"Un aeroport e un oraş" - dialog cu Valentin IORDACHE

Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti a rezultat în urma fuziunii dintre Aeroporturile Internaţionale „Henri Coandă“ (Otopeni) şi „Aurel Vlaicu“ (Băneasa), începîndu-şi oficial activitatea în februarie 2010. Cele două platforme aeroportuare procesează 70% din totalul traficului aerian de pasageri din România, ajungînd, în 2012, la 7,55 milioane de pasageri. Valentin Iordache – directorul de comunicare al companiei – mi-a povestit cum funcţionează un aeroport internaţional, în conformitate cu standardele internaţionale ale aviaţiei civile. (P. M.)

● Statut. Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti este o societate comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat. Multă lume pune semnul egal între Aeroportul Otopeni şi compania TAROM, iar acest lucru este incorect, întrucît cele două reprezintă companii diferite, care desfăşoară activităţi diferite. Pe de altă parte, nici nu avem subvenţii de la statul român şi nici bugetari nu sîntem, însă avem toate restricţiile care se impun bugetarilor. Cel mai important, însă, e că aceste două aeroporturi din Bucureşti – cînd erau separate, dar şi acum – au fost întotdeauna pe profit.

● Organizare. Aeroportul e un oraş cu propriile poveşti şi cu oameni speciali, care fac lucruri deosebite – unele se văd, altele nu. Acestea cuprind dezvoltarea şi întreţinerea infrastructurii, stingerea incendiilor, asistenţă medicală de urgenţă, deszăpezire, dirijarea şi controlul traficului la sol, operaţiuni de andocare şi pushback (împingerea avionului cu un remorcher mic – prin intermediul unei bare de tractare specifice fiecărui avion, care se prinde de jamba de bot, sau, mai nou, chiar fără bară –, de la poziţia de parcare pînă într-o poziţie de unde să poată pleca pe motoare), asistenţa pasagerilor şi a persoanelor cu mobilitate redusă, gestionarea parcărilor, protocol (saloane VIP şi business), diverse evenimente naţionale şi internaţionale etc. De asemenea, există o serie de alte activităţi îndeplinite de agenţi externi: operatori de handling, de refueling (alimentare cu combustibil, făcută de o firmă specializată), de catering, precum şi controlul de securitate, cel de frontieră şi cel vamal, dar şi mentenanţa echipamentelor şi curăţenia.

● Handling. Cînd vine un avion şi se opreşte la poziţie, ori vine scara la el – dacă e pe platformă –, ori vine „burduful“, după care, în jurul lui roiesc foarte mulţi oameni şi echipamente specifice. Sînt şi unele operaţiuni făcute de noi, dar, în general, handling-ul este făcut de un operator. Acesta lucrează în numele şi pentru o companie aeriană, nu pentru un aeroport, şi se ocupă de check-in, îmbarcare, gestionarea bagajelor etc. Contractul de handling mai prevede, printre altele, şi degivrarea aeronavei, cînd condiţiile meteo o impun. Tot agenţii de handling fac şi curăţenie în avion, duc scările la avion, pun calele la roţi etc.

● Colaborare. Sînt şi relaţii organizate, instituţionalizate, bazate pe proceduri clare, dar şi relaţii interumane care se consolidează deoarece se lucrează în ture. Există o permanentă comunicare şi cooperare între aeroport, companii aeriene, agenţi de handling, controlul traficului aerian şi sistemele de navigaţie (ROMATSA), instituţii ale statului etc.

● Securitate. Oamenii de la controlul de securitate vin de la SRI, ocupîndu-se cu prevenirea şi combaterea terorismului. Ei sînt cei care fac controlul bagajelor noastre de cală, de mînă şi cel corporal, cu detectoarele de metale. Noi colaborăm continuu cu ei, cu poliţia, cu poliţia de frontieră, cu vameşii, cu autorităţile sanitar-veterinare, cu brigada antitero, dar avem şi agenţii noştri de securitate. În plus, oricine vede ceva în neregulă – inclusiv agenţii de curăţenie, care pot observa obiecte care nu au ce căuta acolo – este obligat să raporteze.

● „Safety first.“ În aviaţie, totul se desfăşoară după proceduri care trebuie urmate întotdeauna şi care sînt îmbunătăţite în timp. Deşi noi, românii, chiar ne pricepem să improvizăm şi să facem lucrurile „să meargă“, în aviaţie nu e aşa. Ştiu situaţii clare în care un avion nu a plecat pentru că un şurubel – care, aparent, nu avea nici o legătură cu siguranţa zborului – care ţinea un întrerupător se rupsese şi nu se putea desface pentru a se pune un alt şurub, identic, în locul lui. Niciodată nu pleci cu un defect ştiut, pentru că s-ar putea să apară şi al doilea. Şi dacă primul nu te pune în pericol, un cumul de doi factori s-ar putea să o facă.

● Taxe de aeroport. Companiile aeriene sînt obligate să vîndă bilete cu toate taxele incluse. Din păcate, sînt multe agenţii de turism care vînd pachete turistice cu transport inclus, plus aşa-zise „taxe de aeroport“, din care doar o parte reprezintă, de fapt, tarife plătite aeroportului. Restul se traduc în: taxă de securitate companie, suprataxă de combustibil companie, taxă de catering şi o mulţime de alte taxe pe care o companie aeriană le include, obligatoriu, în preţul biletului.

● Calitate. Noi oferim acelaşi nivel de calitate şi de servicii pasagerilor de pe curse tradiţionale şi celor ai companiilor low-cost. Şi sîntem parte dintr-un program ASQ (Airport Service Quality), derulat în colaborare cu ACI Europe (Airports Council International), prin care, trimestrial, primim note de la pasageri, în urma unor chestionare-tip, care sînt trimise la Londra. Avem cam 300 de chestionare pe trimestru, iar 300 de opinii subiective despre serviciile prestate de noi se transformă într-o notă foarte obiectivă. Înainte, ne situam în ultima treime a clasamentului, dar, după ce am deschis noul terminal, am făcut un salt de vreo 70 de locuri, ajungînd în prima treime. Rămîne însă critică – cel puţin deocamdată – problema legăturii cu oraşul şi, mai ales, lipsa conexiunii cu ajutorul metroului...

● Planuri de viitor. Platforma Băneasa va deveni un city airport cu servicii personalizate, mai scumpe, dedicate segmentului business şi VIP. Cît priveşte planurile pentru platforma Otopeni, acestea au fost iniţiate în 1999 şi au fost susţinute de toate guvernele de pînă acum. În timp, undeva între cele două piste se va construi un nou terminal mare de pasageri, cu tot ce presupune el, plus un centru de business şi zone comerciale, parcări, clădiri de birouri, dar şi un nou turn de control, platforme de parcare, noi căi de rulare spre cele două piste, acces rutier, feroviar şi metrou. Mai adăugăm aici şi o platformă multimodală cargo şi un parc tehnologic high-tech.

Pentru a afla mai multe despre activităţile aeroportuare de la Otopeni, cei interesaţi pot participa la Programul Airport Visit Tour. Mai multe detalii pe www.bucharestairports.ro.

a consemnat Patricia MIHAIL

Foto: L. Muntean