Tuns, netuns, vremea trece

Sorin GHERGUȚ
Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Tuns, netuns, vremea trece jpeg

Primul şi cam singurul lucru care îmi vine în minte din prima mea zi de şcoală e cum am ieşit în evidenţă pentru pletele pe care, spre lauda lor, părinţii nu mi le tunseseră. Aveam părul blond şi, cum aveau să se mire colegii, mai degrabă moale, „ca de fată“. Nu mai ştiu precis cît am fost primit aşa (o zi? o săptămînă?), dar în pozele obişnuite din clasa I apar cu freza regulamentară.  

M-am remarcat şi la prima oră de sport, pentru ceva mai puţin lăudabil decît pletele. La 7 ani încă nu ştiam să alerg. O făceam fără să îndoi genunchii, de unde şi cea dintîi poreclă – „struţul“ – pesemne şi pentru că, în pofida tehnicii care lăsa de dorit, atingeam o viteză apreciabilă. De la stilul particular de alergare mi se va trage şi „somnul“, următoarea poreclă durabilă, dobîndită în timpul unei miuţe, prin clasa a VII-a sau a VIII-a. Alergam corect, cu picioarele flexate, dar velocitatea mi se domolise. Nu-i exclus ca aerul hipnagogic cu care mă mişcam în curtea creşei din spatele blocului, unde jucam fotbal atunci, să fi avut drept cauză o uşoară ebrietate indusă de „vinifruct“. Băutura de 3-4 grade tărie, cu un gust între şampanie şi cidru, marca Zarea, tocmai apăruse la Alimentara din complexul de pe strada Compozitorilor şi costa cam 5-6 lei sticla de 33 cl. 

În perioada preşcolară fusesem bîntuit de temerea – atestată probabil în studiile de psihologia copilului – că, ajuns la şcoală, nu voi pricepe, încă de la început sau dintr-un moment nu foarte îndepărtat, mai nimic. Dar cu excepţia caligrafiei, unde greu treceam de 7, aveam să fac faţă onorabil, cu menţiuni la sfîrşitul fiecărui an şcolar, culminînd cu un premiu II şi coroniţa aferentă în clasa a V-a. Fără să fiu un elev eminent, precum sora mea mai mare (cu care mă vor putea compara doar unii profesori de la Liceul „Gheorghe Lazăr“, nu şi cei de la Şcoala 205, hărăzită mie

la mai elitista 197), mi-am dat seama că nu risc un blocaj iminent. Mai observasem destul şi că există şanse şi soluţii s-o scoţi la capăt şi cu poticneli, la o adică. 

Primele dificultăţi majore aveam să le întîmpin la chimie şi, într-o măsură mai mică, la fizică. Nu atît, însă, dintr-o incapacitate sau lipsă de aplecare, cît dintr-una legată de motivaţie: mi se părea că substanţele şi fenomenele discutate nu se pot întîlni niciodată „în stare pură“ în natură, unde vor interveni mereu alţi factori, efectele fiind inevitabil altele decît cele descrise în manual. La ce bun, atunci, aşa un studiu, incomplet şi rupt de realitate? Cîteva noţiuni prealabile, elementare, de filozofia ştiinţei, despre ce înseamnă să abstractizezi şi să construieşti modele, mi-ar fi risipit această neînţelegere. E posibil ca acest sofism precoce să fi fost, totuşi, şi un pretext pentru a mă dedica în voie altor activităţi, de interes sporit (cum ar fi buchisirea lucrării

de Ion Buşe şi D.S. Ogodescu, ascultarea emisiunii

şi lecturile din

), netulburat de problema divergenţelor între teorie şi practică.

Unicul 2, urmat de singura corijenţă din istoria mea de elev, l-am primit la o teză la matematică, în clasa a IX-a. Dar mai bine de jumătate din clasă avea să fie lăsată, atunci, „pe vară“ de hiperexigentul Vova, cel care, nemulţumit cu ajustările infinitezimale, m-a trimis într-o zi de trei ori la frizerie. Mă cam apropiasem totuşi de fundul sacului şi la fizică, astfel că Revoluţia, urmată de crearea claselor de „uman“ – pentru care pledam, interesat, în primăvara lui 1990, într-un articol în Tribuna învăţămîntului –  a fost, şi din acest punct de vedere, salutară.

Cu o aprehensiune înrudită cu teama timpurie de eşec şcolar aveam să contemplu, de la pubertate pînă în postadolescenţă, şi perspectiva absolvirii studiilor şi intrării pe piaţa muncii. O perspectivă atît de paralizantă, încît am preferat să mă feresc de orice gînd concret legat de alegerea şi planificarea carierei, dincolo de cîteva reverii academice nebuloase şi cvasimioriticul „văzînd şi făcînd“.  

Despre prima mea zi de muncă, însă, într-unul dintre numerele viitoare.  

Sorin Gherguţ este poet şi traducător.   

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Tiramisu dubai cu fistic si cadaif reteta gina bradea 5 webp
Tiramisu Dubai, cu fistic si fidea kadaif. Rețeta Ginei Bradea: „Este ușor de facut acasă si mai bun decât vestita ciocolata care costă enorm”
Unul dintre cei mai apreciați bloggeri culinari din România, Gina Bradea, propune un desert „mai bun decât vestita ciocolată Dubai”. Este vorba despre tiramisu cu fistic, ciocolată, si fidea kadaif.
Stadion vulcan in Arabia Saudita (X) jpg
Arabia Saudită, în altă lume: stadion-vulcan și o arenă de 350 de metri înălţime
Saudiții nu se dezmint, continuând seria excentrităților.
Spitalul MedLife Medici’s main photo jpg
MedLife inaugurează Spitalul Medici’s la Timișoara cu o investiție de peste 25 milioane de euro: „Probabil, este cel mai modern spital privat din România”
MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, anunță deschiderea oficială a Spitalului Medici’s, o unitate multidisciplinară ce aduce medicina privată la un nou nivel de performanță.
georgescu iohannis foto EPA + FB jpg
Întâlnire între Klaus Iohannis și Călin Georgescu, pe vremea când președintele era primarul Sibiului. În ce context s-au cunoscut cei doi
Un articol din 2003, scos recent la lumină, arată că președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu Călin Georgescu pe vremea când era primar al Sibiului. La vremea respectivă, cei doi au discutat despre implementarea așa-zisei Agenda 21.
1733923409 RcsX jpg
Constipația: Cauze la Adulți, Remedii și Rolul Probioticelor
Constipația este o problemă des întâlnită și care afectează mulți adulți, având un impact negativ semnificativ asupra calității vieții.
poligon goranu valcea foto Facebook jpg
Un ofițer și patru elevi, răniți într-un poligon din Vâlcea, după o explozie a unei capse detonate electric
Patru elevi și un instructor, toți din Centrul de instruire sprijin de luptă Râmnicu Vâlcea, au fost răniți joi, 12 decembrie, în jurul prânzului, în poligonul Goranu, județul Vâlcea, pe timpul executării unei ședințe de confecționare a dispozitivelor de aprindere pirotehnică cu exploziv real.
fiica lui maricel pacuraru captura Realitatea png
Fiica lui Maricel Păcuraru plânge, în direct la Realitatea Plus, după ce instanța a anulat condamnarea tatălui său: „A făcut pușcărie degeaba”
Ana Maria Păcuraru, fiica proprietarului grupului Realitatea, a izbucnit în plâns, miercuri, în direct, după ce a aflat că Tribunalul București a anulat condamnarea la închisoare lui Maricel Păcuraru în dosarul Poșta Română.
tezaur bnr jpeg
Pentru restabilirea bunelor relații și a adevărului istoric, ar trebui ca Rusia să-și ia la Moscova „aurarii” și să ne trimită înapoi Tezaurul României
Ce se mai știe despre Tezaurul Băncii Naționale a României trimis la Moscova și nerecuperat – o creanță mai veche de un secol.
Ionut Moşteanu/ Facebook
Ionuț Moșteanu (USR), despre negocierile pentru formarea guvernului: „Nu a fost nicio discuție despre împărțirea ministerelor”
Ionuț Moșteanu, unul dintre negociatorii USR pentru formarea viitorului guvern, a oferit detalii despre stadiul negocierilor și despre măsurile care vor urma pentru stabilizarea economiei României.