Turism cinematografic

Livia COSMINEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Turism cinematografic jpeg

Aşa cum alţii colecţionează magneţi pentru frigider de prin călătoriile lor, mie îmi place să adun poveşti cu oameni şi stări cinematografice.

Berlin, 2007: în holul unui bistro lipsit de bratwurst (din fericire), m-am împiedicat de un flyer pe care scria „Heute Abend, Les Liaisons Dangereuses (Roger Vadim) im Kino“. Am pornit imediat să descopăr cum se simte franţuzeşte în Berlin. Văzusem deja filmul, însă, în momentul în care domnul de la casierie ne-a confirmat că proiecţia este în original, fără dublaj, am năvălit în sală, pe scaune confortabile, învelite în catifea negru-duios. Aşa, am descoperit un cinematograf atît de discret, încît i-am uitat şi numele. Prieteni pe vecie cu retina au rămas însă scaunele sobre şi prietenoase, mirosul de lemn vechi-aristocrat şi, bineînţeles, Jeanne Moreau nedublată în germană.

Rio de Janeiro, 2009: după ce ai petrecut trei zile mirobolante în Rio, complet opusul prejudecăţilor de-acasă („nu vă luaţi aparate foto că vi le fură“, „nu umblaţi pe stradă noaptea“ etc.) şi ai cunoscut oameni fabuloşi pe stradă, pe plajă, în parc şi la terase, normal că te întrebi şi cum e la ei la cinema. Aşa că ajungi la tine în cartier, în Botafogu, vezi că e totuşi prea devreme ca să îţi iei o caipirinha, optezi pentru un suc natural de mango şi intri în cinematograful Grupo Estaça˜o, care are în vitrină afişul celui mai nou film al lui Woody Allen, Vicky Cristina Barcelona. Te bufneşte rîsul, pentru că fix cu jumătate de an înainte erai în Barcelona şi ziceai într-o doară că vrei să mergi în Brazilia, te aduni şi o întrebi pe domnişoara de la ghişeu într-o spangleză de succes dacă filmul este sau nu dublat în portugheză. Îţi zâmbeşte larg (îi suspectezi pentru o secundă pe brazilieni că au ceva greşit în ADN, toţi îţi zâmbesc pe bune şi nu politically correct) şi te linişteşte, asigurîndu-te că filmul este Legendado em Portugues. Intri cu ochi mari în sală, unde instant ţi se aprinde o sinapsă „madlena lui Proust“, pentru că recunoşti olfactiv izul de Cinema Gloria de vizavi de parcul IOR. Lipsesc doar băieţii de cartier cu „F*(^-o, băăă!“. În sala din Rio de Janeiro sînt, în afară de mine, doar vreo opt oameni, care se hlizesc la glumele mai mult sau mai puţin reuşite ale lui Woody Allen.

Paris, 2011: cînd stai pe caldarîm în faţa Pompidou-ului, urmărind discret cum o asiatică tocmai şi-a scos iepurele la plimbare, privirea îţi fuge la un moment dat înspre stînga şi îţi aduci aminte că acolo parcă văzuseşi un cinema. Te îndrepţi din curiozitate şi toată ecuaţia se schimbă cînd te loveşte în plex afişul cu Melancholia lui Von Trier. Extaz, luat bilet, băut rapid nişte rosé, intrat la film, scaune de catifea roşie, sală mică & plină, respiraţii din ce în ce mai rare în public. O să ţii minte toată viaţă cum ai văzut Apocalipsa pe Ecran Mare, în Paris.

Livia Cosmineanu
este manager al formaţiei Robin and the Backstabbers şi şefa unui departament de asistenţă jocuri online în cadrul Ubisoft Entertainment.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni