Tot ceea ce vreau să fiu

Publicat în Dilema Veche nr. 962 din 15 septembrie – 21 septembrie 2022
image

Pe ultima sută de metri înainte de deadline, m-am apucat și eu să răspund invitației de a scrie acest articol, dar poate că nu întîmplător: e prima zi a noului an școlar. Prilej de emoții, de discursuri festiviste și de urări de succes adresate copiilor care merg la școală, dar și profesorilor și părinților. O noțiune variabilă, înțeleasă de fiecare conform propriei grile de valori, de la cea de rit vechi, cantitativă (succesul egal note cît mai mari), pînă la cea de tip nou, calitativă (succesul înseamnă să fii un om bun, empatic, împlinit). Cînd primesc urarea cu „succes în noul an școlar”, ca mamă, nu știu exact ce înseamnă asta, chiar dacă sînt convinsă că a fost făcută cu cele mai bune intenții. După experiențele ultimilor doi ani, definiția succesului s-a schimbat dramatic, iar pentru mine a devenit sinonim cu liniștea, predictibilitatea, stabilitatea; mă tem însă că nu vor exista nici anul aceasta, așadar succesul s-ar putea redefini, din nou: „să ne păstrăm întregi la cap pînă la finalul anului școlar”, pentru că sănătatea mintală este o valoare deloc de disprețuit.

În ultimii patru-cinci ani, am participat la o mulțime de ateliere pentru copii, în special în proiectele De Basm (Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți), și am avut astfel ocazia să vorbesc cu ei, cu copiii și tinerii, adică cea mai frumoasă, mai fragilă și mai sinceră generație, despre balauri și prințese, despre vrăjitori și aventuri, dar și despre lucruri „serioase” sau, cum spun ei, „chestii grele”. De fiecare dată, întîlnirile astea îmi dau aripi și senzația că nu e totul pierdut, pentru că cei mai mulți copii sînt deschiși, inventivi și dornici să afle mai mult. Da, sînt foarte mulți care preiau și mesajele din jur, cu care sînt de fapt bombardați, că tot ce contează sînt banii și popularitatea pe social media, dar cu toate astea sînt extrem de receptivi la poveștile despre prietenie și curaj. S-au iscat, la fiecare întîlnire, dezbateri despre importanța acestor valori – prietenie, sinceritate, încredere și curaj – care i-au inspirat apoi să scrie și să ilustreze propriile definiții și istorii. „Părinții sînt cele mai curajoase persoane pe care le cunosc, pentru că ne protejează de fricile noastre”, a scris o fetiță. „Puterea mea secretă este curajul” – o alta. „Vreau să devin tot ceea ce vreau să fiu” a fost unul dintre cele mai frumoase răspunsuri la celebra întrebare „Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?”. Una dintre cele mai simpatice definiții ale prieteniei, dată de copiii întîlniți de echipa De Basm în atelierele prin țară: „Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt”.

Deși nu mi-am propus niciodată să scriu cărți educative (ba chiar mă încăpățînez să cred că povestea și stilul contează mai mult decît „mesajul”), de-a lungul timpului au venit către mine cîteva propuneri cu astfel de subiecte; provocarea a fost să scriu pe înțelesul copiilor despre valori importante, precum curajul și toleranța, prietenia și solidaritatea, fără a preda lecții moralizatoare, pe un ton didactic. Așa că pentru Cartea Curajului am ales zece ființe mici care nu sînt asociate de obicei cu vitejia, ba chiar dimpotrivă: gărgărițe, porumbei, veverițe, peștișori, fluturi. Copiii se miră de fiecare dată, așteptîndu-se să găsească între copertele cărții povești despre tigri, urși, lei și alte animale „fioroase”, deci „curajoase”. Dar după momentele de lectură și de pus-întrebări-împreună, poveștile lor încep să curgă, cu exemple din viața de zi cu zi – nu trebuie să fii un supererou din filme ca să fii curajos!

Cînd am început, împreună cu colegele mele Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan, Laura Grünberg și Cristina Andone, proiectul Nesupusele, am vrut să spunem povești despre femei remarcabile din ultimii o sută de ani ai României, care au încercat și adesea au reușit să schimbe în bine lumea din jurul lor, să răstoarne prejudecăți, să doboare bariere, să lupte pentru drepturile și visurile lor și să exceleze în ceea ce și-au propus. Pe parcursul documentării, ne-am dat seama că această „nesupunere” (de unde și titlul celor două volume) este o valoare mai puțin (re)cunoscută, dar care poate face minuni atunci cînd drumul pare închis. Destinele celor 100 de femei pe care le-am ales, la capătul unui lung proces de documentare și selecție, sînt unite de acest fir roșu al nesupunerii, în sensul mai larg de grijă pentru aproape, implicare, coloană vertebrală, generozitate, tenacitate. Dar cum să scrii despre toate astea într-o singură pagină? Cum să transmiți atît poveste, cît și o emoție care să inspire mai departe, într-un număr limitat de semne? Am căutat ca prin fiecare text să iluminăm cîte o scenă semnificativă din viața acestor femei, un moment de cotitură, de tensiune, cînd „nesupusele” noastre sînt puse în fața unei alegeri. Iar alegerea nu e niciodată ușoară… Speranța noastră, a autoarelor, a fost ca aceste povești să-i motiveze pe copii, fete și băieți deopotrivă, dar și să fie folosite de părinți și profesori pentru a discuta teme de interes pentru cei mici.

Fac parte dintr-o generație care a crescut între două lumi: mi-am petrecut copilăria mică în comunism, recitînd versuri și cîntece patriotice, iar adolescența în sălbaticii ani ’90, în care, peste ruinele vechii ordini, a început să se reconstruiască haotic, fără alte repere și valori decît că trebuie să recuperăm cît mai repede tot ce n-am avut. Sîntem o generație un pic debusolată; mi se pare că am preluat de la părinți diverse traume transgeneraționale (nu puține!) și cu toate astea încercăm să le insuflăm mai departe copiilor noștri valorile pe care le-am descoperit singuri, cu greu și cu multă luptă interioară. N-am vorbit cu părinții noștri despre empatie, toleranță, comunicare, autenticitate, dar ne străduim să recuperăm (și, cumva, să reparăm) vorbind despre toate astea cu copiii noștri, și poate că, dacă cercul ăsta va merge mai departe, la un moment dat în istorie ar putea exista șansa unei generații mai fericite.

Adina Rosetti este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată: Întîiul meu cuvînt de pionier, Editura Arthur, 2021. 

Foto: wikimedia commons 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg

Adevarul.ro

Taremi2 jpg
Porto – Leverkusen, nebunie în Liga Campionilor: Golul iranianului Taremi, urmat de scene incredibile
O partidă netelevizată de posturile românești a avut un final incendiar de prima repriză.
Federico Putorti i a trimis un mesaj clar politistului care l a anchetat pe Facebook 1 jpg
Poliţist din Oradea, ținta unui mafiot italian: „Vei fi primul!"
Procurorii orădeni au deschis o anchetă pentru ultraj pe numele unui Italian care, săptămâna trecută, a ameninţat un poliţist de la Antidrog din Oradea.
teambuilding JPG
Comedia „Teambuilding“: record de bilete vândute în weekendul de lansare
Filmul cu Matei Dima, Micutzu, Anca Dinicu și Șerban Pavlu, a debutat pe primul loc la box office-ul românesc, în weekendul trecut.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.