Tradiţii şi gesturi noi
În Ghidul sărbătorilor românești, Irina Nicolau spune, la un moment dat: „Nu există sărbătoare care să se poată dispensa de rit, ritul fiind un act care se repetă (…). Unii specialiști socotesc că sărbătoarea se derulează după un scenariu compus din: rituri de purificare, rituri care se referă la un început, rituri care actualizează relația dintre vii și morți, rituri care răstoarnă ordinea normală pentru a o reinstaura, întărită.“
„Riturile trebuie considerate ca un ansamblu de conduite individuale (…) sau colective (…), relativ codificate, avînd un suport corporal (verbal, gestual, postural), cu caracter mai mult sau mai puțin repetitiv, avînd o puternică încărcătură simbolică pentru actorii lor și, de obicei, și pentru martori (…) (C. Riviere, în Mihai Coman, Introducere în antroplogia culturală, Mitul și ritul). Riturile de trecere reprezintă o subcategorie a riturilor în general, și ele sînt „ceremonii care însoțesc și dramatizează evenimente majore precum nașterea, maturizarea și inițierea băieților și a fetelor, căsătoria și moartea. Numite uneori rituri ale crizelor existențiale (life-crisis) sau ale ciclurilor exsitențiale (life-cycle), ele marchează în mod cultural tranziția unei persoane de la o stare socială la alta“ (C. Bell, în Mihai Coman, op.cit.).
Botezul, nunta, înmormîntarea sînt rituri de trecere. Dosarul de față a pornit de la schimbările intervenite în formele de manifestare a acestor rituri, în ceremoniile lor. Ideea inițială a fost să observăm ce s-a mai păstrat din obiceiurile „tradiționale“ ale acestora și ce s-a modificat. Cum s-a contaminat tradiția cu gesturi și performanțe noi, adaptate vremurilor în care trăim, și care corespund mai curînd dimensiunii de spectacol decît celei inițiatice. Pe lîngă evenimentele fundamentale din ciclul vieții am înglobat aici și cîteva rituri contemporane de inițiere (într-o abordare deloc exhaustivă): cele ale masculinității (sport, jocuri, băute) și cele corporatiste (avînd drept scop integrarea într-o lume in-st-i-tu-ționalizată, birocratică și supusă unui alt fel de reguli).
Ce a ieșit e un amalgam: între tradiții persistente în anumite zone și medii și inovații care mai de care mai fanteziste și ostentative. În special în domeniul nunților, care se pare că au suscitat cel mai vădit interes. Un album umplut parțial cu instantanee de la ceremoniile diverselor rituri de trecere. Care, în tăvălugul lumii în schimbare, se străduiesc să acumuleze forme de manifestare noi, dar și să păstreze ce se poate din cele vechi. Lăsînd loc de alte dosare pe aceeași temă.
Ilustraţie de Ion BARBU
