Toţi primarii din Broşteni

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Toţi primarii din Broşteni jpeg

Sînt atîtea lucruri de făcut în localităţile numite Broşteni, că primarilor de acolo nici nu le-a trecut prin minte să se strîngă sub acelaşi acoperiş, să-şi pună sufletele şi proiectele pe masă, să bea o cafea, să schimbe o vorbă. E drept, de la Broşteniul din judeţul Mehedinţi pînă la cel din Suceava sînt 574 de kilometri, adică vreo opt ore cu maşina. Broşteniul vrîncean ar fi un punct de întîlnire oarecum convenabil, e aşezat mai în mijloc. Ca să-i scutim de drumuri, i-am sunat pe toţi trei. I-am întrebat despre o serie de probleme semnalate de presa locală, am discutat despre infrastructură, corupţie, porecle, moartea mineritului, iluminat public, mandate sau traseism, şi de fiecare dată vorbele s-au încuiat într-o vistierie goală. Fiecare în fotoliul lui, sub vreo hartă a localităţii, lîngă vreun steag tricolor, primarii din Broşteni suspină în clipa în care pomenesc despre bani.

Mehedinţi

Cînd l-am sunat pe Alexandru Borugă, întîiul gospodar al comunei mehedinţene Broşteni, cînd i-am zis că am ajuns la el perfect întîmplător, după o plimbare cu degetul pe hartă, cînd i-am explicat că vrem să scriem despre necazurile şi proiectele lui, omul a oprit expunerea şi a zis cu blîndeţe: „N-am bani de articol“. S-a urnit greu la vorbă şi pînă la sfîrşit nu s-a convins că-i pe degeaba. „Păi, am rezolvat problemele care erau mai importante, cu modernizarea drumurilor de interes local. Mai rămîne problema alimentării cu apă, a canalizării şi, sigur, o grădiniţă. (...) Şi rămîne să vedem ce facem în continuare. Eu n-am avut bani că sînt într-un regiment din ăsta – sînt la PSD de la început.“

În ultima vreme, presa locală a scris mult despre alocări de bani pe criterii politice. Sub titlul „Misterele de la Broşteni: Cine papă bani cu ghiotura de la Guvern?“, un ziarist scria la începutul anului despre faptul că asfaltarea drumului care leagă localităţile Samarineşti şi Broşteni peste Motru a fost abandonată undeva la jumătate. Primarul Borugă ar fi fost pedepsit astfel pentru tupeul de a refuza un transfer politic. „Aaaa, a scris unul, îl ştiu, de la Obiectiv Mehedinţean. Dar nu ştie el, i-am zis să ia legătura cu mine. El a scris ca să completeze o pagină de ziar, că mulţi scriu aşa.“ Nu l-a momit nimeni spre alt partid pe primarul Borugă, iar pe el nu l-a bătut nici un gînd: ar fi fost ruşinos pentru un om de 60 de ani, nu se face.

E nevoie ca politica să fie lăsată deoparte cînd vine vorba de administraţie: „Primarul trebuie să fie într-o stare de echilibru mereu. După mine, şi primarul, şi viceprimarul ar trebui să fie oameni care au o facultate tehnică“. El e de profesie inginer horticol, iar înainte să fie ales, acum patru ani, a condus un IAS şi o direcţie agricolă. „Şi am venit acasă, la mine în sat, să fac ceva pentru comunitatea în care m-am născut. Revista apare şi în Mehedinţi? Să ştiţi că noi vă putem plăti, numai să avem o evidenţă, să treceţi pe la Primărie. Punctul de vedere care eu îl am şi care aţi şi constatat că trebuie făcut într-o comună e să facem comuna mai dotată, cu o altă viaţă culturală, spirituală, dacă vreţi şi socială, că aici trebuie să umblăm şi să fie pentru toţi oamenii o altă comună. Eu aşa am gîndit şi aşa gîndesc.“

Cam aşa sună discursul său pentru un nou mandat, cel din urmă. „Mai merg o tură, atît. Trebuie să lăsăm tinerii, să-i instruim, să-i aleagă comunitatea. De ce să nu lăsăm loc şi la tineri? Daţi-mi un număr de telefon. Sau un fax.“ E adevărat că viaţa de primar e solicitantă, uneori şi patru ani în slujba comunităţii sînt prea mulţi. La deszăpezirile din februarie, Alexandru Borugă a asistat la un episod cutremurător: un bătrîn a fost ucis de un autogreder, în satul Lupşa de Sus. Primarul era într-un capăt al uliţei, de unde supraveghea acţiunea, iar vicele era chiar în cabină, lîngă şofer. „Mi-au spus că efectiv nu l-au văzut cînd a fost acroşat de utilaj“, avea să declare Borugă pentru o publicaţie locală. Autogrederul fusese achiziţionat din fonduri europene, la pachet cu un excavator. 

Vrancea

Pe primarul comunei vrîncene Broşteni, Ion Bucur, l-au sfîşiat supărări şi mai mari. În februarie 2011, Tribunalul Vrancea l-a condamnat cu suspendare la un an de închisoare şi plata unor daune în valoare de 60.000 de lei, pentru nişte tăieri ilegale petrecute acum şapte ani, la ocolul silvic pe care-l gestiona. La sfîrşitul anului trecut, dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de atunci nu s-a mai auzit nimic de el. „S-a rezolvat“, încheie actualul primar Bucur chestiunea. „Primarul Pomană, scos basma curată cu furtul din păduri“ – sintetizează Ziarul de Vrancea.

Lui Ion Bucur, o parte dintre ziarele de la Focşani îi pun mereu porecla în titlu: „Primarul Pomană şi-a tras consilier personal“ ori „Primarul Pomană şi-a tras salariu de funcţionar“. Altele publică urările sale pentru locuitorii din Broşteni şi nu numai, cu ocazia Sfintelor Paşti, lîngă coşuri pline cu ouă roşii, flori, iepuraşi de ciocolată sau iepuraşi vii. Primarul Ion Bucur îşi face pomană cu toată lumea, e peste măsură de milostiv, iar de la bunătatea asta i se trag toate, explică el.

„Am făcut pomeni destule, să fie primit. Am ajutat lumea necăjită. Dar nu vreau să mă laud. Dacă-ţi faci o pomană sau dacă ridici o troiţă, ei zic că te lauzi. Înainte să fiu primar aveam Toyota nouă... Acum nu mai am decît o Dacie. Dar asta e, orice serviciu îţi creează avantaje şi dezavantaje“, cîntăreşte el. Se pregăteşte să intre în luptă pentru un nou mandat, pentru că are destule proiecte pentru comună şi vrea să lase pînă la pensie „nişte obiective“. Nu-i va fi uşor: după ce a trecut pe la PSD, apoi pe la liberali, după ce a „flirtat“ cică şi cu PDL-ul, va candida la viitoarele alegeri ca independent.

Dincolo de partide, Ion Bucur se bazează pe sprijinul oamenilor din comună: „Ştiu că am lăsat loc de bună ziua şi n-am întins mîna după bani la nimeni, să zic: «Dă şi mie, că te-am servit!». La ăla pe care l-am ajutat i-am zis: «Du-te acasă, zi bogdaproste şi gata!». Şi de la «bogdaproste» ăsta mă porecleşte Pomană şi tot aşa. Dacă vii prin comună, îţi arăt ce-am făcut. Da’ mata nu eşti de la nici o Dilema veche, eşti de la Ziarul de Vrancea. Ştiu eu, am îmbătrînit prin golănii din astea“.

Suceava

Dacă s-ar naşte în zilele noastre, Ion Creangă ar copilări la oraş. La Broşteni (judeţul Suceava), cel pe păşunile căruia păscuseră caprele rîioase ale Irinucăi, s-a organizat în 2003 un referendum. Împreună cu multe alte comune mai răsărite, Broşteniul urma să devină oraş şi să contribuie astfel la urbanizarea României. Era bine, n-avea de ce să nu fie bine.

În anii următori însă, taxele şi impozitele au crescut, iar banii pentru dezvoltare n-au mai venit. Broşteniul a descoperit că are un statut confuz: nu poate atrage fonduri pentru dezvoltare rurală, dar nici n-are destui locuitori pentru a se bate în proiecte cu oraşele adevărate. „Oamenii au fost minţiţi că trăiesc la oraş şi ei nu trăiau la oraş“, declara acum cîteva luni senatorul Orest Onofrei (PDL), care a devenit un fel de avocat al fostelor comune sucevene. El cerea ca statul să le dea înapoi primăriilor banii încasaţi din taxe şi impozite exagerate şi anunţa că Broşteniul şi alte şapte oraşe vor tîrî statul în justiţie. „N-am mai dat în judecată, n-am făcut nimic“, spune primarul Broşteniului sucevean, Stelian Chirilă (PDL).

El unul ştie că are conştiinţa curată: Broşteniul a fost declarat oraş în aprilie 2004, cu trei luni înainte ca el să fie ales pentru prima oară în funcţie. Chirilă s-a născut la Piatra Neamţ, a devenit inginer agricol şi a fost repartizat la ocolul silvic din Broşteni, dar oamenii l-au plăcut pe el, un venetic, şi l-au pus primar.

Din punctul său de vedere, în ultimii opt ani ce s-a putut s-a făcut. „Trebuie să ne gîndim că industria minieră nu mai există. S-a dezvoltat ceva industrie de exploatare şi prelucrare a lemnului, dar tare mă tem că dispare şi asta. Oraşele mici de tipul ăsta nu beneficiază de nici un fel de program european. Proiecte avem: pentru apă, canalizare, staţie de epurare, drumuri.“ Cu proiectele sub braţ va merge la vară în faţa locuitorilor din Broşteni, pentru a le cere un nou mandat. La Suceava, ca de altfel pe întreg cuprinsul României, Broştenii sînt chemaţi să-şi croiască viitorul.

După ce toate astea se vor sfîrşi, primarii din Broşteni cei aleşi şi realeşi se vor aşeza în fotolii, sub harta localităţii ori poate lîngă un steag tricolor. Se vor apuca de frunzărit documente, vor discuta cu ziarişti locali, vor schimba partide, vor pomeni despre bani şi vor suspina în cor, cît să se audă pînă la Bucureşti.

Vlad Odobescu este jurnalist.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.