Totul e un fel de jonglerie

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Totul e un fel de jonglerie jpeg

Anul trecut, în toamnă, cînd mama a fost internată de urgență la Spitalul Colțea, pentru niște probleme la inimă, credeam că, după cîteva zile de monitorizare și un tratament nou, va fi externată și totul va fi în regulă. După două-trei zile chiar se stabilizase și era din nou vioaie și optimistă, cum o știm de obicei. Cu o zi înainte de colonoscopie era atît de veselă și încrezătoare că nu îi vor descoperi nimic, încît ne atrăsese și pe noi în această stare. Fără să fi fost vreodată la vreun control, se tratase singură în ultimii doi ani de balonările și micile sîngerări la scaun avute. Toate tratamentele pe care și le-a administrat erau, cu certitudine, cele potrivite. „Am cel mult niște hemoroizi, dar îi am de cînd te-am născut pe tine“, spune mama cu siguranță de sine. Nici îngrijorarea medicului de gardă legată de anemia descoperită la sînge, semnele unui posibil cancer, nu i-au dat vreo urmă de îndoială.

Vestea unei tumori canceroase la colon a găsit-o singură în fața medicilor și a lăsat-o fără cuvinte pentru ceva timp. Mi-a povestit apoi despre discuția cu medicii și cum, pe holul spitalului, a aflat că, pe lîngă niște polipi, are și o tumoră de cinci centimetri ce trebuia operată cît mai repede.   

Povestea mamei nu este nici pe departe una singulară în România. Un studiu realizat de Asociația Pro Consumatori România în 2017 arată că 3 din 4 români își pun singuri diagnostic, în timp ce 7 din 10 români nu ajung la medic pentru controale de rutină, iar 30% din români nu au fost deloc la medic în ultimul an. Cînd vine vorba de diagnostice și tratamente, Google este cel mai căutat „doctor“, se pare: românii își iau informațiile de pe Internet sau de la cunoscuții apropiați. Chiar și Facebook pare o sursă de informare pe subiecte medicale. Deși e departe de Facebook și alte rețele sociale, mi-o amintesc pe mama căutînd pe Internet „ce scrie“ despre diverse afecțiuni. Despre simptomele de mai sus și-a făcut o părere „din cunoștințele ei generale“.

Șansa mamei, și a noastră, a fost că toată povestea cu inima ne-a adus la timp la spital, unde au pornit toate investigațiile. Astfel, cancerul la colon a fost descoperit în fază incipientă, iar tumora a putut fi eliminată la timp.

Cu toată zguduiala veștii, mama și-a păstrat optimismul și încrederea că o să fie bine pînă la urmă. Din nou, la cei 72 de ani ai ei, după un episod recent de hipertensiune și insuficiență cardiacă, ea „știa“ că n-o să facă nici chimioterapie. Pentru ea era o certitudine și credea fără tăgadă. După o operație complicată de patru ore și jumătate, s-a trezit a doua zi la terapie intensivă, iar doctorul povestea că n-a mai văzut de mult o pacientă care să îi zîmbească și să facă cu mîna, deși avea toate tuburile necesare pe ea. După o săptămînă cu diverse complicații, mai mult sau mai puțin obișnuite, a început să își revină. Însă nici în momentele cele mai grele ale recuperării nu a avut nici cea mai mică îndoială că va fi bine la capătul acestui drum. Că e doar o chestiune de timp pînă își va reveni. La toate îngrijorările medicului față de complicațiile făcute, ea le spunea că lucrurile vor evolua într-o manieră favorabilă. Fără nici o îndoială.

Spunea că nu degeaba i-a dat „semne“ inima, totul a fost ca să descopere la timp. Și așa a fost. Ultimele analize făcute în urma operației arată că e „curată“. Au reușit să curețe totul înainte să ajungă la metastaze (cred și sper că am folosit termenii corecți). Și da, nu e nevoie neapărat de chimioterapie, șansele de recidivă fiind foate mici. Bineînțeles, e sub monitorizare timp de cinci ani, însă și aici ea e sigură că va fi în procentul celor 80% la care cancerul nu recidivează. 

A petrecut Crăciunul acasă. A făcut sarmale și salată de boeuf ca de obicei și ne-am bucurat că sîntem împreună, parcă mai mult decît în alți ani.

Cred că fiecare dintre noi are tot felul de păreri și opinii. Pe care de multe ori le considerăm adevărate certitudini. Iar Internetul ne permite să ni le formăm și să le exprimăm, chiar cu tărie. Uneori, aceste așa-zise certitudini ne duc în fața unor situații care ne lasă fără glas. Atunci, un dram de îndoială ne poate salva din calea lor (ca să nu spun de la moarte, chiar). Alteori, tot ele, certitudinile strașnic formate, ne ajută să trecem peste perioade dificile. În cazul lor, îndoiala nu face decît să ne încurce. Cum jonglăm cu certitudinea și îndoiala ține de felul în care privim viața, de obișnuințele pe care le avem și, nu în ultimul rînd, de șansă.

Vera Ularu este specialistă în comunicare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.