Totul sau nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Totul sau nimic jpeg

Dacă m-ar întreba cineva ce ar trebui schimbat la Constituţia României, aş ezita, ca orice intelectual care se respectă (şi prin urmare nu poate răspunde clar la nici o întrebare), între două variante extreme: “nimic” sau “totul”. Nu sînt o adeptă a unor mici schimbări pe ici, pe colo (şi anume în punctele esenţiale), deoarece, de cele mai multe ori, acest tip de revizuire este circumstanţială şi oferă soluţii temporare la anumite probleme ivite pe parcursul funcţionării instituţiilor democratice. Cu alte cuvinte, o revizuire limitată nu ar face decît să peticească şi să pună vremelnice proptele unui sistem ale cărui lacune au fost mai mult decît evidente de-a lungul celor 21 de ani de existenţă a Constituţiei actuale.

De ce sînt, totuşi, adepta uneia dintre cele două soluţii radicale propuse mai sus? Argumentul principal pentru a lăsa lucrurile aşa cum sînt este legat de problema stabilităţii legislative în România. Cu cît legile se modifică mai des, cu atît greutatea lor simbolică este mai mică, iar confuzia generată de aceste modificări duce la înstrăinarea cetăţeanului faţă de ideea însăşi de legalitate. Mai mult decît atît, momentul politic deosebit de tensionat în care ne aflăm nu promite degajarea unui consens constituţional atît de necesar pentru acceptarea noilor prevederi constituţionale şi pentru o redemarare pe baze mai stabile a faptului de a fi împreună într-o societate – am vrea noi! – democratică.

Există însă şi argumente în favoarea unei Constituţii cu totul noi. În primul rînd, ar trebui să ne întrebăm de ce ar fi necesară o schimbare a Constituţiei, aşa încît să fim siguri de la bun început că nu ne-am apucat degeaba. Răspunsul cel mai evident nu este dat neapărat de referendumul din 22 noiembrie 2009, prin care cetăţenii şi-au exprimat preferinţa pentru un Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, ci de blocajele intervenite în funcţionarea instituţiilor statului din arhitectura constituţională existentă. Dacă ne gîndim că scopul unei Constituţii este organizarea puterilor în stat, prin atribuirea de competenţe specifice fiecărei instituţii, atunci vom fi obligaţi să recunoaştem că Legea noastră Fundamentală, în forma ei actuală, permite – ba chiar impune! – interpretări care să clarifice intenţia originară a legislatorului. Acesta este şi motivul pentru care rolul Curţii Constituţionale a devenit din ce în ce mai important, nu numai din punct de vedere juridic, ci, mai ales, din punct de vedere politic. Or, modalitatea de numire a judecătorilor Curţii creează un cerc vicios din care logica juridică nu se poate smulge pentru a prevala în faţa unei logici politice.

Dar cel mai important argument, din punctul nostru de vedere, este tocmai nevoia unei refondări radicale a unui minim de consens în societate. Lipsa acestui consens, pe care am amintit-o mai sus în contextul argumentelor împotriva modificării Constituţiei, s-ar putea dovedi a contrario tocmai motivul cel mai stringent pentru o încercare de a salva ce mai poate fi salvat din pacea socială pe care am dori-o instaurată în România. Consensul constituţional este esenţial pentru existenţa oricărei entităţi statale democratice şi el îndeplineşte nu doar un rol funcţional, acela de a stabili modul de organizare generală a puterii şi arhitectura instituţională cu repartizarea competenţelor între diferitele organe ale statului. El are mai ales o funcţie simbolică, aceea de a contura o identitate unui corp politic care recunoaşte în Legea Fundamentală baza contractului social ce îi leagă pe cetăţenii săi. Negocierea între forţele politice şi sociale active în ţara noastră ar putea, eventual, duce la o soluţie de echilibru care să constituie un nou moment fondator pentru coeziunea corpului politic.

Aşadar, la întrebarea „De ce ar fi nevoie de o Constituţie cu totul nouă?“, răspunsurile ţin atît de un registru tehnico-juridic, de necesitatea remedierii blocajelor şi a ambiguităţilor generate de actualul text constituţional, cît şi de un registru simbolic – refondarea consensului social asupra valorilor fundamentale, creatoare de identitate statală.

Ce ar trebui să fie altfel într-un nou text fondator? Credem că este foarte necesară o separaţie mai clară a funcţiilor executive, legislative şi de reprezentare. Ne referim aici atît la nevoia de limitare a legiferării de către Guvern prin Ordonanţe de Urgenţă, o practică nedemocratică, din păcate mult prea răspîndită în politica românească, cît şi la precizarea competenţelor Guvernului şi ale preşedintelui. O astfel de separaţie ar clarifica problema tipului de regim – parlamentar sau prezidenţial. Aceasta este, în opinia noastră, una dintre cele mai importante opţiuni pe care cetăţenii României trebuie să le facă, deoarece situaţia actuală creează premisele unui exerciţiu personalizat al puterii în stat. Din cauza ambiguităţii textului constituţional, practica instituţională de după 1991 a consacrat importanţa personalităţii decidenţilor şi a relaţiilor informale dintre ocupanţii funcţiilor relevante în stat. Gradul de exercitare a funcţiei executive de către preşedinte a depins în prea mare măsură, pur şi simplu, de bunul plac al acestuia. Astfel, un preşedinte hotărît ca Traian Băsescu a putut transforma un regim parlamentar cu accente semi-prezidenţialiste – cum fusese regimul politic românesc pînă în 2004 – într-un regim în care exercitarea unor funcţii executive de către instituţia prezidenţială este practică curentă. Acest lucru a fost posibil datorită construirii unui aparat birocratic subordonat instituţiei prezidenţiale, de care nu au dispus predecesorii actualului preşedinte. Mă refer aici la lucrul cu comisiile tematice, dar şi la multiplicarea departamentelor din subordinea preşedintelui. Acest lucru este foarte vizibil comparînd organigrama administraţiei prezidenţiale din 2012 cu cea din 2000, de exemplu. Este puţin probabil ca succesorii lui Traian Băsescu să renunţe de bunăvoie la prerogativele acumulate cu atîta trudă pe parcursul ultimilor opt ani, ceea ce va duce, în scurt timp, la o prezidenţializare de facto a regimului politic românesc. Or, dacă facem un survol comparativ al Constituţiilor altor state, vom găsi regimuri parlamentare în majoritatea statelor europene democratice, în timp ce Constituţiile ce stabilesc regimuri prezidenţiale sînt mai degrabă specifice unor regimuri autoritare, caracterizate de personalizarea puterii (şi deci de instituţii slabe) şi de relaţii de tip clan între membrii corpului politic. Poate că, în realitate, România nu este nici ea foarte departe de acest model, deşi discursul necondiţionat pro-occidental al elitelor sale ar părea să contrazică această ipoteză de lucru. Prăpastia dintre retorică şi realitate pare însă, din păcate, de netrecut.

Ruxandra Ivan este doctor în ştiinţe politice al Universităţii Libere din Bruxelles şi lector la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. A publicat, printre altele, La politique étrangère roumaine, apărută la Editura Universităţii din Bruxelles, 2009.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Volodimir Zelenski la Izium FOTO Profimedia
Zelenski cere direct ajutorul liderilor occidentali împotriva Rusiei
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a discutat telefonic miercuri cu mai mulţi lideri străini.
Costel Bojog, noul jurat iUmor foto Antena 1
Costel Bojog, noul membru al juriului „iUmor“. Cine este actorul care l-a înlocuit pe Mihai Bendeac
Mihai Bendeac a renunțat recent la colaborarea cu Antena 1. În juriu a venit Costel Bojog (40 de ani), noul membru permanent.
Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Internaționalizarea conflictului din Ucraina
Oricine va fi fost autorul sabotajului conductelor Nord Stream, acesta este semnalul cel mai grav de la începutul așa zisei „operațiuni militare speciale” din Ucraina, de fapt agresiune militară în toată regula.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.