Tot ceea ce vreau să fiu

Publicat în Dilema Veche nr. 962 din 15 septembrie – 21 septembrie 2022
image

Pe ultima sută de metri înainte de deadline, m-am apucat și eu să răspund invitației de a scrie acest articol, dar poate că nu întîmplător: e prima zi a noului an școlar. Prilej de emoții, de discursuri festiviste și de urări de succes adresate copiilor care merg la școală, dar și profesorilor și părinților. O noțiune variabilă, înțeleasă de fiecare conform propriei grile de valori, de la cea de rit vechi, cantitativă (succesul egal note cît mai mari), pînă la cea de tip nou, calitativă (succesul înseamnă să fii un om bun, empatic, împlinit). Cînd primesc urarea cu „succes în noul an școlar”, ca mamă, nu știu exact ce înseamnă asta, chiar dacă sînt convinsă că a fost făcută cu cele mai bune intenții. După experiențele ultimilor doi ani, definiția succesului s-a schimbat dramatic, iar pentru mine a devenit sinonim cu liniștea, predictibilitatea, stabilitatea; mă tem însă că nu vor exista nici anul aceasta, așadar succesul s-ar putea redefini, din nou: „să ne păstrăm întregi la cap pînă la finalul anului școlar”, pentru că sănătatea mintală este o valoare deloc de disprețuit.

În ultimii patru-cinci ani, am participat la o mulțime de ateliere pentru copii, în special în proiectele De Basm (Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți), și am avut astfel ocazia să vorbesc cu ei, cu copiii și tinerii, adică cea mai frumoasă, mai fragilă și mai sinceră generație, despre balauri și prințese, despre vrăjitori și aventuri, dar și despre lucruri „serioase” sau, cum spun ei, „chestii grele”. De fiecare dată, întîlnirile astea îmi dau aripi și senzația că nu e totul pierdut, pentru că cei mai mulți copii sînt deschiși, inventivi și dornici să afle mai mult. Da, sînt foarte mulți care preiau și mesajele din jur, cu care sînt de fapt bombardați, că tot ce contează sînt banii și popularitatea pe social media, dar cu toate astea sînt extrem de receptivi la poveștile despre prietenie și curaj. S-au iscat, la fiecare întîlnire, dezbateri despre importanța acestor valori – prietenie, sinceritate, încredere și curaj – care i-au inspirat apoi să scrie și să ilustreze propriile definiții și istorii. „Părinții sînt cele mai curajoase persoane pe care le cunosc, pentru că ne protejează de fricile noastre”, a scris o fetiță. „Puterea mea secretă este curajul” – o alta. „Vreau să devin tot ceea ce vreau să fiu” a fost unul dintre cele mai frumoase răspunsuri la celebra întrebare „Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?”. Una dintre cele mai simpatice definiții ale prieteniei, dată de copiii întîlniți de echipa De Basm în atelierele prin țară: „Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt”.

Deși nu mi-am propus niciodată să scriu cărți educative (ba chiar mă încăpățînez să cred că povestea și stilul contează mai mult decît „mesajul”), de-a lungul timpului au venit către mine cîteva propuneri cu astfel de subiecte; provocarea a fost să scriu pe înțelesul copiilor despre valori importante, precum curajul și toleranța, prietenia și solidaritatea, fără a preda lecții moralizatoare, pe un ton didactic. Așa că pentru Cartea Curajului am ales zece ființe mici care nu sînt asociate de obicei cu vitejia, ba chiar dimpotrivă: gărgărițe, porumbei, veverițe, peștișori, fluturi. Copiii se miră de fiecare dată, așteptîndu-se să găsească între copertele cărții povești despre tigri, urși, lei și alte animale „fioroase”, deci „curajoase”. Dar după momentele de lectură și de pus-întrebări-împreună, poveștile lor încep să curgă, cu exemple din viața de zi cu zi – nu trebuie să fii un supererou din filme ca să fii curajos!

Cînd am început, împreună cu colegele mele Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan, Laura Grünberg și Cristina Andone, proiectul Nesupusele, am vrut să spunem povești despre femei remarcabile din ultimii o sută de ani ai României, care au încercat și adesea au reușit să schimbe în bine lumea din jurul lor, să răstoarne prejudecăți, să doboare bariere, să lupte pentru drepturile și visurile lor și să exceleze în ceea ce și-au propus. Pe parcursul documentării, ne-am dat seama că această „nesupunere” (de unde și titlul celor două volume) este o valoare mai puțin (re)cunoscută, dar care poate face minuni atunci cînd drumul pare închis. Destinele celor 100 de femei pe care le-am ales, la capătul unui lung proces de documentare și selecție, sînt unite de acest fir roșu al nesupunerii, în sensul mai larg de grijă pentru aproape, implicare, coloană vertebrală, generozitate, tenacitate. Dar cum să scrii despre toate astea într-o singură pagină? Cum să transmiți atît poveste, cît și o emoție care să inspire mai departe, într-un număr limitat de semne? Am căutat ca prin fiecare text să iluminăm cîte o scenă semnificativă din viața acestor femei, un moment de cotitură, de tensiune, cînd „nesupusele” noastre sînt puse în fața unei alegeri. Iar alegerea nu e niciodată ușoară… Speranța noastră, a autoarelor, a fost ca aceste povești să-i motiveze pe copii, fete și băieți deopotrivă, dar și să fie folosite de părinți și profesori pentru a discuta teme de interes pentru cei mici.

Fac parte dintr-o generație care a crescut între două lumi: mi-am petrecut copilăria mică în comunism, recitînd versuri și cîntece patriotice, iar adolescența în sălbaticii ani ’90, în care, peste ruinele vechii ordini, a început să se reconstruiască haotic, fără alte repere și valori decît că trebuie să recuperăm cît mai repede tot ce n-am avut. Sîntem o generație un pic debusolată; mi se pare că am preluat de la părinți diverse traume transgeneraționale (nu puține!) și cu toate astea încercăm să le insuflăm mai departe copiilor noștri valorile pe care le-am descoperit singuri, cu greu și cu multă luptă interioară. N-am vorbit cu părinții noștri despre empatie, toleranță, comunicare, autenticitate, dar ne străduim să recuperăm (și, cumva, să reparăm) vorbind despre toate astea cu copiii noștri, și poate că, dacă cercul ăsta va merge mai departe, la un moment dat în istorie ar putea exista șansa unei generații mai fericite.

Adina Rosetti este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată: Întîiul meu cuvînt de pionier, Editura Arthur, 2021. 

Foto: wikimedia commons 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

politia locala monitorizand punctele de colectare a deseurilor foto facebook png
„Suntem cu ochii, dar și cu gura pe voi!”. Punctele de colectare selectivă din Sectorul 6, dotate cu camere video și difuzoare
Primăria Sectorului 6 al Capitalei a montat un sistem de monitorizare pentru cele 12 puncte de colectare selectivă pe șase fracții, dotate cu camere video și difuzoare.
nelu varga
Revoluția de toamnă la CFR Cluj. Ioan Varga a răbufnit: „Curăț clubul pe toate palierele. Îi dau afară”
Finanțatorul celor de la CFR Cluj anunță revoluție la vestiare, după umilința încasată în Conference League.
orez chinezesc jpg
Orez chinezesc
Orezul chinezesc este un preparat rapid și gustos.
Vladimir Putin și Donald Trump în Alaska FOTO AFP
Cum a exploatat Putin diplomația teatrală a lui Trump pentru a-și face jocul
Summitul de la Washington a dat peste cap calculele lui Vladimir Putin pentru o nouă Ialta sau un nou Munchen, dar președintele rus consideră că mai are un as în mânecă: un plan B prin care să tragă în continuare de timp, mizând pe faptul că îl poate face pe Donald Trump să aștepte.
Dmitri Peskov FOTO Profimedia
Kremlinul nu acceptă trupe NATO în Ucraina și critică planurile europene de garanții de securitate
Rusia nu este de acord cu propunerile europene privind garanțiile de securitate pentru Ucraina și nu va accepta nicio prezență a trupelor NATO pe teritoriul vecinului său, a transmis miercuri Kremlinul.
cosmetice, foto shutterstock jpg
Cosmeticele care vor fi interzise în magazine de la 1 septembrie: „România, ca stat membru al UE, aplică aceste prevederi”
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a transmis miercuri, 27 august, ce produse cosmetice vor fi interzise începând cu 1 septembrie.
banner alin panc jpg
Alin Panc și Văru’ Săndel lansează al 10-lea film, „Vasile și naveta spațială”: „E un SF miraculos, un tribut adus palincii”
Alin Panc și Văru Săndel lansează în luna decembrie prima comedie SF „Vasile și naveta spațială”
Munca la birou  Foto Freepik jpg
În ce țări europene se lucrează cel mai mult peste program. Cum stă România în clasament
Tot mai puțini europeni muncesc ore suplimentare, însă diferențele dintre state rămân mari.
58110008 1004 webp
NZZ: Antisemitism "cool", noua modă în România
Un articol din Neue Zürcher Zeitung arată cum antisemitismul și revizionismul câștigă teren în România: între glorificarea trecutului, ascensiunea AUR și ezitările președintelui Nicușor Dan.