Un examen serios sau o şcoală serioasă?

Ariana-Stanca VĂCĂREŢU
Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Un examen serios sau o şcoală serioasă? jpeg

În ultimii ani, examenul de bacalaureat a devenit o temă de mare interes. Mi se pare interesant cum un examen care se desfăşoară în România de aproape un secol – din cîte ştiu, examenul de bacalaureat a fost introdus în România de Dr. Constantin Angelescu, în anul 1925 – mai poate fi subiect de discuţie în diverse medii.

Părinţii mei au dat bacalaureatul la începutul anilor ’50. Mama spunea că a fost un examen foarte serios – cu probe scrise şi probe orale, pe care le-a susţinut timp de o săptămînă. Comisia era din şcoală – dar ce conta?! Pe vremea aceea nici nu îndrăzneai să te gîndeşti că un profesor te-ar favoriza. Am întrebat-o ce anume făcea din acel examen de bacalaureat un examen serios. Răspunsul ei m-a pus pe gînduri: „Şcoala era serioasă, învăţam pentru fiecare oră, era de neconceput să merg la şcoală cu lecţia neînvăţată. Liceul era dificil de absolvit. Învăţam toate lecţiile, îmi făceam toate temele. Nu m-am pregătit special pentru bacalaureat – nu am avut de ce să o fac. Subiectele de examen erau din materia pe care o învăţasem foarte serios pe tot parcursul liceului. În ultima clasă de liceu am învăţat ceea ce ni se cerea la şcoală şi m-am pregătit pentru admiterea la facultate. Nu existau pe vremea aceea – sau nu ştiam eu – meditaţii, consultaţii şi tot felul de pregătiri suplimentare“.

Eu am dat examenul de bacalaureat la finalul anilor ’70. Deja era o altă lume. Îmi amintesc că, pentru generaţia mea, examenul de bacalaureat era doar o formalitate. Subiectele erau „normale“ – dacă erai un elev bun, nu aveai cum să nu iei cel puţin o notă mare, dacă nu chiar nota 10. Pe vremea aceea, stresul ne era provocat de examenul de admitere la facultate. De aceea, pregătirea noastră suplimentară era axată pe materiile din care susţineam probele examenului de admitere. La bac am avut două probe scrise: la limba şi literatura română şi la matematică, şi o probă orală: prezentarea lucrării de absolvire a liceului. Nu m-am pregătit în mod special pentru examenul de bacalaureat – citeam mult şi am citit şi cărţile scrise de autorii români studiaţi în şcoală –, dar nici nu am copiat şi nici nu am văzut pe nimeni copiind la examen.

Predau matematica la clase de liceu din anul 1991 şi toţi elevii mei au susţinut proba de matematică la examenul de bacalaureat. Am prins toate schimbările de după anul 1989, din sistemul de învăţămînt. Majoritatea facultăţilor au renunţat la probele scrise ale examenului de admitere, notele de la bacalaureat au înlocuit notele de la probele scrise ale admiterii. Examenul de bacalaureat a suferit mai multe schimbări – numărul probelor, disciplinele din care s-au susţinut probele, modul de supraveghere. Elevii, părinţii, profesorii au început să fie tot mai stresaţi de bacalaureat, dar asta nu i-a făcut pe elevi să înveţe constant şi susţinut, pe toată perioada celor patru sau cinci ani de liceu. Unii elevi au învăţat în clasa a XI-a sau a XII-a, alţii au învăţat o lună, o săptămînă sau o zi înainte de examen. Adăugînd şi contextul unei supravegheri mai serioase, desfinţarea claselor de şcoală profesională şi de ucenici coroborată cu existenţa rutei progresive a liceului, rezultatele nu m-au surprins. La un moment dat, a apărut suta de subiecte din care să se aleagă subiectul probei – şi acest fapt a condus, chiar şi la matematică, în unele situaţii, la memorarea rezolvărilor exerciţiilor – „cumplit meşteşug de tîmpenie“, cum bine zicea Creangă.

În clasa a XII-a, toată energia mea şi a elevilor mei a fost canalizată spre pregătirea probei de matematică a examenului de bacalaureat. Nu sînt mulţumită deloc de ce am făcut, deşi media notelor la matematică (M1) obţinute de elevii mei la bacalaureat depăşeşte nota 9. Nu sînt mulţumită pentru că am cedat presiunii venite din partea elevilor; am renunţat, în foarte mare parte, la dezvoltarea raţionamentului şi a logicii matematice în favoarea studiului detaliat şi aprofundat al exerciţiilor şi problemelor tip bac. Tot ceea ce am construit temeinic, zic eu, în primii trei ani de liceu – noţiuni şi concepte înţelese bine, demonstraţii şi raţionamente riguroase, frumuseţea matematicii, bucuria rezolvării de probleme ne-rutiniere – a fost dat la o parte în favoarea unei abordări mecanice în învăţarea subiectelor. În ultima oră, mi-am cerut scuze elevilor; le-am spus că matematica este ceea ce am făcut împreună din clasa a IX-a şi pînă în clasa a XI-a. Matematica din clasa a XII-a a fost doar pregătire pentru bac. Oare asta vrea să fie bacalaureatul? Este normal să fie aşa?

După părerea mea, nici una dintre schimbările survenite în organizarea şi desfăşurarea bacalaureatului nu a fost o schimbare care să redea examenului seriozitatea din anii ’50. Mă întrebam de ce nu pot considera un examen cu promovabilitate sub 50% un examen serios. Mi-am amintit de ceea ce spunea mama – „şcoala era serioasă... liceul era greu de absolvit“.

Ariana-Stanca Văcăreţu este profesoară de matematică la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă“ din Cluj-Napoca, formatoare în cadrul mai multor programe pentru cadre didactice.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.