Toponimii

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Toponimii jpeg

Locuiesc de doisprezece ani pe strada Căpitan G. Încă de cînd m-am mutat, am încercat în zadar să aflu cine este cel a cărui memorie o împrospătez de cîte ori îmi declin adresa. Faptul că a fost un căpitan mă face să bănuiesc că îşi datorează imortalitatea unor eroice fapte de arme. Cînd? Cum? Ce fel de căpitan a fost? De cavalerie? De artilerie? De geniu? De intendenţă? De securitate? Mă opresc, puţin enervat. Cred că aş avea dreptul, în calitate de cetăţean, să mi se spună, atunci cînd mă mut pe o stradă, de ce se cheamă aşa. Poate nu-mi convine.

Cu ani în urmă, am stat în Drumul Taberei, pe Compozitorilor. Nu ştiu să fi stat vreun scriitor de note prin zonă, dar îmi plăcea numele (l-am văzut odată pe Moculescu prin zonă, dar se pare că avea o rudă îndepărtată pe-acolo). Mai ales că unii mă priveau invidioşi: „Aaa, te-ai mutat în Floreasca?“. A venit Revoluţia, cineva s-a gîndit că numele nu e reprezentativ, şi i-au zis Ion Mihalache. Mi-a plăcut, ţărăniştii mi-erau simpatici, am trecut uşor peste neplăcerile schimbării buletinului.

Lucrurile s-au complicat cînd în fruntea Primăriei a venit un ţărănist – Ciorbea. Probabil că şi-au zis – cum, dom’le, ditai fondatorul de partid, erou în Războiul de Reîntregire, ministru de atîtea ori, şi doar o stradă la capătul oraşului, care se şi înfundă în cimitirul Ghencea? L-au mutat pe Mihalache pe fostul bulevard 1 Mai (cică pe acolo ieşea el din Bucureşti cînd se ducea la nu ştiu ce moşie, spre Tîrgovişte). Da, dar 1 Mai este în continuare sărbătoare naţională (deşi cu iz socialist), n-o putem şterge din nomenclator. Aşa că i-au zis străzii mele 1 Mai, să fie toată lumea împăcată. Ca să nu ne enervăm prea tare că iar trebuie să ne schimbăm buletinele, au ridicat-o, cu ocazia asta, la rang de bulevard. N-am apucat să mă bucur de a avea apartament cu vedere la bulevard, căci m-am mutat curînd de acolo.

Constantin Dobrogeanu-Gherea a avut şi el o soartă ciudată. Bustul său de pe C.A. Rosetti a fost distrus în 1990; acum e refăcut. Numele autorului Neoiobăgiei îl purta o stradă din Băneasa, între un ţărănist şi-un comunist, adică între străzile Ion Ionescu de la Brad şi Teohari Georgescu (cum de s-a păstrat numele deviaţionistului de dreapta în nomenclatorul comunist e greu de explicat). Aici, edilii au fost radicali. Teohari Georgescu a dispărut, iar Dobrogeanu-Gherea a fost mutat în locul lui, mai spre Gîrlei. Socialistul este acum despărţit de ţărănist, cum era şi firesc, de – aţi ghicit – Someşul Rece.

La intrarea în cartierul Drumul Taberei există o intersecţie cunoscută de tot omul drept „Răzoare“, după numele uneia dintre străzile din preajmă. Cam rurală denumire, dar cu semnificaţii privind vechea geografie a oraşului (pînă prin anii ’50, acesta se termina pe aici). Acum se numeşte Piaţa Danny Huwé, după numele ziaristului belgian care şi-a găsit sfîrşitul în acea zonă în zilele complicate din decembrie 1989. Dacă întrebaţi o sută de oameni care o străbat zilnic, toţi îţi vor răspunde „Răzoare“, deşi au trecut cincisprezece ani de la schimbarea denumirii.

Petrache Poenaru n-a inventat caloriferul, ci stiloul. După unele surse, a fost primul român care a călătorit cu trenul („douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sînt trase deodată de o singură maşină cu aburi“). Motiv ce a părut suficient pentru a-i fi legat numele de o staţie de metrou. Staţia se numea Semănătoarea. Orice bucureştean cunoştea amplasarea, în acea zonă de pe malul Dîmboviţei, a unei mari fabrici de maşini agricole. Acum, fabrica e mult mai puţin întinsă, dar în spaţiul respectiv s-a construit un complex de clădiri de birouri, care poartă numele de Sema Parc, tocmai din respect pentru memoria colectivă. Nici una din firmele găzduite acolo nu produce stilouri.  

Avea „Semănătoarea“ o rezonanţă comunistă? Ce să mai vorbim atunci de Stalingrad, bulevard (şi staţie de metrou) din Paris? Au vrut edilii să facă o meritată reverenţă prodigiosului savant? De ce nu s-au gîndit să-i amplaseze un bust într-unul din multele cartiere apărute în epoca ceauşistă, aproape complet lipsite de monumente? De exemplu, în Drumul Taberei, cartier în care nu există nici un monument, în afara unui ceas care de obicei nu merge? După care, în zona în care cetăţenii se vor fi obişnuit deja cu denumirea, n-ar fi fost nimic rău ca una din staţiile liniei de metrou care tocmai se construieşte să o preia – în felul ăsta, nimeni nu ar fi avut dubii.

Una peste alta, să se schimbe, primesc, dar să rămînă cum a fost. 

Mircea Kivu este sociolog.

desen de Dan Perjovschi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.