"Trecutul este încorporat în noi"

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
"Trecutul este încorporat în noi" jpeg

- interviu cu Camen ACSINTE, artist vizual -

Cum alegi lucrurile vechi pe care le recontextualizezi? 

Pînă acum, „lucrurile vechi“ pe care le-am folosit au vorbit mai mult despre estomparea graniţelor dintre trecut şi prezent, despre acel moment în care vocile trecut-prezent nu mai pot fi disociate, despre posibilul joc în care involuntar pasiunile, convingerile şi ideile încep să-ţi aparţină doar parţial. Le aleg dacă au un sens informativ, dacă duc la decodificarea proiectului, dar pe firul asociaţiilor mentale. Limbajul trebuie să conţină un anumit grad de ambiguitate şi incertitudine, căci atunci cînd nu mai există confuzie nu-ţi mai vine să gîndeşti. De exemplu, îmi place cotidianul preschimbat în magie, în mister, dar sub semnul satirei, al umorului, al iluziei. Prefer maniera ironic-reflexivă, dacă se poate vorbi de o manieră. În foto-instalaţia Oraşul din cameră, „vizitarea“ trecutului am făcut-o mai degrabă la modul empatic, mergînd pe linia memoriei. 

Cît de importantă e pentru tine ca artist contemporan relaţia cu trecutul? 

Relaţia rămîne mult mai complexă, dat fiind că nu pot ignora legătura cu originile, cu straturile geologice, istorice, cu evoluţia umană; numai cînd mă gîndesc la intensitatea dialogului dintre „a fost“, „este“, şi „va fi“, importanţa acestei relaţii nu poate rămîne doar la nivel profesional. Trecutul este singurul lucru pe care îl am şi pe care îl cunosc, se transformă de la o generaţie la alta, pentru că nici o memorie nu-l poate păstra intact. Prin urmare, nu mă pot sustrage de la acest tip de relaţie. Cum sîntem purtătorii unei memorii individuale, a unei memorii colective şi a unei memorii culturale – că ne place sau nu –, trecutul este încorporat în noi, îl modelăm, îl schimbăm şi-i redăm de fiecare dată semnificaţii noi şi diferite, este la fel de plin de vise precum viitorul. Doar prezentul este foarte greu de schimbat. 

În cazul tău e vorba despre un fel de nostalgie?

Nicidecum. Dacă mă gîndesc la textele folosite în instalaţia Cometa, autori fiind Demostene Botez şi Caragiale, umorul lor a însoţit absurdul unei asociaţii vizuale. Au demonstrat că obsesiile unei epoci pot fi obsesiile epocii mele şi astfel cronologia poate să devină extrem de simplă.

Dă-mi voie să exemplific chiar prin citate: „Omul politic trebuie să arate că-i merge bine, fiindcă altfel e părăsit. El e împărţitor de fericire colectivă şi trebuie să aibă de unde da. (...) Omul politic anunţă grav: «Ne-aşteaptă vremuri grele» (...). Acestea se spun cu un aer care să dea a înţelege că omul politic ştie în fond totul, dar că astfel sînt împrejurările încît nu poate spune lucrurile deschis. (...). Omul politic trebuie să aibă întotdeauna un grup în urma lui. E un fel de om cu coadă. La el coada intră chiar în definiţie (...). Altfel de îndată ce n-are coadă, nu mai există ca om politic, ca şi cometa. Chiar dacă este ridicat, fără această anexă cade, ca zmeul“. (Demostene Botez în Bilete de papagal, 1928)

„(...) lumea toată şi mai cu seamă masele populare sînt adînc mişcate de profeţia savantului Falb asupra sfîrşitului lumii prin întîlnirea pămîntului cu cometa lui Biela. Ministeriul vă invită, dar cu onoare a face (...) o prelegere despre comete în genere şi despre falşitatea prevederilor sinistre, adică despre imposibilitatea unei ciocniri a planetei noastre cu un alt corp ceresc. (...) «Apăriţiunea comeatelor au esărţitat togheauna înrîurire asupra maselor populare, asupra prostimii, cu atîta mai mult că aceea apăriţiune au fost preţesă ghe bolizi, mecheori, aşteroizi, cari se arată ca o ploaie ghe steale şi cari...»“ (Ion Luca Caragiale – Despre cometă, 1899)

Dacă ar fi să descrii ce faci – şi mă gîndesc aici şi la Cometa, şi la Oraşul din cameră –, ce-ai spune? 

Cometa a fost un proiect început în 2010. Mi-am propus să deghizez într-o poveste simplă ideea de putere-catastrofă-panică-control pe firul etapelor umanităţii care în esenţa lor sînt aceleaşi, de la începuturi şi pînă azi. Pentru „montarea“ instalaţiei am folosit o blană de urs, peste 1000 de mingi de ping-pong, aproape 500 de portrete desenate pe hîrtie autocolantă şi textele celor doi autori despre care am povestit. Obiectele alese au devin semne, semnale, avertismente. Cometa este un joc mental. Un puzzle cu piese vechi şi noi,  cometa lui Biela urma să lovească pămîntul, marea criză economică din ’29 care este anunţată grav de omul politic: „Ne-aşteaptă vremuri grele“ încă din 1928, actuala criză economică şi actuala catastrofă iminentă care ne aşteaptă.
Frica ancestrală provocată de cataclisme naturale a rămas în noi intactă. Putem să fim conştienţi de tot ceea ce a călătorit pînă la noi?

Oraşul din cameră este foto-instalaţia prezentată la Cărtureşti în vara acestui an. Subiectul acestui proiect este Bucureştiul. Am plecat de la recuperarea unei memorii strict individuale, dar spre finalizare mi-am dat seama că  proiectul este mai mult de atît, merge spre o recompunere a memoriei culturale a oraşului.  Proiectul l-am început în 2009 fără să premeditez Bucureştiul ca parcurs fotografic. Urmărindu-l în aceşti aproape trei ani, am descoperit un „chip“ care trece natural şi involuntar prin schimbări rapide şi majore. Pentru panotarea celor 150 de fotografii am folosit rame vechi de diferite forme şi dimensiuni, sugerînd decorul interioarelor de altădată pentru crearea unei ambianţe cît mai intime. Am personificat oraşul. L-am privit ca pe un membru de familie, i-am dedicat un album sau peretele unei camere. 

Sînt instantanee, colţuri, fragmente din atmosfera şi pulsul acestui oraş, dar ce folos dacă nu mai ştim să revenim asupra istoriei acestui loc. Eu am surprins cum sînt înlocuite uşi şi ferestre interbelice cu albele termopane şi cum de pe o stradă mai dispare o casă, dar au fost fotografi care au surprins, de-a lungul vremii, cum dispar străzi şi cartiere, adică cum piere un mod de viaţă. Probabil că puţini ştiu că Bucureştiul se află printre capitalele cu cele mai mari distrugeri produse pe timp de pace.  

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: A. Patatics

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.