Un concert de colinde din iarna lui '68

Stejărel OLARU
Publicat în Dilema Veche nr. 411 din 29 decembrie 2011
Un concert de colinde din iarna lui '68 jpeg

La sfîrşitul lui decembrie 1968, cîteva sute de studenţi bucureşteni au organizat un marş de protest neprevăzut sau dinainte organizat nici măcar de ei, darămite de autorităţile comuniste. Din păcate, şirul evenimentelor petrecute atunci rămîne doar parţial cunoscut publicului, iar motivele care au generat protestul – încă incerte. Există totuşi cîteva documente de arhivă, româneşti şi nu numai, descoperite în ultimii ani, care fac referiri la acest moment, dar ele nu prezintă versiuni asemănătoare. Unul dintre ele aparţine Ambasadei Republicii Populare Poloneze de la Bucureşti – publicat de Adam Burakowski –, din care aflăm că iniţiativa manifestaţiei a venit din partea studenţilor teologi care au început să cînte colinde. În timp ce numărul lor creştea vizibil, tinerii s-au decis să mărşăluiască pe străzi, deplasîndu-se în Piaţa Universităţii, apoi pe Bulevardul Magheru către Piaţa Romană. În final – spun diplomaţii polonezi –, cele cîteva sute de studenţi au ajuns la Gara de Nord, unde au fost văzuţi de ziariştii străini acreditaţi la Bucureşti care i-ar fi fotografiat şi înregistrat pe bandă de magnetofon. Aici, totul s-ar fi sfîrşit.

Există şi o variantă românească a descrierii manifestaţiei, mai exact un referat semnat de Virgil Trofin, pe atunci, printre altele, avînd funcţia de secretar al CC al PCR. Trofin nu indică faptul că studenţii iniţiatori ar fi aparţinut Facultăţii de Teologie şi afirmă că demonstraţia s-a încheiat în momentul cînd aceştia au ajuns în Piaţa Română, convinşi de reprezentanţii autorităţilor, probabil activişti de partid, să se întoarcă în căminele lor. În acelaşi timp, Trofin nu menţionează decît vag solicitările studenţilor exprimate prin scandarea unor lozinci. Dacă diplomaţii polonezi afirmă că studenţii au strigat, printre altele, şi lozinci radicale, precum „Jos Ceauşescu!“, Trofin vorbeşte doar despre scandări care făceau referire la statutul lor, dar cu nuanţe politice, precum „Libertate pentru studenţi“. (Cf. stenograma şedinţei Comitetului Executiv al CC al PCR din 25 decembrie 1968, orele 13,00, ANIC, Fond CC al PCR, Cancelarie, dosar nr. 216/1968, f. 7-12, publicată de Adam Burakowski în volumul Dictatura lui Nicolae Ceauşescu, 1965-1989, Polirom, 2011)

Demonstraţia s-a încheiat către dimineaţa zilei de 25 decembrie, fără ca Miliţia sau Securitatea să intervină, dar polonezii afirmă că s-au operat totuşi reţineri de persoane după spargerea manifestaţiei, persoane care au fost eliberate la scurt timp. Nici măcar Ceauşescu nu a fost informat în timp real, adică pe parcursul nopţii, ci a doua zi dimineaţă. Cîteva ore mai tîrziu, la şedinţa de la ora 13,00 a Comitetului Executiv, Ceauşescu a criticat reacţia – de fapt, non-reacţia – structurilor de forţă: „E lipsă de ordine şi disciplină. După părerea noastră, Securitatea şi Miliţia au însărcinarea de a veghea la păstrarea liniştii. Dar ce s-a întîmplat la ora trei noaptea este huliganism. Trebuiau arestaţi toţi“. Concluzia şedinţei a fost aberantă, de parcă nu ne-am fi aflat în 1968, perioadă de relativă destindere, ci în 1989: cauza manifestaţiei şi a nemulţumirilor studenţilor sînt generate de insuficienta pregătire ideologică a tineretului. Evident, pentru că s-au identificat şi multe neglijenţe de această natură, au fost făcute propuneri de soluţii concrete care aveau ca scop îmbunătăţirea pregătirii ideologice a tineretului.

Demonstraţia studenţilor este menţionată şi de Stasi, serviciul secret est-german, într-o analiză amplă intitulată Situaţia din Republica Socialistă România şi influenţa imperialistă asupra acestei ţări. Studiul, elaborat la începutul lui februarie 1969, deci la cîteva săptămîni de la evenimente, este adresat liderilor politici comunişti de la Berlin, iar menţionarea manifestaţiei studenţeşti este făcută la capitolul referitor la politica internă a Partidului Comunist Român. Însă pe cît de amplă este analiza, pe atît de scurtă este menţiunea referitoare la demonstraţie: „Necesitatea de a se lua asemenea măsuri a fost subliniată de demonstraţiile studenţeşti din Bucureşti la 24.12.1968, în timpul cărora circa 800 de studenţi au cîntat melodii bisericeşti (colinde), au cerut «libertate ca la Tito» şi au răspîndit manifeste antisovietice. Romanul antisovietic Dr. Jivago este foarte apreciat de studenţime, care cere şi proiectarea filmului cu acelaşi nume“. (Cf. Stejărel Olaru şi Georg Herbstritt, Stasi şi Securitatea, Humanitas, 2005)

Acestea au fost faptele. Manifestaţia a existat, a reuşit să strîngă un număr semnificativ de tineri, aproximativ o mie, şi a avut caracter politic, împotriva administraţiei Ceauşescu, chiar dacă a fost generată de muzică. Martori ai acestor evenimente povestesc astăzi că, în realitate, nucleul tinerilor protestatari s-a format într-un club din Bucureşti unde avea loc un spectacol de colinde, cluburi care pe atunci încă mai existau şi unde încă se mai putea auzea muzică folk sau rock de calitate. Ceea ce se va schimba în scurt timp.

Însă dacă aceste incertitudini referitoare la cine erau aceşti tineri se pot lămuri relativ uşor – au fost studenţi teologi care cîntau colinde în cămine, au fost studenţi care asistaseră la un concert de colinde în Club 303 sau, deopotrivă, tinerii care s-au adunat veneau şi din cămine, şi din cluburile bucureştene – altele vor rămîne imposibil de conturat cu claritate. Cum ar fi, de exemplu, momentul revendicărilor exprimate prin strigarea unor sloganuri.

Este greu de crezut că, la sfîrşitul anului 1968, cineva s-ar fi gîndit să strige pe străzile Capitalei „Jos Ceauşescu!“. Pe atunci, românii încă păstrau în memorie mitingul din 21 august 1968, în care Ceauşescu se arătase curajos, luînd poziţie împotriva invadării Cehoslovaciei de către URSS şi ţările frăţeşti din imperiu. O explicaţie o putem găsi în faptul că informarea polonezilor nu se făcuse la prima mînă, chiar de către diplomaţii acestei ambasade, ci provenea de la colegii lor sovietici. Iar sovieticii, în 1968, puteau să considere firească o astfel de lozincă.

Stejărel Olaru este istoric. Cea mai recentă carte publicată: Stasi şi Securitatea (în colaborare cu Georg Herbstritt), Humanitas, 2005.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.