Tuns, netuns, vremea trece

Sorin GHERGUȚ
Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Tuns, netuns, vremea trece jpeg

Primul şi cam singurul lucru care îmi vine în minte din prima mea zi de şcoală e cum am ieşit în evidenţă pentru pletele pe care, spre lauda lor, părinţii nu mi le tunseseră. Aveam părul blond şi, cum aveau să se mire colegii, mai degrabă moale, „ca de fată“. Nu mai ştiu precis cît am fost primit aşa (o zi? o săptămînă?), dar în pozele obişnuite din clasa I apar cu freza regulamentară.  

M-am remarcat şi la prima oră de sport, pentru ceva mai puţin lăudabil decît pletele. La 7 ani încă nu ştiam să alerg. O făceam fără să îndoi genunchii, de unde şi cea dintîi poreclă – „struţul“ – pesemne şi pentru că, în pofida tehnicii care lăsa de dorit, atingeam o viteză apreciabilă. De la stilul particular de alergare mi se va trage şi „somnul“, următoarea poreclă durabilă, dobîndită în timpul unei miuţe, prin clasa a VII-a sau a VIII-a. Alergam corect, cu picioarele flexate, dar velocitatea mi se domolise. Nu-i exclus ca aerul hipnagogic cu care mă mişcam în curtea creşei din spatele blocului, unde jucam fotbal atunci, să fi avut drept cauză o uşoară ebrietate indusă de „vinifruct“. Băutura de 3-4 grade tărie, cu un gust între şampanie şi cidru, marca Zarea, tocmai apăruse la Alimentara din complexul de pe strada Compozitorilor şi costa cam 5-6 lei sticla de 33 cl. 

În perioada preşcolară fusesem bîntuit de temerea – atestată probabil în studiile de psihologia copilului – că, ajuns la şcoală, nu voi pricepe, încă de la început sau dintr-un moment nu foarte îndepărtat, mai nimic. Dar cu excepţia caligrafiei, unde greu treceam de 7, aveam să fac faţă onorabil, cu menţiuni la sfîrşitul fiecărui an şcolar, culminînd cu un premiu II şi coroniţa aferentă în clasa a V-a. Fără să fiu un elev eminent, precum sora mea mai mare (cu care mă vor putea compara doar unii profesori de la Liceul „Gheorghe Lazăr“, nu şi cei de la Şcoala 205, hărăzită mie

la mai elitista 197), mi-am dat seama că nu risc un blocaj iminent. Mai observasem destul şi că există şanse şi soluţii s-o scoţi la capăt şi cu poticneli, la o adică. 

Primele dificultăţi majore aveam să le întîmpin la chimie şi, într-o măsură mai mică, la fizică. Nu atît, însă, dintr-o incapacitate sau lipsă de aplecare, cît dintr-una legată de motivaţie: mi se părea că substanţele şi fenomenele discutate nu se pot întîlni niciodată „în stare pură“ în natură, unde vor interveni mereu alţi factori, efectele fiind inevitabil altele decît cele descrise în manual. La ce bun, atunci, aşa un studiu, incomplet şi rupt de realitate? Cîteva noţiuni prealabile, elementare, de filozofia ştiinţei, despre ce înseamnă să abstractizezi şi să construieşti modele, mi-ar fi risipit această neînţelegere. E posibil ca acest sofism precoce să fi fost, totuşi, şi un pretext pentru a mă dedica în voie altor activităţi, de interes sporit (cum ar fi buchisirea lucrării

de Ion Buşe şi D.S. Ogodescu, ascultarea emisiunii

şi lecturile din

), netulburat de problema divergenţelor între teorie şi practică.

Unicul 2, urmat de singura corijenţă din istoria mea de elev, l-am primit la o teză la matematică, în clasa a IX-a. Dar mai bine de jumătate din clasă avea să fie lăsată, atunci, „pe vară“ de hiperexigentul Vova, cel care, nemulţumit cu ajustările infinitezimale, m-a trimis într-o zi de trei ori la frizerie. Mă cam apropiasem totuşi de fundul sacului şi la fizică, astfel că Revoluţia, urmată de crearea claselor de „uman“ – pentru care pledam, interesat, în primăvara lui 1990, într-un articol în Tribuna învăţămîntului –  a fost, şi din acest punct de vedere, salutară.

Cu o aprehensiune înrudită cu teama timpurie de eşec şcolar aveam să contemplu, de la pubertate pînă în postadolescenţă, şi perspectiva absolvirii studiilor şi intrării pe piaţa muncii. O perspectivă atît de paralizantă, încît am preferat să mă feresc de orice gînd concret legat de alegerea şi planificarea carierei, dincolo de cîteva reverii academice nebuloase şi cvasimioriticul „văzînd şi făcînd“.  

Despre prima mea zi de muncă, însă, într-unul dintre numerele viitoare.  

Sorin Gherguţ este poet şi traducător.   

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.