Totul s-a terminat cu happy-end, iată în sfîrșit o veste bună

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Totul s a terminat cu happy end, iată în sfîrșit o veste bună jpeg

28 martie: Radka, prietena mea din Legnica și traducătoarea mea în polonă, mi-a povestit ieri o întîmplare adevărată, pe care o știe de la prietena ei Eva din Varșovia, pe care Eva o știe de la fiica ei Marga, care are 18 ani și ia ore de saxofon la ora actuală, din cauza pandemiei, prin Skype, cu un profesor norvegian de muzică stabilit de cinci ani în Polonia, care locuiește la Varșovia, în același apartament cu un unchi bătrîn din Trondheim, suferind de demență senilă. Alaltăieri dimineața, în timpul lecției online de saxofon, Marga a văzut tot timpul în spatele profului norvegian de saxofon, care se găsea la el acasă, un instalator tatuat pe gît, în salopetă albastră, care, la un moment dat, în timp ce repara caloriferul de lîngă fereastră, și-a rănit grav arătătorul mîinii drepte cu burghiul, drept care proful norvegian de saxofon a trebuit să întrerupă imediat ora de saxofon cu Marga și să ducă instalatorul rănit la spital cu mașina. Scurt timp după ieșirea celor doi pe ușă, Marga a văzut pe Skype, webcam-ul funcționa în continuare, cum unchiul dement a ieșit într-un halat vechi, gri, tîrșîindu-și papucii din camera sa din spatele apartamentului și s-a dus să deschidă ușa de la intrare, căci tocmai sunase poștașul, care a intrat cu un plic uriaș în mînă, pe care i l-a înmînat unchiului, întrebîndu-l unde-i este nepotul, drept care unchiul dement i-a povestit postașului, uitîndu-se îngrozit în jur și tremurînd din tot corpul, că nepotul său, proful de saxofon norvegian, tocmai a omorît cu burghiul un instalator, în timp ce acesta repara caloriferul, învelind apoi cadavrul într-un cearșaf pentru a-l căra pe ascuns în portbagajul mașinii. Acum îl îngroapă precis în pădure, uite acolo burghiul și sîngele, a adăugat unchiul arătînd cu mîna tremurîndă spre calorifer, drept care poștașul complet șocat și-a luat imediat mobilul și a sunat disperat la poliție, așa că după un sfert de oră, cînd s-a întors proful de saxofon norvegian de la spital acasă, l-au așteptat doi polițiști înarmați pînă-n dinți, cu măști anticorona, în spatele ușii și cînd proful a ajuns în mijlocul camerei, l-au somat răcnind, cu pistoalele scoase, să ridice pe loc mîinile și să nu miște, punîndu-i apoi cătușele cu mănuși de protecție și ducîndu-l spre ușa de la ieșire. Stop! a strigat brusc Marga pe Skype, nu-i el vinovatul, am văzut totul în direct! După care le-a povestit de-a fir a păr polițiștilor cum stă, de fapt, treaba, spre ușurarea profului de saxofon norvegian, mult prea șocat ca să se articuleze. Așa deci a fost rezolvat un caz grav de presupusă crimă la domiciliu cu înlăturarea pe șest a cadavrului spre infinita bucurie a unicului suspect, care s-a declarat veșnic recunoscător Margăi, care i-a povestit această întîmplare adevărată mamei ei Eva, care i-a povestit-o Radkăi, care mi-a povestit-o mie pe Facebook video. Mai trebuie să adaug că instalatorul s-a întors, după cum mi-a povestit Radka la sfîrșit, a doua zi, la așa-zisul loc al crimei, în apartamentul profului de saxofon norvegian, și cu toate că avea un pansament foarte gros în jurul arătătorului mîinii drepte, a reușit să repare caloriferul după toate regulile artei, putem deci răsufla ușurați căci totul s-a terminat cu happy-end, iată în sfîrșit o veste bună.

1 aprilie: Tot Radka mi-a relatat recent următoarea supertare întîmplare din timpurile coronei: la Katowice, în Polonia, la un cămin studențesc, locuiește un tînăr chinez care studiază la Conservator violoncelul, acest chinez violoncelist locuind cu un alt chinez în cameră, care studiază matematica. Neavînd unde să exerseze la violoncel, sălile de la Conservator rezervate acestui scop fiind la ora actuală închise, ca de altfel tot Conservatorul, studentul violoncelist chinez a început să exerseze la el în cameră, la care studentul matematician chinez, care tocmai își bătea capul cu niște ecuații de gradul trei, s-a uitat luuuuung la el spunîndu-i: Ascultă, prietene! Uite ce-i, unu cu unu fac doi, dacă nu termini cu scîrțîitul ăsta pe care-l numești muzică, vei avea probleme de ordin medical mai grave decît cele pe care ți le-ar putea cauza virusul corona – și i-a arătat pumnii. Așa că, după o privire îngrijorată asupra mușchilor studentului matematician chinez, care erau cam la fel de puternici ca ai lui Popeye Marinarul după ingurgitarea unei conserve de spanac, studentul violoncelist chinez și-a luat în mare grabă violoncelul, ducîndu-se cu el în bucătăria comună a căminului, unde însă rezonanța era atît de proastă încît studentul violoncelist chinez și-a luat din nou în mare grabă violoncelul, ducîndu-se cu el în pivnița căminului, unde însă rezonanța era atît de proastă încît studentul violoncelist chinez și-a luat în mare grabă violoncelul, ducîndu-se cu el în stradă, unde s-a pus, în sfîrșit, să exerseze, drept care în fața lui a apărut brusc un polițist polonez care, deși n-avea mușchii lui Popeye, avea dreptul de-a împărți amenzi și acest polițist i-a spus: ascultă, Cho Pin, dacă nu dispari de-aici pe loc, îți dau un picior în fund de zbori pînă-n China, dar înainte de asta îți dau amendă dublă, una pentru tine că nu te autoizolezi și una pentru violoncel pentru că face larmă, de ce dracu’ nu exersezi înainte, dacă vrei să te produci pe stradă? Și deși nu i-a înțeles vorbele pentru că nu înțelegea boabă de polonă, studentul violoncelist chinez și-a dat seama din privirea nu prea prietenoasă a polițistului polonez de extremul dramatism al situației, așa că și-a luat rapid tălpășița, renunțînd definitiv să mai exerseze, oriunde ar fi fost asta în Polonia. Așa că la următoarea lecție de violoncel pe Skype, studentul violoncelist chinez s-a prezentat complet nepregătit în fata webcam-ului, spre supărarea profesoarei poloneze de violoncel. N-ați exersat deloc, așa nu mai merge, i-a spus profesoara poloneză de violoncel studentului violoncelist chinez în polonă, n-am putut exersa deloc, așa nu mai merge, i-a spus studentul violoncelist chinez supărat profesoarei poloneze de violoncel în chineză, fără a se înțelege deloc unul pe celălalt și, văzînd asta, profesoara de violoncel poloneză a pus mîna pe telefonul ei de fabricație chineză și a sunat-o pe studenta violoncelistă poloneză numită Dunia, rugînd-o să facă pe interpreta, după care au făcut o conferință video în trei, în care Dunia a fost interpreta și așa s-au lămurit lucrurile și, între timp, studentul violoncelist chinez are voie să exerseze într-o sală a Conservatorului, în care un portar polonez care, după mustață și burtă, pare a fi berar bavarez îl lasă să intre, ca pe-un caz de excepție. Gata, happy-end, asta-i povestea, încheie Radka. Aha, zic, frumos, și care-i poanta? Poanta numărul unu e ca Dunia e fiică-mea și ea mi-a povestit totul, zice Radka, și poanta numărul doi e ca Dunia nu știe nici o boabă de chineză. Păi, atunci cum a tradus din polonă, zic, păi poanta numărul trei, zice Radka, e că studentul violoncelist chinez știe engleza, la fel ca Dunia, deși ea e poloneză. Aha, zic, frumos, eu am doi prieteni la Berlin, Fred și Clara, Fred e neamț, dar Clara e calabreză și ăștia doi învață acum chineza. De ce faceți asta, i-am întrebat, pentru că adoptăm un bebeluș chinez, să ne trăiască! Și vrem să-l înțelegem cînd începe să vorbească. Doamne, ce teatru, asta-i poanta numărul patru!

3 aprilie: În dimineața asta, am trecut printr-o situație total dificilă, la un moment dat m-am uitat cu multă atenție la ce mai e nou pe tavanul din sufragerie și cu ocazia asta mi-am vărsat cafeaua cu lapte pe tricou și pe blugi, shit happens. Am făcut un selfie și i l-am trimis lui Carmen, la ea în cameră, arăt ca dracu’, i-am scris, da, a răspuns ea, și în afară de asta ți-ai mai și pătat hainele, guten Morgen! Nici un guten Morgen, nu răspund la provocări, shit happens și basta. Cel puțin am avut, în sfîrșit, ceva de lucru după aia, m-am dus pînă la coșul de rufe să-mi depun acolo blugii pătați și tricoul, după aia am străbătut tot drumul pînă la dulapul din dormitor, de unde mi-am luat alți blugi și alt tricou. E veșnică pe lume doar schimbarea, vorba lui Shelley, care-a spus vorbele astea celebre la începutul secolului al XIX-lea, deși pe-atunci nici nu existau încă blugi, mare vizionar Shelley. După aia m-am întors frumos îmbrăcat în sufragerie, unde-am pus pe picioare un plan de zile mari pentru astăzi, am decis să nu mai trec direct din sufragerie în living, ci să fac înainte de asta un mic ocol în jurul mesei de lîngă chiuvetă, o mică excursie pe lîngă o apă curgătoare, ca să zic așa. Mi-am încălțat deci tenișii și-am pornit, am ocolit masa și după aia m-am pregătit să trec pragul spre living room. Aici, în Germania, se poate încă trece fără probleme dintr-o încăpere în alta, în cadrul aceleiași locuințe, prietenul meu Florin, care stă la Iași, îmi spune că acolo se fac pretutindeni controale, m-am trezit noaptea trecută flămînd, pe la două, îmi scrie Florin, și am vrut să mă duc la frigider, să-mi fac un sandvici, dar după aia m-am lăsat păgubaș pentru că trebuia să completez o declarație cu scopul deplasării, altfel plăteam amendă. Îl sun înnebunit la telefon, mă, tu ai visat asta, îi spun, dar el cică nu, așa-i la noi acum, cu corona, sînt peste tot, peste tot controale și amenzile sînt mai mari decît salariul. În fine, aici e ceva mai lejer, zic, eu încă mai trec din living în sufragerie fără probleme și nici acum, cînd am ieșit pe terasă, nu m-a oprit nimeni, problema e că azi aici nu se întîmplă absolut nimic, afară nu-i țipenie de om, nici un vecin căruia aș putea să-i fac cu mîna, sub terasă-i o pajiște, pe pajiște sînt pomi, dar nu-i nici o boare de vînt, pomii nu mișcă, nici o cioară, nici o coțofană care să răstoarne vreun ghiveci, nimica, ce să fac, ce să fac, ia să mă uit eu cum înfloresc florile pe terasă, narcisele, lalelele, primulele. Mă uit eu ce mă uit, dar nu se vede nimic, asta nu mi se întîmplă prima dată, florile înfloresc întotdeauna cînd nu sînt de față. Hopa, sună soneria, uite c-a venit poștașul, dar nu la mine, ci la Jessica, vecina de alături, asta doarme pînă la unșpe. O recomandată, poștașul mă întreabă prin interfon, cu accent rusesc, dacă sînt dispus să primesc eu scrisoarea pentru Jessica, da, sigur, îmi pun masca și mănușile de protecție, mă duc jos și mă-ntorc cu scrisoarea în mînă, în sfîrșit se întîmplă ceva, ia să vedem cine ce-i scrie.

7 aprilie: Alaltăieri am postat un articol esențial al unui virusolog celebru despre corona comentîndu-l și-am primit 40 de like-uri, ieri am postat o farfurie cu fasole și am primit 400 de like-uri, îmi scrie Amelia pe Messenger, foarte interesant. Pe ce se mai dau like-uri pe Facebook în afară de fasole la ora actuală? Pe pisici, pisicile merg în continuare excelent, dar și rațele, veverițele, cățeii, animalele, în general, merg foarte bine, cu excepția liliecilor și-a găinilor, pînă și cîrtițele merg, Florin a postat un text scurt despre-o cîrtiță care-i distruge grădina, cu mare succes, toți au aplaudat veseli cîrtița, ca să zic așa. Eu postez de vreo lună încoace doar texte vesele, fără fotografii, dar ieri mi-a trecut veselia, am fost cătrănit rău, am avut o dispoziție de blues à la Buddy Guy. Să fii așa izolat e cumplit, mă gîndesc, ce să fac, ce să fac, mă întreb, intru pe Internet, mă cert un pic cu Adina pe Messenger, mă enervez, mă supăr pe ea, ies din Internet, intru-n bucătărie unde beau trei cafele ca să mă liniștesc, apoi plec în parcul de vizavi să fac jogging. Mă pun pe fugit și fug și fug, dar depresia rămîne și, după vreo 20 de minute, îmi vine urgent să fac pipi, sună infantil, știu, dar asta e. În parc, nimeni la ora aia, lîngă mine o pădurice, intru în pădurice și caut un pom potrivit, hallo! aud brusc o voce ca tunetul, was machen Sie da, ce faceți acolo, tresar, în zare un tip cu binoclul, mare cît o gorilă, cu mutră de general, ce faceți acolo, zice, plecați imediat! Ăsta efectiv cu mine vorbește și mie nu-mi plac generalii, asta-mi pune capac, bum! explodez. Dumneavoastră sînteți ăla cu paza, întreb, păziți pomii sau numai frunzele, zic, el țipă în continuare, dom’le, te rog să taci, ba tu să taci, ce vrei, să sar gardu’ de la grădiniță, să mă produc acolo, zic, el răcnește ca un dement, dom’le, zic, știi ce, îți doresc să te piși pe tine cu public, unde dracu’ să mă duc? Te duci unde știi, dar nu aici, discuția se lungește la modul neelegant și total inutil, simt că explodez, dacă nu taci, vin la tine, zic, și-atunci gata cu social distance! Și uite că brusc tace și nu mai zice nimic și uite că-i bună și corona la ceva, îmi fac apoi în liniște treaba la umbra pomului și plec, mă simt minunat! Mai fug două ture, mai stau și mă uit la cer, la un moment dat ajung și-acasă, un mesaj de la Adina pe Facebook, mai ești supărat, întreabă, nu, zic, gata, am făcut pipi-n pădure și mi-a trecut.

(fragmente din cartea Aventurile unui călător naiv: între mișcare și izolare, Editura Lebăda Neagră, 2020)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.