Un cîntec cu acorduri ample

Mihai PLĂMĂDEALĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Un cîntec cu acorduri ample jpeg

Titlul parafrazează (prin decuparea din context) un cîntec de muzică uşoară din 1983, compus de Ion Cristinoiu şi apărut pe discul Nufărul alb al Angelei Similea, considerată de numeroşi fani începutul şi sfîrşitul stilului abordat. Dar pînă la probarea ori infirmarea acestei teorii despre supremaţie ori durată de viaţă în lumea de nişă în care intenţionez a mă aventura, vă propun să ne întoarcem cu cîteva decenii, pentru a ne lua avîntul necesar depăşirii unei bariere greu de trecut: uitarea.

Istoria muzicii uşoare româneşti, în fapt un şir de evenimente şi biografii întretăiate, este legată indisolubil de cea a Televiziunii Române, principala platformă de lansare şi promovare a genului. Între moartea lui Stalin, prima transmisie TVR (din 31 decembrie 1956 – 1 ianuarie 1957) şi apoi părăsirea acestei lumi, respectiv a puterii, de către Gheorghiu-Dej, semnalez un interval de timp care coincide cu reconstrucţia ţării, în tandem cu estomparea amintirilor legate de război. Delectarea a avut legătură în acele vremuri mai degrabă cu prestaţiile scenice decît cu canalele media. Alături de televiziune, radioul şi presa scrisă purtaseră pe umeri misiunea politică de onoare de a comenta realismul socialist. Nu trebuie să credem însă că bunicii şi părinţii noştri au refuzat ori ar fi fost refuzaţi de distracţie în amintita perioadă, nici că la petrecerile private sau pe terasele restaurantelor s-ar fi auzit cîntece patriotice. Din amintiri, evocări, relatări ale oamenilor care au prins acei ani, putem deduce că fiecare a găsit într-un fel sau altul ceea ce a căutat. Bunăoară, Maria Tănase, Jean Moscopol sau Gică Petrescu au încîntat publicul momentului fără a aduce în discurs macaralele sau alte fetişuri ale comunismului. De asemenea, iubitorii de jazz îi puteau asculta, în săli de club ascunse reflectoarelor, pe Richard Oschanitzky, Jancy Körössy sau Eugen Ciceu.

Începînd cu anii ’65-’70, se creaseră deja premisele industriei de divertisment în România. Cum, din păcate, nu s-a putut pune problema continuităţii logice între valorile burgheze ale perioadei interbelice şi prezentul de atunci, din cauză că la timpuri noi era nevoie de oameni noi, modelele au fost importate din Europa Centrală şi de Vest. Uniunea Sovietică reprezenta puterea de care încercam să ne îndepărtăm, iar America era prea îndepărtată pentru un modest împrumut est-european. Primele formaţii şi interpreţi au mers fie pe varianta de inspiraţie britanică, fie pe filiera italiană. Pentru cei ce îşi amintesc, în timp ce Mihaela Mihai interpreta „Vivo per lei“, iar Margareta Pîslaru – „Guarda che luna“, Phoenix combăteau cu „Friday on My Mind“ şi „Lady Madonna“, iar Sincron (cu Dan Fugaru) provocau cu „Wooly Bully“ şi „Hippy Shake“.

Explozia mişcării hippie, care presupunea plete, barbă, îmbrăcăminte extravagantă, libertate sexuală, a tăiat de pe lista opţiunilor TV amintita direcţie, care a cunoscut o interesantă evoluţie şi un parcurs labirintic în underground. Muzica, dacă nu oficială, cel puţin dezirabilă, a fost, din acel moment, cea născută cu contribuţia materialului genetic al „şlagărului italian“. Şi pentru că am introdus termenul „şlagăr“, acesta desemnează o melodie care se bucură, la un moment dat, de o mare popularitate, cîntec la modă, derivat din germanul Schlager (verbul schlagen fiind echivalentul englezescului to hit). Aşadar, muzica uşoară românească a anilor ’70-’80 nu a avut hit-uri, ci şlagăre.

Epoca de şlagăr

Grupul eligibililor – interpreţi, compozitori, aranjori, textieri – număra, cu tot cu dansatori, nu mai mult de cîteva sute de persoane, dar cei care contau cu adevărat erau doar cîteva zeci. O statistică neoficială ar indica probabil faptul că, în anii ’70-’80, poporul român s-a întîlnit cel mai des pe sticla altarelor, pardon – televizoarelor, cu Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Elena Cîrstea, Stela Enache, Mihai Constantinescu, Cornel Constantiniu, Marius Ţeicu, Horia Moculescu, Florin Bogardo, Temistocle Popa, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Vasile Veselovski, Mihai Maximilian, Eugen Rotaru şi Andreea Andrei. În afară de cei amintiţi, în cadrul emisiunilor-spectacol, cetăţenii republicii avea multiple ocazii să-i vadă şi să-i audă pe prezentatorul Octavian Ursulescu şi pe maestrul Sile Dinicu.

Am reprodus mica (dar nu şi modesta) listă de mai sus, mai degrabă pentru culoare, decît pentru a obţine vreun efect de audienţă. Cititorul de astăzi va trece cu siguranţă în grabă peste aceste hiper-nume, fără vreo patimă ori sentiment, dacă nu a prins perioada în care era imposibil să trăieşti pe meleagurile noastre fără a avea sădite în subconştient o mulţime de lucruri şi persoane de top (ne cerem scuze pentru cei pe care nu i-am amintit, dar întotdeauna lucrurile nerostite vor rămîne majoritare/îi asigurăm totodată pe toţi cei la care ne-am referit, sau o vom face, de consideraţia noastră). A declara pe propria răspundere că nu ştii cine este, de exemplu, (regretatul) Dan Spătaru însemna că ceva nu este în regulă cu tine, chiar dacă mediul în care evoluai însemna cu totul altceva decît muzica.

Cele mai importante festivaluri-concurs erau Steaua fără nume, Cerbul de Aur, Mamaia, Şlagăre în devenire, în orice ordine doreşte cititorul. O mulţime de femei frumoase şi bărbaţi prezentabili, cu toţii tineri şi puternici, urcau cu încredere pe scenele (re)numitelor festivaluri şi ale consacrării naţionale. O reuşită echivala cu însăşi reuşita în viaţă. Cîştigătorul avea să-i însoţească pe tot parcursul vieţii pe telespectatori, iar aceştia aveau să se dea la o parte, în tot acest timp, din calea (fericirii) lor.

Disco decent

Pentru că dezbaterile sociale şi politice erau subiecte tabu, patimile cetăţeanului de rînd, membru de bază al societăţii socialiste multilateral dezvoltate, erau centrate în jurul vedetelor din sport, film sau muzică. În serile de sîmbătă şi după-amiezele de duminică, familiile adunate în faţa televizorului deliberau asupra supremaţiei Angelei sau a Corinei, a rafinamentului lui Marius sau a profunzimii lui Horia. Iniţiaţii deplîngeau plecarea din ţară a Mihaelei Mihai sau a Margaretei Pîslaru, fără de care muzica uşoară românească nu a mai fost ceea ce ar fi putut fi. Cu gîndul la emisiunile TV Album duminical şi La sfîrşit de săptămînă, aduc cu această ocazie un omagiu vocilor (pe care le consider) fără pereche în muzica la care ne referim: aceea a Aurei Urziceanu (în afară de jazz, Aura a abordat şi alte genuri) şi a regretatului Aurelian Andreescu. Revenind (cu picioarele pe pămînt), dintre formaţii, amintesc în mod de asemenea selectiv: Savoy, Duetul Stereo, Grup 5T, Roşu şi Negru (varianta cu regretatul Liviu Tudan), care pe lîngă rock cînta şi un pop asimilabil cu muzica uşoară. Se pare că celebritatea oferită de muzica uşoară este greu de suportat în grup, interpreţii trebuind să-şi asume unicitatea.

Apariţia la televizor, la radio, pe disc, în reviste şi mai ales în almanahuri era un veritabil paşaport pentru contracte la teatre de revistă, spectacole estivale, restaurante sau (pentru o parte a interpreţilor) nunţi şi botezuri.

Este interesant faptul că mişcarea disco nu şi-a găsit locul în mediile oficiale, cel mai probabil din pricina ţinutelor sexy şi a atitudinii decadent nonconformiste. Interpreţii şi formaţiile noastre apăreau pe scenă îmbrăcate decent – bărbaţii în costum, tunşi regulamentar, femeile cu rochii sau fuste cît mai apropiate de glezne. Dansul era redus la bucle făcute cu mîinile şi la atitudine dezinvoltă. Grupuri de dansatori înconjurau vedeta în timpul sesiunilor de playback, lărgind cu mult potenţialul de audienţă al emisiunilor, pe care cine nu le vedea nu avea subiecte de discuţie în societate. Exista unanimitate în privinţa elementului scenografic şi coregrafic suprem, care nu putea fi altul decît coborîrea divei pe o scară (special construită pentru spectacole), proprietate personală, în Studioul 4 al televiziunii unice, în cadrul unor microrecitaluri legendare.

Poveşti cu cîntec şi cu cîntăreţi sînt multe; nu credem însă că avem dreptul moral de a le face publice, cu atît mai mult cu cît nu putem garanta autenticitatea lor. Sînt mituri şi legende lansate cu plecare din mediul cameramanilor, sunetiştilor, coafezelor, hotelierilor, ospătarilor şi aşa mai departe, categorii socio-profesionale care interacţionau cu vedetele, de pe poziţii privilegiate.

Pentru a încheia în punctul de la care am pornit, nu ştiu dacă cei în cauză au trăit pentru muzică, dar, cu siguranţă au supravieţuit cumva prin cîntecele lor, căci viaţa lor „în cîntec s-a mutat“.

Mihai Plămădeală
este muzician, istoric şi teoretician de artă.

Foto: Corina Chiriac, Mamaia, 1984

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

china pod prabusit foto captura video png
La un pas de tragedie: momentul în care un camion rămâne suspendat deasupra prăpastiei, după inundațiile din China
În ultimele zile, sud-vestul Chinei a fost lovit de inundații devastatoare provocate de ploile sezoniere, ce se întind până în Japonia. Pe o autostradă spre Rongjiang, un viaduct s-a prăbușit după ce o alunecare de teren a dărâmat coloanele de beton.
Lacurile Parcului Național „Lacurile Plitvice”, foto Instagram side jpg
Parcul din Europa cu peste 16 lacuri turcoaz, trasee spectaculoase și faună impresionantă: „Paradisul pe Pământ”. Atrage anual o mulțime de turiști
Parcul Național „Lacurile Plitvice”, din Croația, este una dintre cele mai frumoase destinații din Europa. Anual, aici ajung peste un milion de turiști, iar doi români au avut șansa să-l admire.
COMBO Ayatollahul Ali Khamenei - Donald Trump și Benjamin Netanyahu FOTO AFP
Israelul anunță că „s-a abținut” să lanseze noi atacuri asupra Iranului, după o discuţie între Netanyahu şi Trump
Israelul a asigurat marţi, 25 iunie 2025, că a încetat atacurile aeriene asupra Iranului, după ce premierul israelian Benjamin Netanyahu a avut o discuţie telefonică cu Donald Trump, relatează agenţiile AFP şi EFE. „Israel, nu mai lansa bombele acelea”, a transmis președintele SUA.
tigari tutun jpeg
Expunerea la tutun a ucis peste 7 milioane de oameni în 2023 STUDIU
Cercetătorii afirmă că tutunul este asociat cu aproximativ unu din opt decese la nivel mondial, iar numărul acestora crește rapid în unele țări.
1200 20250623 3 webp
Dezvăluiri în cazul româncei și fiicei sale, ucise cu cruzime în Italia. Au cerut ajutor la carabinieri, dar au fost ignorate
Anchetatorii au scos la iveală noi informații în cazul crimei din 2022, care a șocat Italia. Românca Gabriela Trandafir și fiica sa, Renata, au fost împuşcate mortal de soțul femeii, în vila în care locuiau, chiar în ziua în care se pronunţa divorţul dintre cei doi.
George Simion FOTO Reuters
De ce George Simion a pierdut procesul cu fostul ministru moldovean al Apărării. Argumentele judecătorilor
Liderul AUR, George Simion, a pierdut procesul intentat fostului ministru al Apărării din Republica Moldova, Anatol Șalaru, deoarece nu a prezentat probe în timpul ședinței de judecată care să demonstreze că nu s-a întâlnit la Cernăuți cu spioni ai Rusiei, conform deciziei instanței.
Sirenele 2 Mici   453 jpg
„Sirenele 2” face valuri în box office! E pe primul loc în România!
„Sirenele 2” face valuri în box office! E pe primul loc în România!
Ilie Bolojan FOTO Inquam / Octav Ganea
Decizii în forță la Palatul Victoria. Ilie Bolojan a cerut demisia tuturor consilierilor din cancelaria prim-ministrului
Premierul Ilie Bolojan ar fi cerut, prin șeful cancelariei prim-ministrului, demisiile tuturor consilierilor și secretarilor de stat din Cancelarie.
thumbnail Vizual ECGC jpg
Eforie Colorat, un festival al artelor contemporane la Marea Neargă - Nouă artiști redefinesc identitatea vizuală a orașului Eforie Sud
Patru expoziții de artă contemporană deschid sezonul de vară în hub-ul cultural Eforie Colorat: în perioada 1 iulie-24 august 2025, Grădina Cinemascop din Eforie Sud va găzdui un festival al artelor, cu peste 200 de evenimente programate, de la vernisaje, lansări de carte și proiecții de film, la mu