Un examen fără relevanţă

Ştefan VLASTON
Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Un examen fără relevanţă jpeg

„Universitatea «Spiru Haret» şi alte
universităţi controlează Ministerul
Educaţiei şi Parlamentul României“ –  

Mihail Hărdău,
ex-ministru al Educaţiei  

Totul a început în 1990, cu o cerere de diplome formidabilă. Liceale şi universitare. Diplome care-şi găseau valoare de întrebuinţare în piaţa muncii, încă dominată de stat, ca principal angajator. Inclusiv pentru cei deja angajaţi la stat, dar care îşi ridicau statutul profesional şi salarial cu ajutorul unor diplome de nimeni verificate.

Cum cererea creează ofertă, zis şi făcut. Cu sprijinul parlamentarilor şi al Ministerului Educaţiei, s-a dezvoltat în cîţiva ani o adevărată industrie, cunoscută sub sintagma „fabrici de diplome“, evaluată la aproximativ un miliard de euro pe an. Trecerea de la 125.000 de studenţi, în 1990, la 8-900.000, în zece ani, s-a făcut cu un rabat imens de calitate – profesorii, conferenţiarii, doctoratele nu se fac la comandă, în cîţiva ani. Dar fabricile de diplome, odată pornite, aduceau venituri fabuloase fondatorilor, mai ales că funcţionau în regim de instituţii de interes public, fără să plătească taxe şi impozite precum alte entităţi comerciale.

Odată cu trecerea anilor, şi „materia primă“ a fabricilor de diplome se reducea numeric.

De la început, mistificarea, fraudarea, ipocrizia organizării examenului de bacalaureat au fost esenţiale în această adevărată conspiraţie împotriva educaţiei. Viitorii cotizanţi ai fabricilor de diplome, private, dar şi de stat, nu trebuiau blocaţi într-un examen. (La un moment dat, universităţile de stat, invidioase pe cît de uşor se îmbogăţesc privaţii, au cerut şi au obţinut şi ele taxarea studenţilor, chiar pînă la un nivel de 70% din cifra de şcolarizare.)

Cum amatori erau suficienţi, toată lumea cîştiga, cel puţin pe termen scurt şi mediu. Părinţii îşi vedeau odraslele intrate în categoria „boierilor“, directorii, inspectorii şi profesorii se puteau lăuda cu procente de promovare magnifice, pe lîngă alte foloase neortodoxe, iar cei mai cîştigaţi erau universitarii la uşile cărora veneau valuri, valuri de amatori de diplome şi plătitori de taxe.

Şi mai grav, ministrul Ecaterina Andronescu a desfiinţat Şcoala profesională, în vechea organizare, înlocuind-o cu Şcoli de Arte şi Meserii, o struţo-cămilă de care nu avea nimeni nevoie. Elevii cei mai slabi – cu note de 2, 3, 4 – veneau la licee tehnologice unde, comparativ cu elevii din filiere teoretice, aveau triple sarcini de învăţare: curriculum-ul general-teoretic, tehnic-teoretic şi cel de instruire practică. Bineînţeles că nu asimilau nimic temeinic, iar prima sacrificată a fost instruirea practică. Pe ruta progresivă, cu un an mai lungă, ajungeau tot la bacalaureat, îl luau şi pe acesta şi mergeau la universitate. Chiar dacă nu ştiau să scrie corect sau să facă minime calcule aritmetice.

Examenul de admitere la licee ar fi avut şansa să-i elimine pe acei elevi care nu aveau resursele specifice unui traseu educaţional conceptual-teoretic, pretenţios. A fost eliminat din aceleaşi considerente: drum întins şi fără piedici spre fabricile de diplome.

La faptul că productivitatea, competitivitatea, atractivitatea economiei depind esenţial de sistemele de educaţie şi formare profesională nu se gîndea nimeni dintre cei plătiţi s-o facă.

S-a ajuns la aberaţii de genul:

● Universitatea „Spiru Haret“ a avut, la un moment dat, 340.000 de studenţi înmatriculaţi, la 750 de profesori titulari.

● Aproape toţi absolvenţii unei serii de liceu se regăseau în învăţămîntul superior.

● La un liceu celebru din Mehedinţi, toţi elevii au obţinut la proba de educaţie fizică note de 10; n-a fost unul mai grăsuţ, într-o dispoziţie fizică proastă, nu s-a împiedicat nici unul la probele sportive.

● Tot judeţul Mehedinţi a avut următoarea evoluţie a procentului de promovare, în perioada 2010-2012: 99%, 82%, 27%, 53%, 30%. Halucinant, fiind vorba de zeci de mii de elevi, care nu se supun legilor statistice!

Mai aproape de realitate

Ministrul Daniel Funeriu a avut tăria să întrerupă cursul mistificării şi al ipocriziei, în organizarea examenului de bacalaureat. Ideea camerelor de supraveghere a avut un efect salutar, prin prisma ajungerii la procente de promovare apropiate de realitate: 45%, 16%, 44% sînt procentele la ultimele trei examene de bacalaureat. Miraculos e faptul că a găsit audienţă la cei 40.000 de profesori, inspectori, directori, participanţi la organizarea şi supravegherea examenelor de bacalaureat.

Diplomele nu-şi mai găsesc valoare de întrebuinţare în piaţa muncii, odată cu ieşirea statului ca principal angajator din această piaţă. Angajatorii privaţi nu se uită doar la diplome, fără interviu, probe de lucru, angajare de probă. Aşa se face că anul acesta nici măcar nu s-au înscris la examenul de bacalaureat toţi cei care aveau dreptul s-o facă. Nu-i mai ajută diplomele la obţinerea unui job bine plătit.

Ne apropiem de revenirea la paradigma „meseria brăţară de aur“, care să înlocuiască „diploma deschizătoare de uşi la angajare“. O spune şi piaţa muncii, în care raportul între joburi ce necesită studii superioare şi celelalte este 1/15.

Privind retrospectiv, cine este mai vinovat pentru evoluţia sistemelor de educaţie şi formare profesională?

În primul rînd, statul, guvernele, care au sacrificat interesele economiei naţionale pentru interesele private ale fabricilor de diplome. Trebuiau create multiple trasee educaţionale şi îndrumaţi tinerii, prin orientarea şcolară şi profesională, prin examene de admitere la licee, pe acele trasee congruente cu resursele, înclinaţiile, talentele fiecăruia.

În al doilea rînd, părinţii şi elevii, care s-au lăsat orbiţi de mirajul unei cariere profesionale de „boieri“, fără să se întrebe dacă au şi datele personale necesare. Aşa că, după ce obţineau diplomă după diplomă, cumpărate sau cu eforturi minime, se trezeau la 23-24 de ani, cu buzunarele burduşite de diplome, dar fără să ştie să facă ceva concret. Şi luau totul de la zero, după ce cheltuiseră şi ei şi statul resurse importante de bani şi timp.

În al treilea rînd, profesorii, directorii şi inspectorii, bucuroşi că educaţia este „locul unde nimeni nu dă socoteală de nimic“. Dăm acum socoteală cu toţii, ca naţie, cînd spectrul economic al Greciei ne suflă în ceafă.

Ce este de făcut?

Este necesară implementarea Legii Educaţiei Naţionale, completată cu lucruri care n-au fost prinse în lege: salarizarea după performanţă şi rezultatele muncii, evaluarea post-finanţare a resurselor financiare investite-evaluate de terţă parte, eventual din afara ţării, creşterea bugetului educaţiei doar după realizarea mecanismelor de verificare şi control a randamentului investirii banilor, fără de care aceştia dispar ca apa în nisip.

Poate că ar trebui să regîndim conceptul de cultură generală, obţinută într-un gimnaziu prelungit pînă la 16 ani, ca apoi să urmeze perioada de profesionalizare, în cadrul şcolilor profesionale, şi a filierei tehnologice (vocaţionale) a liceelor sau de preprofesionalizare, în cadrul filierei teoretice a liceelor.

În privinţa viitoarelor examene de bacalaureat există o soluţie simplă, dată de nivelul la care au ajuns aplicaţiile informatice, asemănătoare examenului de rezidenţiat de la medici. Candidaţii primesc teste-grilă personalizate, generate de aplicaţii informatice, în dimineaţa examenului, dintr-un bazin de teste standardizate, similare, dar nu identice. Astfel se opreşte fraudarea iar corectarea se face de asemenea informatizat. Cu excepţia examenelor de comunicare în limba română şi limbi străine.

Fără un efort de modernizare şi schimbare a paradigmei educaţionale nu vom reuşi să integrăm România în Uniunea Europeană, de la care ar fi trebuit să învăţăm deja că şcoala înseamnă a „învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună“. Sîntem încă departe de acest deziderat.

Ştefan Vlaston este profesor de matematică, preşedintele Asociaţiei pentru educaţie şi cercetare EDU CER, publicist.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.