Ultima coadă la Cotroceni

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
Iliescu jpeg

De fiecare dată, cozile se întindeau nu spre Muzeul Cotroceni, ci în partea cealaltă, pe lîngă zidul Palatului. Uneori, erau pe două-trei rînduri. Oameni cenuşii, dar veseli şi gata oricînd să sară la dezbatere dacă era cazul. Şi, de multe ori, era. Îmbrăcaţi în paltoanele bune, cu pălării sau şepci proletare pe cap, simpatizanţii lui Ion Iliescu stăteau la coadă ore în şir, ca să-i strîngă mîna şi să-i spună „La mulţi ani“. Se întîmpla pe 3 martie, de ziua sa de naştere, dar uneori şi de Sfîntul Ion.

Zi însorită, 3 martie 2004. Ion Iliescu era sărbătorit pentru ultima oară la Cotroceni şi se organizase Ziua porţilor deschise la Palat. Un motiv în plus ca aceia care-l simpatizau să nu rateze ocazia unei ultime cozi la Cotroceni. Erau sute de oameni, din toate colţurile ţării. Răbdători. Nu se grăbeau niciodată (de altfel, majoritatea erau pensionari), iar mulţi dintre ei aveau o mică atenţie pentru preşedintele lor: borcane cu dulceaţă, buchete de flori (în special trandafiri), unii îi aduceau prăjituri, cereri pentru casă, tablouri, mici obiecte de artă artizanală personalizate cu numele preşedintelui, cărţi, petiţii pentru graţieri… Peste toate, o dorinţă aproape unanimă: „Domnu’ Iliescu să nu plece!“

„Normal ar fi ca domnul Năstase să vină în locul lui Iliescu şi Iliescu în locul lui Năstase, prim-ministru. Deci asta dorim. Dar dacă putea să mai rămînă în continuare ar fi bine, dar nu se poate! Ăsta e necazul… “ (domn, la costum, cam 70 de ani) „Să nu plece din politică, să facă politică ca şi pînă acum, că nouă ne-a fost bine cu dînsul.“ (femeie, 60 de ani, casnică)

„Să fie prim-ministru, că e cel mai capabil. Să-l ţină-n frîu pe ăla care vine preşedinte şi să-i spună: pînă aici!“ „Dar cine e mai mare: preşedintele sau premierul?“ – întreb. „Indiferent! Eu nu ştiu dacă domnul Năstase îşi va respecta limitele… e bine să-l tragă cineva de mînecă.“ (bărbat suspicios, trecut de 65 de ani)

„Mai bine… preşedintele Senatului să fie, că e al doilea om în stat!“ „Ăla e mic, dom’le!“ „Mic, mare, dar e tot politician!“ „Ba mai bine îi face o funcţie de vicepreşedinte, să conducă în continuare, din umbră, că e unul dintre cei mai mari politicieni din Europa!“ (discuţie între doi bărbaţi)

„S-a născut în politică, şi cred că… tot în politică… nu se va lăsa de politică pînă la sfîrşitul vieţii dumnealui.“ (domn, genul intelectual, peste 75) „Să fie tot preşedinte!“ „Dar nu mai poate!“ „De ce?“ „Nu-i dă voie Constituţia.“ „Eu zic, atuncea, să obţină tot o funcţie importantă ca şi asta.“ (bărbat, 65 de ani, venit de undeva de la ţară)

„Eu tot vin la dînsul în fiecare an şi tot aşa, nu m-a ajutat cu nimic! Mă trimite la justiţie, că… justiţia… că nu ştiu ce!“ „Auzi, dom’le? Dar nu ţi-a dat bani de arătură? Ce-ţi mai trebuie, dom’le? Ai venit dumneata aicea să faci scandal?…“ „Ia vezi-ţi, dom’le, de treaba dumitale! Ce-ţi veni cu arătura?“ (doi domni, nemulţumitul şi revoluţionarul)

Emoţionat, intervine… poetul. Un domn, care ţine în mînă o foaie de hîrtie. „Eu am mai făcut o dată poezia asta, dar nu am apucat să i-o spun, dar i-am făcut o poezie, eu – lui: «Iliescu, domn înalt, / Tu tot globul l-ai călcat, / Cît în lung şi cît în lat, / Şi toate statele le-ai vizitat. / Să ne aduci în ţară pacea, bunăstarea, fericirea, / La toate casele de români! / Iliescu, domn fără egal, / Tu eşti fiu de maramureşean, / Eşti revoluţionar şi dinamic în cuvînt.» Să trăiţi! La mulţi ani! Gata!“

Coada înainta greu şi nimeni nu se plictisea. Înăuntru, preşedintele Ion Iliescu avea la el zîmbetul şi energia necesară. Toată lumea îl invidia pentru forma în care se află şi ziariştii chiar se întrebau… ce ia preşedintele?! Stătea toată ziua în picioare să-şi primească oaspeţii. Şampanie şi pişcoturi, sucuri şi pateuri, lăutari şi cîntăreţi. Într-un an, la o aniversare, Marcel Pavel i-a cîntat cu tot dragul melodia „Frumoasa mea, în noaptea asta“. Pupături, fotografii, iar – uneori – fanii îl prindeau în cîte o horă. Într-o parte stăteau la coadă la felicitări colegii de partid, politicienii şi vedetele, în alta – oamenii de rînd.

Anul acesta, cînd Ion Iliescu a împlinit 85 de ani, a fost sărbătorit printr-un concert, la Ateneu. Potrivit agenţiei de ştiri Agerpres, fostul preşedinte a spus: „Mă simt bine-mersi, ca de la trei ori 25“.

Liliana Nicolae este jurnalist la Europa FM.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.