Ultima soluție - camuflajul

Vadim ȚÎGANAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Ultima soluție   camuflajul jpeg

Cum e să ai douăzeci şi ceva de ani în Republica Moldova? Păi, pare să fie destul de fain. E o vîrstă perfectă pentru a recupera ceea ce ţi-a scăpat cu vreo zece ani în urmă. Îmi amintesc că, pe vremea cînd aveam puţin sub douăzeci, tare îmi părea rău că nu am prins anii ’90 la o vîrstă puţin mai înaintată. Aveam un fel de regret că toate lucrurile care reprezentaseră acea generaţie (văzusem şi o emisiune la TV cu un fel de top 30 al celor mai tari lucruri ale anilor ’90) s-au dus, gata, şi eu le-am scăpat, le-am gustat doar, oarecum stîngaci, ca un copilandru naiv, iar acum, cînd m-am copt în sfîrşit şi eu, toate astea nu mai sînt. Era un regret ciudat, însă la început de nou mileniu, cînd toată lumea se agita înflăcărată ţipînd că toate se vor schimba – şi sub presiunile astea, toate chiar păreau că se vor schimba – un neo-romantic în pre-floarea vîrstei putea uşor să cadă în hăul deznădejdii. 

Îmi mai aduc aminte că tot cam pe atunci era şi vremea cînd trebuia să merg prima dată la vot. Ce mi se mai întorcea stomacul de toată hărmălaia care se făcea pe tema asta! Fluturau toţi din mîini că acum, în sfîrşit, o să ieşim şi noi din gunoi, şi tot restul, iar ai mei se uitau la mine ca şi cum, ce chestie, o să merg şi eu să votez şi gata, o să fiu alt om. Era de parcă am fi fost un trib amerindian care trimite un adolescent în pădure cu mîinile goale şi nu-l lasă să se întoarcă fără să fi vînat măcar vreun iepure, ceva. Mai erau chiar şi semeni cam de-o vîrstă cu mine care descoperiseră o carte, 1984 se numea (n-am citit-o nici pînă azi), şi îşi făcuseră din ea instrument de propagandă de parcă găsiseră acolo vreun ghid cu tot ce trebuie şi ce nu trebuie să facă un născut şi la Moldova om pentru a merge pe calea cea dreaptă. Scriau tot felul de articole prin reviste, pe site-uri, despre cum netrebnicilor născuţi în 1985 nu le pasă de ţara lor şi nu se gîndesc să meargă la vot etc. Păi, nu m-am dus la vot, cum să mă duc? Acuma merg de fiecare dată, pentru că nu mai e ca şi cum aş face ceva nemaipomenit, ceva care o să-mi schimbe total viaţa şi toată lumea o să-şi ridice pălăria în faţa mea pentru asta. Ultima dată am votat partidul lui Lupu, iar mai înainte – stejarul. Mă duc şi fac un lucru obişnuit, ordinar. Şi înseamnă asta în prezumţia psihologilor americani că eu mă comport deja ca un om matur? Revolta apare mereu cînd ţi se cere să faci un lucru oarecare într-o manieră care conţine parcă un reproş că tu nu ai fi pornit să-l faci. Şi atunci chiar nu-l mai faci. De ce trebuie să stabilească cineva limite ale pragurilor de vîrstă pentru că aşa le-au trecut ei şi aşa le consideră ei necesare, şi să ni le aplice nouă? De ce s-ar aştepta ca noi să ne simţim vinovaţi din cauză că nu ne încadrăm în aceste grafice? În secolul XXI, secolul ăsta mult rîvnit, despre care ni s-a spus că ne va oferi cu totul alte oportunităţi şi încă, mai ales, cu duiumul, mai trebuie să ne încadrăm în grafice cu praguri de vîrstă de parcă am fi în Hitlerjugend? Cum să nu te simţi dezorientat cînd afli că undeva pe-acolo stau nişte găşti de psihologi şi sociologi şi alţii ca ei, şi îţi numără fiecare mişcare, cu carneţelul în mînă? 

Ai vreo douăzeci şi ceva de ani, trăieşti în Republica Moldova şi la vîrsta asta de regulă ai absolvit proaspăt o facultate. Fie o faci pe a doua, fie eşti deja la un master sau îţi găseşti un job aici ori în afara ţării. Dacă alegi una dintre aceste opţiuni, ăia vor nota plus unu la statisticile numărate pe domeniul dat, dacă alegi alta, vor scrie plus unu dincolo. Pe urmă, vor scrie vreun raport şi vor organiza nişte mese rotunde unde toate astea vor fi prezentate la nivel de fenomene sociale nemaiîntîlnite – iată, priviţi ce fac tinerii din ziua de astăzi. Nu ne rămîne decît să ne camuflăm în totalitate şi să nu mai ştie nici dracu’ ce facem: cît şi unde studiem, şi ce, cînd ne cărăm de acasă, cînd ne întoarcem, cînd ne căsătorim şi cînd facem copii, şi cîţi. Şi cu cine. Vadim Ţîganaş trăieşte şi activează în Chişinău. Din considerente prezentate ceva mai sus, nu doreşte să dezvăluie mai multe cu privire la statu-quo-ul său social.

Ilustrație: Perjovschi la 20 de ani

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Expoziția „Jandarmeria Română 1850 – 2020”, la Muzeul de Istorie ,,Teodor Cincu’’ Tecuci
Expoziția „Jandarmeria Română 1850 – 2020”, la Muzeul de Istorie ,,Teodor Cincu’’ Tecuci
Muzeul Național de Istorie a României, în parteneriat cu Muzeul Casa Mureșenilor Brașov, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Muzeul de Istorie ,,Teodor Cincu’’ Tecuci anunță deschiderea expoziției itinerante „Jandarmeria Română 1850 – 2020”.
Nicușor Dan. FOTO Mediafax Foto / Alexandru Nechez
Președintele Nicușor Dan, apel de Ziua Imnului Național: „Viitorul acestei țări se scrie în fiecare zi, prin fiecare dintre noi”
Președintele României, Nicușor Dan, a transmis miercuri un mesaj cu ocazia Zilei Imnului Național, în care a subliniat că „Deșteaptă-te, române!” reprezintă mai mult decât un cântec oficial, fiind un simbol al demnității, suveranității și unității românilor.
geanina david, profesoara din Olt cu 10 la titularizarea 2026   foto arhiva personală (7) jpeg
Interpreta de muzică populară cu 10 la Titularizarea 2026. Va susține din nou examenul anul viitor
Două profesoare au obținut în județul Olt nota maximă la Titularizarea 2026. Geanina David, interpretă de muzică populară, este una dintre performere, însă este obligată să susțină examenul și în anul următor, pentru că nu sunt posturi viabile.
cheesecake cu jeleu de piersici jpg
Cheesecake cu jeleu de piersici
Cheesecake-ul cu jeleu de piersici este un desert fin și răcoritor, perfect pentru sezonul cald.
gianni infantino cupa mondiala a cluburilor getty jpg
Naționale din Europa vor să boicoteze Cupa Mondială: „Fotbalul nu este de vânzare!”
FIFA a lansat un plan prin care vrea să atragă investitori privați în activitățile sale comerciale.
GettyImages 1548293664 jpg
Ce s-a întâmplat cu Emma Watson, actrița care a jucat personajul Hermione Granger din film, după Harry Potter
Pentru o generație întreagă, Emma Watson a însemnat Hermione Granger, eroina inteligentă din saga Harry Potter.
simona chivari instagram jpg
Și-a desfăcut sucul cu Rolex-ul și a ironizat ANAF-ul! Ce a pățit influencerița
O influenceriță cunoscută în mediul online, care a atras atenția după ce a ironizat ANAF într-un videoclip în care desfăcea o doză de suc cu un ceas Rolex la mână, va ajunge în fața judecătorilor.
Mircea Lucescu Sahtior jpg
29 iulie 1945, ziua în care s-a născut Mircea Lucescu. „Am locuit mult timp într-o baracă”
Pe 29 iulie se împlinesc 81 de ani de la nașterea lui Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari oameni de fotbal pe care i-a avut România. Destinul său este o lecție despre ambiție, muncă și puterea de a depăși orice obstacol.
irina columbeanu png
Ce spune Irina Columbeanu despre români și România: „Nu totul este despre noi”
În ziua de astăzi există comunități de români peste tot pe glob, iar fiecare dintre aceștia se gândește mereu cu drag la țara natală. Iar un videoclip în care nimeni alta decât Irina Columbeanu vorbește despre poporul nostru a început să facă deja furori în mediul online.