Turismul românesc - file din poveste

Alin BURCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Turismul românesc   file din poveste jpeg

Turismul românesc este azi... aşa cum este! Multă lume, din păcate, e nemulţumită, şi, tot din păcate... are şi motive.

La munte s-au construit multe unităţi, mai puţin hoteluri mari, mai mult hoteluri mici şi pensiuni. Dar... nu avem domeniu schiabil, nu avem pîrtii şi, cel mai rău, nu avem agrement.

De ce să nu meargă românii în Austria, unde au cum să-şi petreacă timpul, şi să meargă la Predeal, unde găseşti cu greu o parcare, stai la coadă la telescaun şi nu ai decît trei pîrtii mari şi late!

Balneo? E frumos, în cîteva locuri, arată bine, dar sînt puţine unităţi bune, majoritatea sînt prăpădite, pentru că au fost contractate cu Casa de Pensii, unde tarifele sînt mici, la fel profitul şi, implicit, investiţiile! Herculane e praf, a reuşit Iosif Armaş să îl distrugă de tot. Nu înţeleg de ce AVAS nu se sesizează.

Litoralul, evident, arată mult mai bine ca acum 25 de ani. Nu avem însă prea mult agrement şi nu am reuşit, în aceşti ani, să gîndim mai nimic, pentru extinderea reală a sezonului cu lunile mai şi septembrie. În cei 25 de ani, am avansat, este adevărat, însă puţin şi în paşi de melc... Păcat! Turiştii străini cred că sînt mai puţini acum decît înainte de 1989.

Este evident faptul că am pierdut toate ţările din Est – Ungaria, Cehia, Slovacia – care, înainte de 1989, veneau la Marea Neagră sau la munte. Astăzi, cetăţenii acestor ţări se duc în Grecia – unde nu au putut să meargă pînă în 1989 –, cu tarife, din păcate, mai mici.

Cum era înainte de 1989?

Păi, aveam ONT Carpaţi... astăzi, un cipriot, care l-a „cumpărat“ numai pentru acţiunile la Marriott, l-a adus la faliment.

Ca ghid ONT, pe engleză, franceză şi spaniolă, între 1983-1988, am avut, este adevărat, „relaţii“ cu multe grupuri, în special din Anglia. Era o mare „viermuială“ la ONT, se puneau pile cine şi ce grup să ia, erau străini care veneau în Bucureşti, pentru turism, destul de mulţi, într-un cuvînt, era mişcare turistică. Astăzi, nu mai avem, pe bulevardul Magheru, nici măcar un magazin de suveniruri, ce să mai vorbesc despre un Centru de Informare.

Cei care mergeau să lucreze ca ghizi la ONT o făceau pentru a intra în contact cu străinii şi, desigur, pentru bani. Dacă făceai şi schimb valutar, evident, riscant, puteai cîştiga 1500-3000 de dolari pe grup, în funcţie de grup. Dacă erai „cuminte“ şi te mulţumeai numai cu tips-ul de la sfîrşit, aveai 300-400 de dolari, care erau foarte buni. Dar cine era „cuminte“? În 1988, dolarul era 70 de lei, deci, dacă primeai, să zicem, 400 de dolari, aveai 28.000 de lei. Puteai să îţi iei o Dacie bună la mîna a doua, sau o garsonieră semicentrală.

Oricum, pentru un student era extraordinar, aveai cheltuielile rezolvate pe timpul unui an universitar. Din 1987 pînă în 1989, am lucrat ca ghid şi la ITHR Bucureşti, cu „mogulii“ Ion Antonescu, Sorin Nicolescu, oameni tineri şi azi, foarte tineri atunci. Am lucrat pe grupuri mari, grupuri care mergeau, în general, pe Valea Prahovei, cu bugete mari, de 600-800 de lei pentru două zile. Erau două mese festive, era „spaţiu“ de manevră, pentru ca noi, ghizii, să plecăm încărcaţi cu salam, roţi de caşcaval, lăzi de vin şi 1000-1500 de lei de persoană.

De unde? Păi, din... buget, de unde să fie, era partea noastră pe care o primeam de la bucătărie.

Fiind student la Facultatea de Turism, în primul an am lucrat ca ajutor de ospătar la Restaurantul Scoica din Jupiter. Era faimos, cîntau celebrul Cornel Varban şi Elena Cârstea, care erau în mare vogă, cu care eu, student de 19 ani, m-am împrietenit! Am lucrat ca „extra job“ şi la Barul Paradis din Jupiter, vreme de două sezoane. Am nişte amintiri extraordinare legate de program, de vedetele care evoluau acolo, pînă la ora 2-3 noaptea, de modul în care te înscriai pe listă să poţi intra la spectacol! Erau trei baruri celebre în Sud, Internaţional din Olimp, sub „bagheta“ lui Viorel Păunescu, Paradis din Jupiter, condus de Ion Petcu, şi Barul Calypso din Venus.

Oameni de spectacol, cîntăreţi celebri, balerine... Era ceva... era altceva! Cred că am fi putut să evoluăm, de atunci şi pînă acum, mult mai bine! Cum este posibil ca, în 1988, să fi avut cîteva baruri mari, cu spectacole de Cabaret, şi astăzi să nu avem nici unul?

Nu, nu am nici o explicaţie... afară de aceea că sîntem români din Balcani...

Alin Burcea este proprietarul Agenţiei de turism Paralela 45.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.