec iute. Omul e poate singura ființă conștientă că e muritoare, că toate au un sfîrșit, dar și singura ființă preocupată să omoare timpul, să grăbească transformarea lui în cadavrul trecutului. Pasămite intuim că nu doar durerea încetinește timpul, ci și invers, timpul doare dacă e prea încet. Pe măsură ce viețile noastre au devenit mai lungi, ne-am perfecționat metodele de a le face să pară mai scurte, iar acum avem și Internetul să ne ajute. 

Natura însăși ne dă o mînă de ajutor: îmbătrînind, timpul trece tot mai repede. Dacă zilele copilăriei erau nesfîrșite și de la Paști la Crăciun aveai timp să dai de zece ori ocolul Pămîntului, la vîrsta mijlocie deja simțim accelerația căderii. Aceasta e o realitate științifică. Profesorul de inginerie mecanică Adrian Bejan, de la Universitatea Duke, atribuie acest lucru încetinirii vitezei de procesare a semnalelor neuronale, pentru că rețelele noastre sinaptice devin tot mai întortocheate și mai avariate. Mintea noastră devenind mai lentă, avem impresia că, în exterior, lumea merge mai repede. Putem face un experiment de gîndire asupra nemuririi: dacă am trăi veșnic, timpul ar trece cu o viteză tot mai mare, secolele, apoi mileniile, ar fi precum zilele și secundele, după o curbă asimptotică. Privit din afară însă, omul nemuritor ar fi tot mai lent, pînă cînd ar deveni o statuie. Un deus otiosus. Paradoxal, viața veșnică, mintea veșnică, ar fi pînă la urmă încremenire și numai uitarea, simplificarea rețelei neuronale, ar păstra-o proaspătă și în mișcare.

Omul are și capacitatea de a călători în timp, cu ajutorul memoriei. În mod normal, puterea asta e foarte strict ținută în frîu. O memorie sănătoasă e mereu ancorată în prezent. Sondăm trecutul, dar nu ieșim cu adevărat din „acum”. Am întîlnit însă persoane suferind de demență care se pierduseră în trecut. Amintirile vechi sînt mai solide decît cele noi: cînd acestea din urmă dispar, cele vechi pot fi o fortăreață. M-a impresionat cazul unei doamne, refugiate din Basarabia cu mulți ani în urmă, care, spre finalul vieții, era convinsă că e copil, înapoi la casa bogată a copilăriei, și mai vorbea doar rusește, o limbă pe care nu o mai folosise de peste șaptezeci de ani. Mulți oameni cu Alzheimer uită că părinții lor au murit de mult și vor să-i regăsească, pleacă din domiciliile lor în căutarea unui „acasă” ce nu mai există în spațiul fizic. Dar există în cel subiectiv, al memoriei. Curgerea într-un singur sens a timpului nu e doar o expresie a entropiei, ci și o funcție normală a minții. Mintea e un baraj împotriva trecutului și orice revărsare a acestuia în prezent e anormală și înseamnă leziune sau suferință. Un alt exemplu este „sindromul stresului post-traumatic”; cînd lucram într-un spital din Franța am întîlnit un veteran al Legiunii Străine, octogenar, care în fiecare seară, de-a lungul anilor, retrăia scene cumplite de război, nu sub formă de amintiri, ci cu toate detaliile și senzațiile care sînt apanajul prezentului. Mi-a povestit cîteva din scenele astea: nu pot fi reproduse într-un mod care nu l-ar răni pe cititor. Trecutul acelui om refuza să moară, rămînea un prezent etern, și asta era crunt. În viața normală, trecutul se estompează, amintirile își pierd vivacitatea și veridicitatea, devin amintiri ale unor amintiri, și le putem da o viață artificială, artistică dacă vreți, cu acea formă particulară a imaginației pe care o numim nostalgie. Dacă disprețuiți nostalgia, gîndiți-vă că alternativa e mult mai rea. Dacă vă supără ideea că totul curge, că sîntem precum apele rîului lui Heraclit, gîndiți-vă că așa e normal și sănătos, și că inversarea acestei curgeri ar putea fi catastrofică. Trecutul subiectiv există pentru că prezentul e atît de puternic încît nu am putea să îl suportăm prea mult. 

Și dacă trecutul capătă energia prezentului, asta duce aproape întotdeauna la abolirea cel puțin „temporară” (un alt paradox al meta-timpului) a viitorului. Putem privi viitorul în multe feluri. Cu îngrijorare, pentru că el e întotdeauna misterios. Cu pesimism, pentru că știm că viitorul ultim e uitare. Ar fi rațional justificat să nu credem în viitor. Și cu toate astea, îl privim și cu optimism. Înainte de a muri, omul crește. Lucrează la propria lui moștenire, la viața de apoi, la ce va rămîne în urma lui. Chiar și în ghearele suferinței, mintea și corpul se revoltă împotriva lipsei de viitor și încearcă să se vindece. Iar cînd e liniște și pace, cînd rănile au devenit trecut, abia atunci putem să folosim cealaltă față a imaginației. Căci dacă pe o parte a monedei e nostalgia, pe cealaltă e speranța. Ea e felul în care viitorul se manifestă în prezent, și e la fel de necesară ca oxigenul, apa și tovarășii de drum. 

Vlad Stroescu este psihiatru și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Povești somnifere, Editura Humaitas Junior, 2022. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

1280px Anina Oravita 03 2010 jpg
Calea ferată din România care traversează peisaje apocaliptice. Oamenii au raportat existența unor „trenuri-fantomă” sau spirite
Gara Oravița este considerată oficial cea mai veche gară din România, fiind construită în anul 1847, la doar 16 ani după inaugurarea primei linii de cale ferată din lume, Liverpool–Manchester (1830).
Avion gif
Panică la aterizarea unui avion, după explozia cauciucurilor: pasagerii, evacuați pe tobogan. „O să murim cu toții”
Pasagerii unui avion American Airlines au fost evacuați de urgență pe o pistă din SUA, după ce un incident la trenul de aterizare a provocat un incendiu și a rănit o persoană.
Moaștele Sfântului Pantelimon aduse de la Mănăstirea Sfântul Pavel de pe Muntele Athos la Catedrala Mitropolitană din Iași Colaj
Sfântul Pantelimon: patronul medicilor și tămăduitorul bolnavilor. Ce trebuie să faci pe 27 iulie ca să te bucuri de sănătate și noroc
Sărbătoarea Sfântului Pantelimon pe 27 iulie: află cine a fost și ce tradiții, obiceiuri și superstiții respectă românii în această zi sfântă.
erika fairweather swimming world jpg
Tudor chirila FB jpg
Chirilă, mesaj tranșant către Bolojan: Restabilirea încrederii nu se face cu oameni care dau mită pentru a ține în viață un business
Artistul Tudor Chirilă a comentat, pe pagina sa de Facebook, scandalul în care apare numele lui Dragoș Anastasiu și a afirmat că „oricum te uiți la chestiune”, vicepremierul „ar trebui sǎ-şi prezinte demisia”.
Golful Cerna JPG
Animalul rar care a fost surprins pe teritoriul României. N-a mai fost văzut la noi în țară de 200 de ani
Un eveniment cu totul special a avut loc în urmă cu doi ani, în județul Mehedinți, mai exact în Golful Cerna: un animal considerat dispărut de peste două secole în România a fost filmat în libertate, iar imaginile au devenit virale pe internet!
Anda Adam, mândră tare de fiica ei, Evelin, care face spectacol cu cubul rubic
Radu Dragusin (Facebook) jpg
Revine Dragonul, după șase luni de coșmar. Radu Drăgușin va fi apt la startul noului sezon din Premier League
Internaționalul român a suferit o ruptură de ligamente încrucișate la finalul lunii ianuarie.
Miting opozitie Chisinau FOTO Socialistii md jpg
Miting al opoziției de la Chișinău cu participanți plătiți. Grosu: „Haideți să nu ne vindem viitorul copiilor noștri”
Partidul Socialiștilor, Partidul Comuniștilor, precum și formațiunile Viitorul Moldovei și Inima Moldovei, care au format o alianță electorală pentru alegerile parlamentare, au organizat un miting la Chișinău. Potrivit poliției, unii participanți au fost plătiți.