Ultima soluție - camuflajul

Vadim ȚÎGANAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Ultima soluție   camuflajul jpeg

Cum e să ai douăzeci şi ceva de ani în Republica Moldova? Păi, pare să fie destul de fain. E o vîrstă perfectă pentru a recupera ceea ce ţi-a scăpat cu vreo zece ani în urmă. Îmi amintesc că, pe vremea cînd aveam puţin sub douăzeci, tare îmi părea rău că nu am prins anii ’90 la o vîrstă puţin mai înaintată. Aveam un fel de regret că toate lucrurile care reprezentaseră acea generaţie (văzusem şi o emisiune la TV cu un fel de top 30 al celor mai tari lucruri ale anilor ’90) s-au dus, gata, şi eu le-am scăpat, le-am gustat doar, oarecum stîngaci, ca un copilandru naiv, iar acum, cînd m-am copt în sfîrşit şi eu, toate astea nu mai sînt. Era un regret ciudat, însă la început de nou mileniu, cînd toată lumea se agita înflăcărată ţipînd că toate se vor schimba – şi sub presiunile astea, toate chiar păreau că se vor schimba – un neo-romantic în pre-floarea vîrstei putea uşor să cadă în hăul deznădejdii. 

Îmi mai aduc aminte că tot cam pe atunci era şi vremea cînd trebuia să merg prima dată la vot. Ce mi se mai întorcea stomacul de toată hărmălaia care se făcea pe tema asta! Fluturau toţi din mîini că acum, în sfîrşit, o să ieşim şi noi din gunoi, şi tot restul, iar ai mei se uitau la mine ca şi cum, ce chestie, o să merg şi eu să votez şi gata, o să fiu alt om. Era de parcă am fi fost un trib amerindian care trimite un adolescent în pădure cu mîinile goale şi nu-l lasă să se întoarcă fără să fi vînat măcar vreun iepure, ceva. Mai erau chiar şi semeni cam de-o vîrstă cu mine care descoperiseră o carte, 1984 se numea (n-am citit-o nici pînă azi), şi îşi făcuseră din ea instrument de propagandă de parcă găsiseră acolo vreun ghid cu tot ce trebuie şi ce nu trebuie să facă un născut şi la Moldova om pentru a merge pe calea cea dreaptă. Scriau tot felul de articole prin reviste, pe site-uri, despre cum netrebnicilor născuţi în 1985 nu le pasă de ţara lor şi nu se gîndesc să meargă la vot etc. Păi, nu m-am dus la vot, cum să mă duc? Acuma merg de fiecare dată, pentru că nu mai e ca şi cum aş face ceva nemaipomenit, ceva care o să-mi schimbe total viaţa şi toată lumea o să-şi ridice pălăria în faţa mea pentru asta. Ultima dată am votat partidul lui Lupu, iar mai înainte – stejarul. Mă duc şi fac un lucru obişnuit, ordinar. Şi înseamnă asta în prezumţia psihologilor americani că eu mă comport deja ca un om matur? Revolta apare mereu cînd ţi se cere să faci un lucru oarecare într-o manieră care conţine parcă un reproş că tu nu ai fi pornit să-l faci. Şi atunci chiar nu-l mai faci. De ce trebuie să stabilească cineva limite ale pragurilor de vîrstă pentru că aşa le-au trecut ei şi aşa le consideră ei necesare, şi să ni le aplice nouă? De ce s-ar aştepta ca noi să ne simţim vinovaţi din cauză că nu ne încadrăm în aceste grafice? În secolul XXI, secolul ăsta mult rîvnit, despre care ni s-a spus că ne va oferi cu totul alte oportunităţi şi încă, mai ales, cu duiumul, mai trebuie să ne încadrăm în grafice cu praguri de vîrstă de parcă am fi în Hitlerjugend? Cum să nu te simţi dezorientat cînd afli că undeva pe-acolo stau nişte găşti de psihologi şi sociologi şi alţii ca ei, şi îţi numără fiecare mişcare, cu carneţelul în mînă? 

Ai vreo douăzeci şi ceva de ani, trăieşti în Republica Moldova şi la vîrsta asta de regulă ai absolvit proaspăt o facultate. Fie o faci pe a doua, fie eşti deja la un master sau îţi găseşti un job aici ori în afara ţării. Dacă alegi una dintre aceste opţiuni, ăia vor nota plus unu la statisticile numărate pe domeniul dat, dacă alegi alta, vor scrie plus unu dincolo. Pe urmă, vor scrie vreun raport şi vor organiza nişte mese rotunde unde toate astea vor fi prezentate la nivel de fenomene sociale nemaiîntîlnite – iată, priviţi ce fac tinerii din ziua de astăzi. Nu ne rămîne decît să ne camuflăm în totalitate şi să nu mai ştie nici dracu’ ce facem: cît şi unde studiem, şi ce, cînd ne cărăm de acasă, cînd ne întoarcem, cînd ne căsătorim şi cînd facem copii, şi cîţi. Şi cu cine. Vadim Ţîganaş trăieşte şi activează în Chişinău. Din considerente prezentate ceva mai sus, nu doreşte să dezvăluie mai multe cu privire la statu-quo-ul său social.

Ilustrație: Perjovschi la 20 de ani

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.