Uite-aşa ia casa foc

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Multe ştiri, yak, yak, yak jpeg

Nu ştiu cîţi dintre noi ştiau, în urmă cu cîteva luni, cum arată steagul secuiesc. Eu nu ştiam, dar m-am documentat pentru acest articol, ocazie cu care am aflat că multe judeţe au adoptat drapele oficiale. Nu aflasem nici pe 2 februarie, cînd, la investirea prefectului din Covasna, drapelul cu pricina a fost scos din sala de protocol.

A urmat declaraţia secretarului de stat ungar, Nemeth Zsolt, care a legat întîmplarea de problema autonomiei. Steagul secuiesc a fost arborat pe mai multe clădiri oficiale din Ungaria. Premierul român nu s-a lăsat mai prejos, a calificat drept obrăznicii (folosind tehnica „nu spun, da’ vreau să zic“) afirmaţiile respective. Nemeth a anunţat că va lua măsuri diplomatice; ambasadorul maghiar a fost convocat la MAE de la Bucureşti... La nivel diplomatic, lucrurile s-au oprit aici, nu s-a ajuns la retragerea ambasadorilor.

Interesant este că nu se ştie cine şi de ce a hotărît scoaterea steagului din sala respectivă. Prefectul a declarat: „Nu am ştiut că s-a dat vreun ordin în acest sens, am fost invitat să depun jurămîntul în prezenţa ministrului, a oficialilor din judeţ. Presa m-a întrebat şi atunci am sesizat că nu este steagul secuiesc.“ După asta, steagul a fost reaşezat în sala de şedinţe. Deci, în prima fază, a fost un noneveniment. De altfel, se pare că steagul era arborat de cîţiva ani la unele primării din judeţ şi nimeni nu se supărase, iar culorile drapelului sînt bazate pe combinaţia de culori din stema judeţului, aprobată prin hotărîre de Guvern. Mai mult, drapelul cu pricina fusese adoptat printr-o hotărîre a Consiliului Judeţean Covasna, drept însemn distinctiv al judeţului, încă din 2008, iar Tribunalul Covasna respinsese acţiunea declanşată de către prefect împotriva respectivei decizii.

De fapt, care era problema? Ofensa prezenţa steagului bleu-auriu sentimentele naţionale ale românilor din zonă? N-ar fi trebuit, el reprezintă, în fond, ţinutul în care locuiesc, cu istoria lui cu tot. Că ne place sau nu, ţinutul secuiesc reprezintă o identitate culturală, istorică, geografică – dar şi etnică – greu de negat. Ar fi ialomiţenii sau maramureşenii mai îndreptăţiţi la o identitate regională decît secuii? Aflu că Primăria Rîmnicu Vîlcea se află în plin proces de selecţie a textului unui imn al râmnicenilor. Imn da, steag nu?

Să nu ne facem că n-am înţeles substratul gîlcevii. Spre deosebire de maramureşeni, ialomiţeni, braşoveni şi alţii, secuii cer autonomie. S-a discutat vreodată serios, fără pasiuni naţionaliste, care ar putea fi coordonatele acestei autonomii? Care ar fi implicaţiile, avantajele şi dezavantajele acesteia? Mă tem că nu. Unde nu e dezbatere, îşi fac loc resentimentele. Am tot căutat argumentele contra. Unul ar fi că autonomia e neconstituţională. Posibil (fără a fi expert în domeniu, nu mi se pare clar). Dar şi parlamentul unicameral e neconstituţional. Asta înseamnă că nimeni n-are voie să militeze pentru el?

Alt argument – mai pe fond – e că, dacă azi li se acordă autonomia, mîine vor cere secesiunea (se invocă exemplul Kosovo). Dar acolo s-a ajuns la scindare tocmai pentru că au fost ignorate revendicările mai puţin radicale. În sfîrşit, ar trebui avut în vedere că izolarea acestei regiuni, şi aşa printre cele mai sărace ale ţării, ar condamna-o la subdezvoltare. Ei da, aici ar fi loc de dezbatere.

Mă tem însă că povestea cu autonomia e doar pretextul pentru care s-au inflamat politicienii, de o parte şi de alta a Tisei. Tristul adevăr e că, oricît de toleranţi ne-ar spune sondajele de opinie că sîntem, există în această parte a Europei o reziduală ţîfnă naţionalistă, care iese la lumină prin stratul subţire de discurs corect politic. Politicienii care o practică în doze rezonabile sînt răsplătiţi electoral. Partidele aflate la putere din Ungaria (Fidesz, dar şi Jobbik) şi-au clădit succesul în alegeri printr-un consistent discurs anti-alogen. În România, lucrurile sînt mai subtile, dar accentele naţionaliste sînt bine remunerate. Sînt convins că Victor Ponta şi-a consolidat simpatia unei părţi consistente a electoratului atunci cînd „le-a dat ungurilor peste nas“.

Nu ştiu cît de mult interesează pe secuiul de rînd problema autonomiei. Înclin să cred că nu atît mult pe cît încearcă să ne convingă partidele care-l reprezintă. Şi românii au alte probleme care-i frămîntă. Pentru politicieni, însă, tema trebuie menţinută ca sursă de tensiuni. Probabil acesta e motivul pentru care, în loc să o rezolve raţional, printr-un dialog consistent, preferă să o păstreze ca pe un rezervor de simpatie, pe care îl pot oricînd utiliza în lipsa soluţiilor pentru marile probleme ale românilor – educaţia, sănătatea, pensiile, locurile de muncă – adică cele care nu pot fi rezolvate doar prin răţoire.

Pentru buna funcţionare a mecanismului, tot mai multe primării din Covasna arborează drapelul secuiesc. Prefectul Covasnei emite zeci de decizii prin care le interzice. Tribunalele au de lucru. Toţi ne facem că avem de lucru.

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: