Ultima coadă la Cotroceni

De fiecare dată, cozile se întindeau nu spre Muzeul Cotroceni, ci în partea cealaltă, pe lîngă zidul Palatului. Uneori, erau pe două-trei rînduri. Oameni cenuşii, dar veseli şi gata oricînd să sară la dezbatere dacă era cazul. Şi, de multe ori, era. Îmbrăcaţi în paltoanele bune, cu pălării sau şepci proletare pe cap, simpatizanţii lui Ion Iliescu stăteau la coadă ore în şir, ca să-i strîngă mîna şi să-i spună „La mulţi ani“. Se întîmpla pe 3 martie, de ziua sa de naştere, dar uneori şi de Sfîntul Ion.

Zi însorită, 3 martie 2004. Ion Iliescu era sărbătorit pentru ultima oară la Cotroceni şi se organizase Ziua porţilor deschise la Palat. Un motiv în plus ca aceia care-l simpatizau să nu rateze ocazia unei ultime cozi la Cotroceni. Erau sute de oameni, din toate colţurile ţării. Răbdători. Nu se grăbeau niciodată (de altfel, majoritatea erau pensionari), iar mulţi dintre ei aveau o mică atenţie pentru preşedintele lor: borcane cu dulceaţă, buchete de flori (în special trandafiri), unii îi aduceau prăjituri, cereri pentru casă, tablouri, mici obiecte de artă artizanală personalizate cu numele preşedintelui, cărţi, petiţii pentru graţieri… Peste toate, o dorinţă aproape unanimă: „Domnu’ Iliescu să nu plece!“

„Normal ar fi ca domnul Năstase să vină în locul lui Iliescu şi Iliescu în locul lui Năstase, prim-ministru. Deci asta dorim. Dar dacă putea să mai rămînă în continuare ar fi bine, dar nu se poate! Ăsta e necazul… “ (domn, la costum, cam 70 de ani) „Să nu plece din politică, să facă politică ca şi pînă acum, că nouă ne-a fost bine cu dînsul.“ (femeie, 60 de ani, casnică)

„Să fie prim-ministru, că e cel mai capabil. Să-l ţină-n frîu pe ăla care vine preşedinte şi să-i spună: pînă aici!“ „Dar cine e mai mare: preşedintele sau premierul?“ – întreb. „Indiferent! Eu nu ştiu dacă domnul Năstase îşi va respecta limitele… e bine să-l tragă cineva de mînecă.“ (bărbat suspicios, trecut de 65 de ani)

„Mai bine… preşedintele Senatului să fie, că e al doilea om în stat!“ „Ăla e mic, dom’le!“ „Mic, mare, dar e tot politician!“ „Ba mai bine îi face o funcţie de vicepreşedinte, să conducă în continuare, din umbră, că e unul dintre cei mai mari politicieni din Europa!“ (discuţie între doi bărbaţi)

„S-a născut în politică, şi cred că… tot în politică… nu se va lăsa de politică pînă la sfîrşitul vieţii dumnealui.“ (domn, genul intelectual, peste 75) „Să fie tot preşedinte!“ „Dar nu mai poate!“ „De ce?“ „Nu-i dă voie Constituţia.“ „Eu zic, atuncea, să obţină tot o funcţie importantă ca şi asta.“ (bărbat, 65 de ani, venit de undeva de la ţară)

„Eu tot vin la dînsul în fiecare an şi tot aşa, nu m-a ajutat cu nimic! Mă trimite la justiţie, că… justiţia… că nu ştiu ce!“ „Auzi, dom’le? Dar nu ţi-a dat bani de arătură? Ce-ţi mai trebuie, dom’le? Ai venit dumneata aicea să faci scandal?…“ „Ia vezi-ţi, dom’le, de treaba dumitale! Ce-ţi veni cu arătura?“ (doi domni, nemulţumitul şi revoluţionarul)

Emoţionat, intervine… poetul. Un domn, care ţine în mînă o foaie de hîrtie. „Eu am mai făcut o dată poezia asta, dar nu am apucat să i-o spun, dar i-am făcut o poezie, eu – lui: «Iliescu, domn înalt, / Tu tot globul l-ai călcat, / Cît în lung şi cît în lat, / Şi toate statele le-ai vizitat. / Să ne aduci în ţară pacea, bunăstarea, fericirea, / La toate casele de români! / Iliescu, domn fără egal, / Tu eşti fiu de maramureşean, / Eşti revoluţionar şi dinamic în cuvînt.» Să trăiţi! La mulţi ani! Gata!“

Coada înainta greu şi nimeni nu se plictisea. Înăuntru, preşedintele Ion Iliescu avea la el zîmbetul şi energia necesară. Toată lumea îl invidia pentru forma în care se află şi ziariştii chiar se întrebau… ce ia preşedintele?! Stătea toată ziua în picioare să-şi primească oaspeţii. Şampanie şi pişcoturi, sucuri şi pateuri, lăutari şi cîntăreţi. Într-un an, la o aniversare, Marcel Pavel i-a cîntat cu tot dragul melodia „Frumoasa mea, în noaptea asta“. Pupături, fotografii, iar – uneori – fanii îl prindeau în cîte o horă. Într-o parte stăteau la coadă la felicitări colegii de partid, politicienii şi vedetele, în alta – oamenii de rînd.

Anul acesta, cînd Ion Iliescu a împlinit 85 de ani, a fost sărbătorit printr-un concert, la Ateneu. Potrivit agenţiei de ştiri Agerpres, fostul preşedinte a spus: „Mă simt bine-mersi, ca de la trei ori 25“.

Liliana Nicolae este jurnalist la Europa FM.