⬆
rockîntarea româniei
Back in the RSR!
Rockul românesc de dinainte de ’89 este, din păcate, o suită de amintiri vehiculate în cerc restrîns. Cît de popular, de valoros şi de politic a fost rockul în comunism? Ce-a însemnat rockul în acele decenii şi ce moştenire ne-a lăsat? Iată un important capitol din cultura populară rămas încă obscur.
Pietre rostogolite pe islaz
Deşi se găseşte la vreo 74 km de Bucureşti, satul Cacova, unde m-am născut, a fost electrificat în 1971, ca şi comuna Morteni, de care aparţine. Nepăsători că sînt lăsaţi la coadă, consătenii mei nu s-au răsculat, cum o făcuseră zece ani mai înainte, cînd apăruse dihonia colectivizării.
Trenul cu naş
În 1989, la începutul toamnei, am mers la tradiţionalul festival TimRock, care s-a desfăşurat atunci în grădina de vară a cinematografului Capitol din Timişoara. Era cald, era frumos, iar serile erau răcoroase şi blînde. Frumoasa vară indiană a Timişoarei – cei care au cunoscut-o nu o uită niciodată.
"Mi se spunea «ministrul muzicii uşoare»"
"În 1965 eram redactor la Radiodifuziunea Română, iar Cornel Chiriac, care locuia la mine, era şi el realizatorul unei emisiuni de jazz. Pe atunci eu făceam parte şi din Lotul Naţional de Pistol Viteză şi aveam acasă un metronom cu care mă antrenam pentru proba de tir, căci la pistol viteză trebuie să tragi în opt, în şase şi în patru secunde."
Un concert de colinde din iarna lui '68
La sfîrşitul lui decembrie 1968, cîteva sute de studenţi bucureşteni au organizat un marş de protest neprevăzut sau dinainte organizat nici măcar de ei, darămite de autorităţile comuniste. Din păcate, şirul evenimentelor petrecute atunci rămîne doar parţial cunoscut publicului, iar motivele care au generat protestul – încă incerte.
„Vrem Crăciun!“
La 24 ianuarie 1969, ministerul Afacerilor Externe de la Varşovia primea de la ambasada din Bucureşti o „notă diplomatică referitoare la demonstraţia studenţilor din Bucureşti de la 24 decembrie 1968“, fiind semnată de secretarul 1 al ambasadei, J. Bauer.
"Rockul era un reflex al lumii occidentale libere"
"M-am făcut jurnalist (muzical) în 1990, lăsîndu-mă de cîntat, cînd am văzut că tot consacraţii aveau pîinea şi cuţitul în muzica „liberă“. Am zis să-mi ajut colegii de generaţie şi am scos revista Rocker, care s-a vrut o tribună underground. Exact asta am făcut şi din 1993, la Radio România, şi la revista de programe a TVR, din 1994. "
"Frică de rock le-a fost tuturor, nu doar comuniştilor"
"Primul concert pe care l-am organizat singur s-a întîmplat în 1979 cu Nicu Alifantis. Îl cunoşteam din armată şi m-a întrebat dacă nu vreau să-i fiu impresar. La vremea respectivă să fii impresar era o dulce sminteală, căci meseria nu exista ca atare, nu puteai lucra ca particular, aşa că trebuia să lucrezi în numele unei instituţii."
Ce a fost şi ce-a rămas din rockul românesc
Primele formaţii româneşti de pop-rock apar, în mod surprinzător, destul de devreme în relaţie cu istoria tînărului gen muzical, fiind contemporane cu Shadows, Beatles, Animals, Rolling Stones, Beach Boys sau Hollies. O coincidenţă, cel mai probabil premeditată, face ca numele iniţial al viitoarei Phoenix să fie chiar Sfinţii.