Umorul românesc, în patrimoniul UNESCO

Nicolas DON
Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Umorul românesc, în patrimoniul UNESCO jpeg

De 11 ani, de cînd m-am mutat în România, alături de familia mea și o pisică adoptată și, inevitabil, franțuzită, pot spune, ca mulți alți expați, că am căpătat acces la acea sensibilitate românească pe care nu o găsești nicăieri în lume. Umorul românesc, cred, ar trebui inclus în patrimoniul ­UNESCO. Am tot repetat: în România rîd cum nu o fac în nici o altă parte. Bunica mea obișnuia să spună, dincolo de umor: „Cînd românul este bine, nu e doar bine, este foarte bine“ – iar mulți români pe care îi cunosc, indiferent de mediul lor social, fac parte din această definiție.

Cu toate acestea, ce se întîmplă în România, în prezent, este o altă poveste. Țin minte că, în urmă cu mai mulți ani, la începutul anilor ’90, un șofer de taxi, auzindu-mă vorbind franceză, a exclamat mîndru: „Acum sîntem la fel, România e ca Franța. Și noi sîntem liberi cum sînteți și voi“. Și a existat, într-adevăr, acel moment de echilibru la nivel mental, în societatea românească.

În timp însă, balanța se pare că a înclinat înspre veșnicul sentiment de complex de inferioritate pe care nu pot să nu l aduc în discuție în ceea ce privește românii ca societate. Ținutul căciulii în mînă este ceva ce nu pot înțelege, dar se pare că se dovedește a fi cea mai puternică meteahnă românească ce ține pe loc și, mai mult, dă țara înapoi.

România a devenit pentru mine a doua țară și de aceea cred că am dreptul să mă revolt cînd văd cum, în loc să meargă înainte, cînd are toate resursele și încurajările din toate direcțiile să o facă, se încăpățînează să stea cu fața tot înspre trecut.

Îmi aduc aminte că atunci cînd am venit în România, cu familia, ne-am lovit prima oară de lipsa lucrurilor de bază: nu găseam în magazine nimic din produsele uzuale ale vieții pe care o aveam la Paris, de la deodorante la mîncare. Nu găseam nici măcar jucării pentru fiul meu. De asemenea, singurele restaurante „străine“ din București erau pizzeriile. Dar românii sînt rapizi la schimbare. Azi găsești practic tot felul de restaurante, găsești magazine de delicatese, gustul culinar s-a diversificat enorm. Dar, atenție, vorbim despre orașele mari, căci la sate sau în orășelele mici de provincie, se mănîncă tot acasă sau la unica cîrciumă din sat. Care aparține, even­tual, de dom’ primar.

Exagerez, dar cam asta e realitatea pe care o percep, la scară mare, prin prisma celor 11 ani de cînd locuiesc în România. Dintr-un anumit punct de vedere, românii sînt extrem de reactivi/inventivi, se adaptează pe loc schimbării și sînt capabili de performanțe reale, au o mentalitate și aspirații extrem de occidentale. Pe fond însă, rămîne o mare parte, majoritatea, temătoare la schimbări. Care preferă să mănînce acasă sau la pizzeria din colț și care încearcă să-i oblige și pe ceilalți, care vor schimbarea și vor să mănînce fructe de mare, să stea, ca și ei, în același birt de cartier, modest și cu puține lucruri de ales din meniu.

Am fost întrebat, ca punct de plecare al acestui articol, dacă eu cred că românii au aspirații „corecte“ și, dacă da, au și pîrghiile necesare să și le atingă?

Nu pot să nu fac referire la situația politică din România de după alegeri. După manifestațiile masive din iarnă, contra acelei OUG 13, a fost clar că s-a impus o schimbare. Strada a găsit o pedală pe care a apăsat și care aparent a și funcționat, pentru că atunci Guvernul a dat înapoi. Aparent. Și aici revin la acea Românie etern legată de Ceaușescu, care se opune înverșunat și absurd evoluției.

Există momente cînd pare că România intră, în sfîrșit, pe un culoar al normalității, dar imediat se produce un derapaj și toate atuurile se duc pe apa sîmbetei.

În prezent, România are o șansă absolut istorică, conferită de geografie – care tot timpul a dat-o peste cap și care acum, pentru prima oară, iată, o ajută. Mă refer la sistemul de rachete Patriot și la avantajele strategice pe care această colaborare le oferă României. La politica UE în care România are o carte majoră de jucat, iar asta o va ancora în Europa de mîine, oricare va fi ea – pentru că va exista o politică de apărare comună euoropeană al cărei stîlp estic nu poate fi actualmente decît România. Polonia nu se mai uită de mult spre Bruxelles, dar România poate asigura perfect cele două obiective majore ale politicii UE de apărare comună: protecția frontierelor, (controlul crizei migranților) și lupta împotriva terorismului – a dovedit-o deja, în Irak sau Afganistan.

Așadar, nucleul Europei de mîine ar trebui să includă România, dar pentru asta, pe plan intern, trebuie să existe stabilitate, predictibilitate și guvernanți care să vorbească aceeași limbă ca restul Uniunii Europene.

Și tocmai acum avem de-a face cu noi derapaje.

nicolas don 1 jpg jpeg

Există o minoritate care știe ce vrea, care știe unde vrea să ajungă, o minoritate care înțelege că revenirea în anii ’90, cînd politicul era o afacere de „familie“, înseamnă haos și regres. Pe de o parte, această minoritate se mișcă greoi și se mobilizează mai ales cînd cuțitul ajunge la os, lăsîndu-se prizoniera majorității incapabile să-și activeze instrumentele logicii. Pe de alta, nici nu este susținută în mod clar și constructiv de o opoziție politică. În prezent, inaudibilă.

Cînd vorbesc cu prietenii mei, expații, cei care conduc firme mari în țara asta, simt neliniște. Tot mediul de bu­siness, expat sau românesc, este din ce în ce mai îngrijorat. Starea generală este una de „Nu am văzut așa ceva din ’90 și pentru prima oară nu mai avem perspectivă în țara asta“. Proiectele de viitor, de investiție și dezvoltare sînt puse toate, acum, pe pauză.

Este și o revoltă contra haoticelor decizii guvernamentale din ultima vreme în materie fiscală, dar și o siderare vizavi de reacția celor din stradă: dacă vor schimbarea, de ce așteaptă să iasă în stradă și nu se duc la vot?

Pentru că degeaba sîntem tineri, frumoși, liberi și știm cum trebuie să arate țara unde vrem să trăim, dacă nu arătăm asta și la vot. Strada cu greu mai poate schimba ceva ce a decis majoritatea care a votat pentru un pui și o sticlă de ulei. Mulți care ies acum în stradă acuză electoratul PSD de prostie, însă prostia celor care nu au votat este cel puțin egală, dacă nu mai mare: pentru că ei se presupune că știu ce vor.

Încerc tot timpul să înțeleg motorul acestei țări. Din păcate, uneori, nu mai reușesc. Dacă azi vedem haos, derivă, lipsă de perspectivă, mîine lucrurile se pot schimba cu 180 de grade. Ies sute de mii de oameni în stradă și schimbă lucrurile. Dar mai apoi ne reîntoarcem de unde am pornit. Aici se renunță înainte de a se începe o construcție sau, dacă se construiește, se năruie peste noapte.

Iar acest carusel aduce cu sine și acel sentiment de inferioritate în care românii se scaldă mereu. „Aici nu se schimbă niciodată nimic, așa că ținem căciula în mîini.“ Pe de o parte, românul stă lipit de opincă, pe de alta, agită stindarde cu mîndria națională. Este un paradox greu de înțeles.

Din păcate, România nu se raportează la prezent, rămîne sistematic închistată în simboluri precum ia sau călușarii – simboluri care în străinătate nici măcar prăfuite nu mai sînt. Nu există.

Se ignoră cu seninătate faptul că intrarea României în sfera politicii europene ar trebui să aducă cu sine lucrurile noi, valorile reale de azi. Programatori, medici, inventatori, artiști, scriitori – acestea sînt adevăratele valori de azi, simboluri pe care românii le au și pe care le pot împărtăși cu restul lumii. Iar asta poate fi o bună rezoluție de final de an: să se mai lase ia și călușarii în istorie, unde le stă foarte bine, și să se promoveze noile valori ale României.

Vorbind despre valori și tocmai pentru că țin la această țară, și pentru că văd realul potențial care stă în oamenii din România, am înființat o fundație franco-română, Fundația Actus, a cărei misiune de bază este crearea unui liant între elitele din Franța și cele din România. Cred că e unul dintre cei mai importanți pași acum, pentru o societate care se află în pragul unui haos: să își creeze contexte care să permită întîlnirea dintre acei oameni capabili să producă o schimbare. Să nu ignorăm faptul că, fără elite, nu există repere. Aș vrea, prin programele Fundației, să pun în contact elitele din România, din toate domeniile, cu elitele din Franța sau cele ale comunității francofone – pentru că în România există o comunitate uriașă francofonă, belgieni, canadieni, elvețieni care vor să se cunoască și să întîlnească oameni din elitele românești. De altfel, cel mai nou proiect al Fundației Actus, derulat cu sprijinul Primăriei Iași, care va începe anul viitor, în anul centenarului, are în centru figura generalului Berthelot și a celor două patrii ale sale, Franța și România.

Pe plan profesional, menirea a­ces­tei fundații e una dintre re­zo­lu­țiile mele la final de an. Să creez acel lanț al ștafetei. Un soi de ­Usain Bolt, dacă vreți. Bineînțeles, reușita depinde de cel care preia ștafeta: o duce mai departe sau o scapă din mînă – caz în care este eliminat din cursă.

Pe plan personal aș putea spune că aș adora ca, după toate etapele jurnalismului pe care l-am practicat, de la jurnalism sportiv, știri, corespondent de război, politică externă și internă, să-mi reiau emisiunea mea de muzică rock: Rock à la Radio.

Închei, citînd rezoluția Marthei Davis, lead singer-ul formației The Motels: „I could’ve quit smoking, drinking and playing rock and roll. But I’m not a quitter“. La care aș adăuga: Write this down! 

Nicolas Don este jurnalist.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

iubita Maru si Gabriel Macovei, captura video ProTv jpg
Ceartă în fața DIICOT între prietenul lui Rareș şi iubita dealerului Maru: „V-aţi bătut joc o viaţă întreagă de el”
Ancheta în cazul morții lui Rareș Ion continuă cu noi audieri și momente tensionate în fața sediului DIICOT. Gabriel Macovei, un apropiat al tânărului de 20 de ani care a murit în urma unei supradoze, a fost citat ca martor în dosar. La ieșirea de la audieri, acesta a avut un schimb dur de replici c
genti fake china foto tiktok
Ce în sfătuiesc furnizorii chinezi pe americani pentru a evita tarifele impuse de Trump: „N-o să vă vină să credeți ce prețuri avem”
Rețelele sociale americane au fost invadate de videoclipuri și mesaje în care furnizori chinezi îi îndeamnă pe utilizatori să ocolească noile tarife vamale de 145% impuse de Trump.
vin craciun germania jpg
Ce băuturi să bei la masa de Paște. Vinuri, cocktailuri și alte idei festive pentru toate gusturile
Masa de Paște nu înseamnă doar preparate tradiționale savuroase, ci și băuturi care să completeze perfect meniul. Fie că optezi pentru vinuri clasice sau cocktailuri creative, iată ce alegi pentru un pairing reușit în ziua de Paște:
dr william jpg
Care sunt secretele longevității unui medic de 102 ani: „Mănânc un aliment foarte ieftin”
Un medic de 102 ani a povestit cum a început să consume sardine încă de la vârsta de 6 ani, mult înainte ca beneficiile acizilor grași omega-3 să fie pe deplin cunoscute. Pensionat la 85 de ani, aproape două decenii mai târziu, el trăiește în continuare independent, își pregătește singur mesele și
iubita Maru si Gabriel Macovei, captura video ProTv jpg
Scandal în fața DIICOT, între prietenul lui Rareș şi iubita dealerului Maru: „V-aţi bătut joc o viaţă întreagă de el”
Ancheta în cazul morții lui Rareș Ion continuă. Gabriel Macovei, un apropiat al tânărului de 20 de ani mort în urma unei supradoze de droguri, chemat ca martor în dosar, şi iubita dealerului de stupefiante Tudor Duma, zis Maru, au avut un schimb de replici vineri seara chiar în faţa sediului DIICOT.
haine noi pexels jpg
De ce trebuie să te îmbraci în haine noi de Paște. Ce trebuie să faci pe peretele dinspre răsărit
Paștele este socotit cea mai importantă sărbătoare a creștinilor, pentru că se celebrează Învierea lui Iisus. Românii au o serie de obiceiuri și superstiții pe care le respectă în această zi. Totul se întâmplă imediat după slujba de Înviere. Printre acestea se numără și purtarea hainelor noi, dar n
Guguluf cu gem  Sursa foto shutterstock 2504637363 jpg
Cele mai apreciate deserturi de Paşti. Care sunt preferatele tale?
Mesele de sărbătoare n-ar fi complete fără desert, iar la marile praznice, cum este şi sărbătoarea pascală, sunt permise şi două sau trei variante pentru a răsfăţa pe toţi invitaţii. Îţi oferim 9 reţete de preparate dulci pentru a acoperi gusturile tututor!
padure tropicala jpg
Animalul rar ce și-a făcut apariția în România. E cel mai rapid animal de pe Planetă, un prădător redutabil care a început să cuibărească tot mai des chiar și în zonele urbane
Este un animal superb, pe care mulți dintre noi nu l-am admirat până acum decât la televizor. Însă, s-ar putea să avem oportunitatea de a-l vedea îndeaproape, deoarece prezența lui a fost semnalată și în România, inclusiv în unele orașe!
cumparaturi Paste jpg
Cum să-ți gestionezi bugetul de Paște. 10 sfaturi extrem de practice pe care să le aplici
BCR promovează educația financiară de Paște prin tradițiile românești, cu 10 sfaturi utile pentru un buget echilibrat