Un like divin

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Un like divin jpeg

Pe lîngă traista cu îndoieli pe care o duc în spinare, am şi o certitudine. Ce-i drept, e una micuţă, cît să încapă (împăturită în patru) într-un buzunar, de unde s-o pot scoate ca să-mi suflu nasul în ea sau ca să-mi şterg urmele de ruj de pe frunte, cînd m-a pupat vreo idee. (De altfel, nici nu e recomandabil să ai certitudini mari, fiindcă 1) îţi creează anumite obligaţii, cum ar fi aceea de a le plimba prin lume şi 2) sînt mai greu de spălat.) Asta despre care vă zic e certitudinea că nu exist. 

Este o certitudine relativ proaspătă (are doar cîţiva anişori, abia din toamnă va merge la şcoală) şi am dobîndit-o aflînd că nu exişti dacă nu eşti pe Facebook. Eu, unul, nu-s acolo, sînt în alte locuri, mai puţin umblate, unde îmbulzeala tinde spre două-trei persoane răzleţe, iar uneori se reduce la nimeni, aşa încît existenţa mea – nefiind validată de efigia prezenţei într-un flux continuu de opinii, de reacţii la opinii şi de reacţii la reacţii – se cheamă că nu e. Perfect, îmi convine de minune să inexist, îmi pot vedea în linişte de ale mele. Care nu-s ale tale, ale lui sau ale lor. Şi cum bine ştim, încă din clasa întîi, Ana ale mele.

În treaba cu aşa-numitele reţele de socializare, două cuvinte îmi displac profund:

şi

(n-am nimic împotriva lui

e un cuvînt simpatic). Nu pricep deloc de ce ai vrea să fii într-o reţea. Ca să te simţi parte a unui întreg inform? Un atom glăsuitor în căutare de ecou peste gard? Un punct minuscul, dar locvace, dintr-un concert al punctelor de vedere care se vor uni între ele spre a da naştere unei linii de vedere, iar liniile astea, adunate laolaltă, vor alcătui reţeaua? 

Mulţumesc pentru invitaţie, dar nu-i de mine aşa ceva: prefer să stau deoparte, dincolo de puncte şi de linii. Cît despre socializare, ce-i aia? Singurătate în paişpe mii (sau cîţi or fi pe net la ora X)? Ubicui, adică în agora şi în găoace simultan? Să fie cu putinţă o asemenea dedublare? Cred, mai curînd, că e cumva ca-n designul vestimentar, cînd un reviriment al culorilor apuse face din gri noul negru – socializarea este noua schizofrenie. 

Nu înţeleg nici cum de-i place cuiva să pozeze mereu în spatele unui geam, să îşi arate zi de zi splendoarea sau decăderea, euforia sau ura, fără preget şi fără de răgaz. Să facă din te miri ce un

şi din acel

un eveniment pentru trei „prieteni“ şi jumătate. Nu e obositor, nu te încearcă lehamitea cîteodată? Nu ţi se acreşte să dai din

întruna? Poate că nu, poate că unii SÎNT numai în măsura în care sînt văzuţi, vizibilitatea înlocuind complet materialitatea. Însă n-or fi toţi la fel, se prea poate să existe şi destule excepţii, ba chiar ele să fie regula. Pe ceilalţi ce i-a apucat de s-au lăsat înrobiţi pînă într-atît de exterior? Treptat şi insidios, „afară“ şi „acum“ i-au atras într-un torent nesfîrşit de noutate, de sclipiri ale aparenţei, golindu-i pe dinăuntru. Fiindcă atunci cînd exteriorul e prea activ, interiorul se leneveşte. Iar un prezent prelungit

(prezentul clipei cînd postezi pe Facebook, singura cînd eşti) transformă trecerea vremii într-o iluzie, îţi atrofiază simţul preţios al vechimii, îţi erodează capacitatea de a zăbovi asupra unui lucru sau a unui fapt, de a face cale întoarsă şi de a o lua de la capăt, mai aşezat ori, dimpotrivă, mai alert. 

În plus (deşi ar trebui să spun „în minus“), prin folosirea lui anapoda, scrisul se alterează. Nu mai e scris, e vorbărie mută şi multă, împrăştiată pe hectare de ecrane. Legiuni de fraze şchioape şi pleşuve (lipsindu-le cel mai adesea diacriticele) se aliniază unele sub altele, pe un front al Războiului de Interdependenţă, se caţără pe redute ca la Plevna ori se retrag tactic, într-un redu-te-vino glorios, apoi se năpustesc asupra oastei vrăjmaşe pe care o vor spulbera, însufleţite de bravura căpitanului Walter Mărăcineanu (un

al autorului). În urma lor, pe întinderea în flăcări a desktop-ului rămîn mormane de cadavre verbale şi mai fumegă, ici-colo, cîte un click doborît. Şi pentru ce acest carnagiu, această irosire de forţe, acest asalt necruţător? Pentru un

El,

-ul, este cheia de boltă a întregului edificiu Facebook, cununa de lauri ce răsplăteşte rîvna luptătorului online, ofranda pe care adoratorii nevăzuţi, dar fideli, o depun la picioarele tale cînd le trezeşti interesul aţipit. E un trofeu, fie şi virtual, pentru care merită să te baţi, să înfrunţi morile de cuvînt, precum Don’t Quijote. Numai că

-ul (ca şi frate-su,

-ul) nu face doi bani de unul singur, ci numai convertit într-o mulţime, într-un puhoi de

-uri, care mai de care mai zglobii, mai ţanţoşe, mai fîşneţe. Căci nu-i totuna să primeşti, în palma întinsă, 11

-uri stinghere sau 11.000, e o diferenţă ca de la cer la pămînt, ca între glie şi evlavie. E adevărat că mărimea nu contează, dar (ca s-o spunem pe-a dreaptă) ea te îmbărbătează.

În fine, e important (esenţial, aş crede) cine te fericeşte cu un

. Un

de la Costel, colegul dintr-a IX-a, de pildă, e una, un

de la Simona Halep sau de la Neagu Djuvara e altă mîncare de peşte. E un

superior, care prin tine te înalţă către altitudini rareori atinse. Iar de aici, de la acest nivel încolo, nu mai poţi aspira decît la suprema consacrare: un

de la Dumnezeu (sau de la Allah).

Nu te lăsa.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

catalin scarlatescu urgenta spital accident 808545 jpg
Ce origini are Cătălin Scărlătescu. Nu s-a ascuns niciodată: „Mi-a arătat în copilărie ce înseamnă...”
Cătălin Scărlătescu a fost întotdeauna un om onest și nu s-a sfiit să recunoască multe lucruri despre familia sa. A răspuns de fiecare dată clar și fără să se ascundă după deget. Cu toate acestea, puțini oameni cunosc etnia acestui celebru bucătar.
„Imaginea personajului de culoare” – conferință la Muzeul Național de Artă al României
„Imaginea personajului de culoare” – conferință la Muzeul Național de Artă al României
Muzeul Național de Artă al României (MNAR) invită publicul să participe la o nouă conferință din seria „Opere în prim-plan”, susținută de Mălina Conțu în Galeria de Artă Europeană, în ziua de sâmbătă, 23 noiembrie 2024, ora 16.00, de această dată despre „Imaginea personajului de culoare”.
Swiatek jpeg
Colecția Constantin Orghidan (foto: Biblioteca Academiei Române)
Inaugurarea expoziției permanente de numismatică dedicată colecției Constantin Orghidan
Academia Română și Biblioteca Academiei Române organizează joi, 7 noiembrie, un eveniment cultural omagial și comemorativ dedicat împlinirii a 150 de ani de la nașterea și 80 de ani de la moartea inginerului Constantin Orghidan.
trump si MUsk, pe X captura Youtube png
Pericolul unei oligarhii trumpiste
Oligarhia trumpistă care prinde contur este mult diferită de tulpina post-sovietică.
Alegeri în SUA (foto: Pixabay)
Alegeri în SUA. Cine sunt şi cum sunt desemnaţi marii electori care îl aleg pe preşedintele Americii
Marii electori care în final îl vor alege pe preşedintele SUA sunt desemnaţi într-un proces în două etape din rândul membrilor de partid, lobby-iştilor, oficialilor locali sau chiar politicienilor retraşi din activitate.
oana roman ilinca vandici teo trandafir instagram jpg
Oana Roman, goală într-un jacuzzi. Ilinca Vandici și Teo Trandafir au comentat apariția vedetei: „Dacă se udă, să nu se întâmple nimic..”
Ilinca Vandici și Teo Trandafir au comentat o imagine cu Oana Roman goală într-un jacuzzi. Cu toate că imaginile au fost publicate anul trecut, abia acum a atras atenția celor două prezentatoare TV, care au avut un schimb de replici savuros și a stârnit râsete în platoul emisiunii „Follow Us”, de la
alice cocea jpg
Actrița româncă pentru care s-au sinucis trei bărbați. Avea o frumusețe răpitoare și a înnebunit Parisul
Cândva, era cea mai frumoasă actriță din țara noastră, iar de-a lungul țării nu mai era niciun român care să nu îi cunoască numele. Este vorba despre Alice Cocea, a cărei frumusețe ar fi făcut nu mai puțin de trei bărbați să își pună capăt zilelor!
mario iorgulescu
Magistraţii au respins cererea lui Mario Iorgulescu de a fi expertizat medical în Italia. Cum au motivat decizia
Mario Iorgulescu, rejudecat pentru ucidere din culpă şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi drogurilor, nu va fi expertizat în Italia, aşa cum solicitaseră avocaţii săi.