"Tot să bei, să veseleşti, chefuşoru' să-mplineşti"

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
"Tot să bei, să veseleşti, chefuşoru' să mplineşti" jpeg

A mînca şi a bea împreună reprezintă în toate culturile şi în toate epocile mai mult decît satisfacerea unui imperativ fiziologic. Comensalitatea este în primul rînd o practică rituală, iar sărbătorile din calendarul liturgic au fost dintotdeauna prilej pentru mese îmbelşugate, pentru exces alimentar şi bahic. Obiceiul de a ingera substanţe cu proprietăţi euforizante, în momente festive, este unul general uman. Satul românesc de ieri şi de azi manifestă acelaşi apetit pentru abundenţa şi calitatea mesei din timpul marilor sărbători, cu precizarea că odinioară nu se făcea chef de dragul chefului, ci era vorba de îndeplinirea unor acte simbolice, în cadru ritualic.

Consumul excesiv de mîncare şi băutură însoţeşte şi sărbătorile care marchează riturile de trecere: botezul, nunta, înmormîntarea. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, folclorişti precum Simion Florea Marian descriau ospăţul de botez (cumetria), libaţiile în sănătatea copilului. Cei cu stare tocmeau lăutari pentru ca oaspeţii „să bea de bine“. Totuşi excesul era sancţionat. Exista credinţa potrivit căreia dacă la o cumetrie „se întîmplă mare chef, dacă oaspeţii sînt deopotrivă peste fire bine dispuşi“ e semn că acel copil nu va trăi mult timp. Opulenţa alimentară, consumul de alcool, muzica şi jocul sînt norme obligatorii ale mesei de nuntă. La mesele rituale de la înmormîntare (pomana), se oferă şi băutură, astfel încît tristeţea şi solemnitatea momentului se transformă adesea în veselie. Banchetul funerar se numea şi „petrecerea din urmă“, iar convoiul funerar petrecanie. Cuvîntul petrecere dezvoltă mai multe sensuri: a însoţi pe cineva, a-şi duce viaţa, dar şi mod de folosinţă plăcută a timpului, distracţie, amuzament, ospăţ, chef. Şi cuvîntul „petrecanie“ a avut sensul de ospăţ. Iată ce consemnează Miron Costin: „au tărăgănat acea nuntă cu mari petrecanii.“

Românii au numeroase cuvinte pentru a desemna comensalitatea şi convivialitatea: petrecere, ospăţ (din latină), chef, zaiafet, bairam, chiolhan (din turcă), agapă, sindrofie (din neogreacă), banchet, serată (de origine italiană, dar preluate pe filieră franceză).

Cuvîntul „chef“ provine din turcescul keyif. Etimonul turc kef însemna „sănătate“. Ceva din sensul originar s-a păstrat pînă astăzi: cînd cineva strănută de mai multe ori, i se urează: „Sănătate! O să faci chef!“ În turcă, keyif însemna şi „siestă, linişte, fericire, plăcere“. Trecînd Dunărea, acest cuvînt turcesc a fost deturnat, a suferit evoluţii semantice şi multiplicări de sensuri. Cuvîntul „chef“ apare pentru prima dată la cronicarii români din secolul al XVIII-lea. Doar Ion Ghica în Scrisorile sale foloseşte sensul originar, de „siestă, tabiet“, relatînd despre un grec din Samos care „îşi făcea cheful cu ciubuc şi cafea, după obiceiul oriental.“

Avem sensurile de dispoziţie sufletească: „a fi fără chef“; de dorinţă, poftă: „a avea chef de ceva“; de circumstanţă pentru a justifica un refuz: „nu am chef!“. Şi nu în ultimul rînd, chef înseamnă petrecere zgomotoasă cu mîncare şi mai ales cu mult alcool. Un om „cu chef“ înseamnă că a băut suficiente pahare pentru a fi binedispus şi uşor ameţit. Cheful românesc nu poate fi imaginat în absenţa alcoolului, excesul fiind apreciat prin expresia „un chef de pomină“, spre deosebire de keyif-ului musulman în care alcoolul este absent. Un călător turc din secolul al XVII-lea, Evlia Celebi, găseşte o explicaţie inedită a răzvrătirilor antiotomane ale românilor: „Din cauza fierbinţelii produse de întrebuinţarea fără ruşine a vinului, toţi ghiaurii se răsculau.“

Unii călători străini au remarcat abundenţa acestei băuturi, numărul mare al cîrciumilor, lipsa de cumpătare şi aplecarea spre băutură a ţărănimii. În acelaşi timp, alţi străini susţin contrariul: un călător german pe la mijlocul secolului al XIX-lea afirma că românii sînt sobri şi cumpătaţi, deşi nu dispreţuiesc o duşcă. Probabil că imaginea stereotipă a valahului petrecăreţ provine din generalizarea comportamentului excesiv din timpul sărbătorilor. Cantemir îi descrie pe moldoveni astfel: „De băutură nu au prea multă greaţă, dar nici nu-i sînt plecaţi peste măsură. Desfătarea lor cea mai mare este să petreacă în ospeţe, uneori de la al şaselea ceas al serii pînă la al treilea ceas după miezul nopţii, alteori pînă se crapă de ziuă, şi se bea pînă se varsă. Atît că nu au obicei să facă petreceri în fiecare zi, ci numai la sărbători sau cînd e vreme rea.“

Banchetul era un eveniment important la Curtea domnească, avînd loc cu prilejul marilor sărbători religioase, la urcarea pe tron, la onomastica domnului, cu ocazia primirii unor soli, la botezuri sau nunţi. Protocolul aulic includea toasturile („sănătăţile“) domnului şi ale dregătorilor care erau acompaniate de salve de tun şi de instrumentele muzicanţilor. Paul de Alep, aflat la curtea lui Matei Basarab, scrie despre petrecerea de Crăciun: „S-au băut la acest mare ospăţ cu cupe mari de o oca de vin, mai întîi fiecare cîte trei cupe în cinstea sărbătorii, în al doilea rînd alte trei cupe în sănătatea domnului nostru patriarh, în al treilea rînd mai multe cupe în cinstea numelui domnului. Nimeni nu putea să nu bea, căci datina cerea ca oricine stă cu el la masă să bea în felul acesta.“ La sfîrşitul festinului de Anul Nou protocolul cerea ca boierii să îngenuncheze, pe rînd, în faţa domnitorului şi să-şi golească pocalul cu ocaua de vin. Avînd în vedere că o oca avea 1,3 litri, la atîtea cupe mari golite una după alta, se pare că boierii aveau de trecut o adevărată probă bahică. Cantemir descrie sfîrşitul ospăţului: „toţi cei care se mai pot ţine pe picioare se scoală îndată. Iar pe ceilalţi care sînt atît de beţi ca să-şi mai poată duce picioarele, îi ridică alţii şi-i scot afară.“ Şi tot Cantemir precizează că, a doua zi, boierii, mahmuri, se duc la domn ca să „se roage de iertare pentru greşelile săvîrşite la beţie.“

Domnitorul se mai îmbăta şi el. Radu Greceanu relatează despre ospăţul dat de Brâncoveanu în cinstea lordului Paget, ambasadorul Angliei la Poartă: „Dat-au şi cu puşcile, iară pentru sănătăţi închinîndu-şi de veselie mare, s-au îmbătat atît el, cît şi boiarii lui măcar că de nime n-au fost siliţi.“ În cunoscutul portret făcut de Grigore Ureche lui Ştefan cel Mare se arată că participarea la un banchet putea fi periculoasă pentru boieri: „...mînios şi de grabă vărsătoriu de sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţu.“ Banchetul domnesc putea fi o cale de a scăpa de oponenţi: este binecunoscut episodul uciderii boierilor de către Alexandru Lăpuşneanu. Cronicarul spune că „i-au chematu pre obiceiul boierilor la curte“ şi că, odată intraţi în incintă, au fost măcelăriţi de garda domnului. Probabil că pretextul a fost o invitaţie la un banchet de împăcare, însă scena ospăţului sîngeros este o ficţiune literară aparţinînd lui Negruzzi.

După semnarea tratatului de alianţă cu Petru cel Mare, Dimitrie Cantemir dă un mare banchet la Iaşi, în onoarea ţarului care „se ospăta şi se veselea cu vin de Cotnari şi lăuda vinul foarte.“ (Gr. Ureche)

După trei zile, cei doi pornesc spre Prut, la tabăra rusească, unde este rîndul lui Petru să ofere un ospăţ, într-un mare cort. Ţarul îi cinsteşte cu „nişte vin de-al lui de la franţoji, care, îndată cum au băut, au mărmurit toţi de beţi, bînd din acel vin. Şi n-au mai ştiut cum au dormit în acea noapte, şi domnul şi boierii.“ În timp ce moldovenii dormeau morţi de beţi, „n-au scăpat fără pagubă mai nici un boier, nefurat de muscali.“ (Nicolae Costin)

Domnii fanarioţi au continuat tradiţiile Curţii în privinţa ospeţelor şi a chefurilor prelungite, aducînd obiceiuri noi, de pe malurile Bosforului: dispoziţia pentru lux, desfătare, nepăsare şi huzur. Unii domni fanarioţi au dovedit o foarte mare aplecare către ospeţe şi chefuri. Despre Grigore II Ghica, domnul Moldovei, ştim că „Şi viaţa lui era tot cu mese mari, cu cîntări şi cu fel de feliuri de muzici în toate zilele.“ (I. Neculce)

Ei petreceau şi în afara contextelor protocolare ale Curţii. Ioan Mavrocordat „umbla noaptea prin tîrg cu veselii şi cu giocuri; şi cînd s-au mazilit, au rămas datori pre la neguţători.“ (Ioan Canta) Beizadelele lui Alexandru Ipsilanti, pe la 1796, săreau gardul Curţii domneşti din Bucureşti şi colindau cîrciumile unde făceau chefuri cu femei şi cu lăutari. Observînd aceste năravuri, nici boierii pămînteni nu au rămas mai prejos: „...văzînd ceialanţi boieri cum să poartă trebile şi domnul, căzut cu totul la mese mari şi zăefeturi şi primblări şi la alte desfătări ale lumii, luasă cu toţii un mare obraz, cît nu-l băgă în seamă şi făce ce le era voe lor.“ (Pseudo-Enache Kogălniceanu)

Vasile Alecsandri, în piesa de teatru Barbu Lăutaru descrie „cheful cu papuci“, modă orientală adusă de fanarioţi: „Ţinea nunta cîte o săptămînă tot în chiote şi în chiote! În curte oamenii frigeau boi întregi în frigări şi desfundau la poloboace cu vin de Cotnari, în vreme ce arnăuţii trăgeau din pistoale. Iar boierii, sus, beau vutce cu fesurile şi cu papucii cucoanelor. Dacă era cucoana îmbrăcată cu rochie vişinie, boierii beau vişnap în dragostea ei; de era cu rochie galbănă, limonie.“ Obiceiul boieresc a fost imitat şi de orăşeni (boiernaşi, negustori, meseriaşi). Bucureştenii petreceau în Grădinile Breslea, Cişmigiu, Giafer, unde întindeau masa, mîncau, beau şi se apucau de danţ. „Cînd trecea furia danţului, toată compania se punea iarăşi pe bere şi mîncare şi, spre a da veseliei un ton de galanterie şi mai mare, ei complectau orgia prin feluri de glume, turnînd vin în işlicele bărbaţilor şi în condurii femeilor şi dîndu-şi unul altuia să bea, rîzînd şi gesticulînd ca nişte nebuni.“ (Nicolae Filimon)

Obiceiul oriental al „chefului cu papuci“ a sedus şi mediile petrecăreţe din Occident. A bea din pantoful femeii dorite a devenit un adevărat ritual erotic, gustat mai ales la seratele demimondene şi exploatat apoi în filme pînă la transformarea gestului în clişeu desuet.

Astăzi, în epoca reciclărilor postmoderne, ne mulţumim cu citate. Astfel, în 2009, o marcă de şampanie franţuzească (Piper Heidsieck) în asociere cu un designer (Christian Louboutin) reia ideea şi lansează un pachet cadou intitulat Le Rituel, care conţine o sticlă de şampanie şi un pantof. Da, pantoful era de cristal, şi, desigur, avea talpa roşie. Nu m-ar mira să fi ajuns şi în România cîteva astfel de seturi...

Alexandru Ofrim este istoric, conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

shutterstock 1189465552 jpg
Ce trebuie să știi despre indexul alimentației sănătoase
Dieta mediteraneeană a fost detronată din clasamentul celor mai bune regimuri de slăbit de un plan alimentar, numit și „Indexul alternativ pentru alimentație sănătoasă”!
ecografie mamara jpg
Boli care se pot depista prin ecografia mamară
Efectuată de rutină, ecografia mamară ajută la depistarea bolilor sânului, inclusiv a cancerului la acest nivel.
Laura jpg
Laura Cosoi: „Feminitatea la 43 de ani e ca un vin bun – te bucuri de nuanțe, te cunoști mai bine și ai curajul să spui «asta sunt eu»‟
Cu o carieră notabilă în actorie, autoare de cărți de succes, antreprenoare și mamă devotată a patru fetițe, Laura Cosoi este definiția feminității moderne: echilibrată, autentică și mereu în mișcare.
image png
Ți se rupe inima! Fiul Ancăi Molnar a absolvit clasa a VIII-a. Patrick a avut parte de susținerea tatălui său. FOTO
Moment plin de emoție pentru Patrick, fiul Ancăi și al lui Claudiu Molnar, a absolvit cu succes clasa a VIII-a. Cu mama sa în suflet și cu tatăl său de mână, adolescentul a încheiat un capitol important al vieții sale. Claudiu l-a însoțit pe Patrick la festivitatea de absolvire și a postat mai multe
medici jpg
„Nu faceți greșeala mea!” – Mărturia tulburătoare a unui rezident român
„Bătaie de joc, suferință, stres, lipsa de somn. Și, pe lângă toate astea, un salariu mizer.” Așa își începe mărturisirea un medic rezident din România care a ales să vorbească deschis despre realitatea cruntă din sistemul sanitar românesc.
image png
Carmen de la Sălciua, în doliu! Tatăl cântăreței s-a stins din viață: „În urmă cu câteva zile mă priveai cu așa multă iubire”
Familia celebrei cântărețe Carmen de la Sălciua trece prin clipe de durere, după ce tatăl ei s-a stins din viață. Anunțul l-a făcut artista, prin intermediul rețelelor de socializare în urmă cu doar câteva ore.
72099964 1004 webp
”Chișinău, între sărăcie și imobiliare la prețuri de lux”
Chișinău, capitala Republicii Moldova, una dintre cele mai sărace țări ale Europei, este cotată drept cea mai atractivă piață imobiliară din Europa, scrie ”Frankfurter Allgemeine Zeitung”.
GtXy oUWwAAmLRp jpeg
60 de veterani și membri ai familiilor militarilor, care protestau în fața Capitoliului SUA, arestați. Grupul a trecut de linia poliției
Un grup de aproximativ 60 de persoane a fost arestat în fața Capitoliului SUA vineri seara, după ce a trecut de linia poliției și s-a îndreptat spre treptele care duc spre Rotonda Capitoliului, potrivit Poliției Capitoliului.
tel aviv jpg
Iranul lovește direct „Pentagonul Israelului”, în timp ce Domul de Fier se clatină, iar numărul morților începe să crească. SUA sar în ajutor
Criza din Orientul Mijlociu a cunoscut o escaladare majoră vineri noaptea, când Iranul a lansat un atac direct asupra unor obiective militare din Israel, inclusiv asupra sediului central al armatei israeliene din Tel Aviv, cunoscut ca echivalentul Pentagonului.