Trei despărţiri din cinema

Publicat în Dilema Veche nr. 537 din 29 mai - 4 iunie 2014
Trei despărţiri din cinema jpeg

Dacă stai să te gîndeşti, cele mai bune filme de dragoste sînt filmele despre despărţiri. Eşafodajul complex al despărţirii include de obicei mai mult sex, mai multă atracţie, mai multe scene iconice şi mai multe replici memorabile decît orice film cu happy-end. Fatalitatea ei corozivă e ca o substanţă de contrast care îţi aruncă în faţă toate reliefurile unei relaţii, redimensionîndu-i semnificaţiile, reevaluînd-o, remodelînd amintirile. Iubirile damnate trec, pînă la urmă, cel mai bine testul timpului. Relaţia despărţirii cu memoria e la fel de strînsă ca relaţia cinema-ului cu memoria şi, suprapuse cele două, cinema-ul despre despărţiri poate crea acele adîncimi ameţitoare de pe celuloid. O călătorie printre despărţiri e profund ofertantă cinematografic. Iată trei dintre cele mai semnificative.

Annie Hall e cronica anunţată a unei despărţiri. În primele cadre, filmate ca un număr de stand-up, Alvy Singer, în maximă vervă a umorului negru allenian, anunţă că s-a despărţit de Annie. Annie e una dintre femeile cu care a dat-o în bară, amintirea ei e mai dureroasă pentru că e cronologic ultima, eşecul cel mai proaspăt. Filmul însă nu e o simplă relatare a unei despărţiri. Odată filtrul iniţial aplicat, prima întîlnire dintre cei doi, la meciul de tenis, avansurile ei, fîstîceala, nevrozele lui, elanurile ei emoţionale bruşte, eterna lui inadecvare, tensiunea palpabilă, obsesiile sînt toate parte dintr-un spectacol copios al unei atracţii neîntrerupte. Annie şi Alvy se iubesc şi se tot despart, se regăsesc şi poartă discuţiile cele mai savuroase din tot cinema-ul (discuţiile dintre Ethan Hawke şi Julie Delpy din trilogia lui Linklater sînt aproape la fel de bune), se calcă pe nervi. Relaţia lor e un tren în plină deraiere în care ai timp berechet să observi toate detaliile, asperităţile, micile potriviri perfecte şi marile incompatibilităţi. Prin cadru intră şi ies iubirile trecute, şedinţele fiecăruia de terapie, flirturile secundare. Sexul dintre ei e „cel mai distractiv lucru pe care-l poţi face fără să rîzi“, iar momentul în care Alvy îi declară lucrul ăsta unei Annie torpilate cu iarbă e de o suavitate greu de egalat. Cearta lor de la cinema – cu reducţiile lui misogine la „supărările femeilor egal ciclu“, în timp ce pe fundal un profesor bate cîmpii cu graţie despre cinema – e o lovitură de maestru. O Diane Keaton magistrală, ce oscilează între efluvii, vulnerabilităţi şi episoade de pură ţăcăneală, e prinsă în universul egomaniac şi nevralgic al unui Woody Allen în zilele lui cele mai bune şi mai negre. Despărţirile sînt multe, se produc cu uşurinţă, „ca la carte“, însă una singură contează: ultima. E singura reală, foarte departe de prima, departe de comedie, afară din orice zonă de confort. Cînd se produce, Annie se va fi eliberat deja de mult din lumea lui Alvy, iar el, fără nici o putere asupra ei, va retrăi în buclă tot ce noi am văzut deja cu alţi ochi decît ai lui pe ecran, mulţumită geniului allenian. Dintr-un studiu speculativ asupra relaţiilor, povestea lui Annie Hall va fi devenit atunci o mare iubire şi o traumă.

Protagoniştii din Eternal Sunshine of the Spotless Mind încearcă o despărţire absolută. Recurg la un dispozitiv de ştergere a amintirilor legate de celălalt. Prima o face Clementine – Kate Winslet. Joel – Jim Carrey, o face şi el apoi, din răzbunare. Ceea ce urmează e un labirint halucinatoriu – iar scenaristul Charlie Kaufman şi regizorul Michel Gondry sînt la ei acasă în această lume fracturată, plină de trasee care se întorc la ele însele. În acest labirint există un fir al Ariadnei complet neaşteptat: odată şterse amintirile, rămîne atracţia, chimia neîntinată dintre două minţi neprihănite de amintiri. Odată surpate toate motivele de suferinţă, rămîn să strălucească toate motivele care i-au adus împreună. De fiecare dată cînd se văd „pentru prima oară“, cei doi simt undeva, în fundal, o senzaţie nedesluşită de déjà-vu, o legătură iraţională. Pînă la urmă, nu e ceva foarte diferit de ceea ce simt orice doi oameni din lumea asta cînd se întîlnesc pentru prima oară şi chimia dintre ei funcţionează. Retezînd complet structura şi raţiunea, Gondry şi Kaufman deschid o meditaţie neaşteptată asupra începutului şi sfîrşitului iubirilor, şi despre tot spaţiul ambiguu pe care iubirea îl acaparează în creier, dincolo de raţiune şi chiar dincolo de memorie.

Broken Circle Breakdown, filmul belgianului Felix van Groeningen, despre care spunea cineva că e probabil cea mai tristă poveste spusă pe pămînt, şi că, dacă cineva a văzut un film mai trist decît ăsta, probabil n-a mai supravieţuit ca să-l povestească, e construit din împletirea necronologică între fragmente de agonie şi fragmente de extaz erotic şi muzical. Probabil cel mai frumos film despre muzica bluegrass a trebuit să vină din Belgia. Explicaţia ar putea fi faptul că, deloc timid, van Groeningen nu se fereşte de melodramă, dimpotrivă, o îmbrăţişează pînă dincolo de limita suportabilului. O poveste despre un cuplu tînăr de muzicieni bluegrass, a căror fetiţă bolnavă de leucemie e pe moarte, pare să bifeze cu zel şi fără nici o subtilitate toate mecanismele de stors lacrimi din cinema. Puţine filme sînt însă mai subtile în a analiza fatalitatea. „Viaţa nu e generoasă. Îţi ia tot ce iubeşti.“ Asta îi spune ea lui. Suferinţa erodează totul, aşa cum moartea stă cu precizie la capătul vieţii. Speranţa moare ultima, dar chiar moare, şi atunci cercul se rupe. Odată despărţiţi, cei doi sînt pe cont propriu. Fiecare face faţă fatalităţii în felul lui. Există multă magie primitivă în filmul lui van Groeningen, de la felul cum te absoarbe în suferinţă, prin episoade de infinită plăcere şi pînă la schimbări de identitate, ca soluţie de supravieţuire. Catharsisul muzical din Broken Circle Breakdown trebuie pus într-o categorie numai a lui. Spunînd povestea unei despărţiri devastatoare, Felix van Groeningen construieşte 111 minute de cinema pur.

Laura Popescu este jurnalistă şi traducătoare.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.