Ţopăita şi mitocăneasca*

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Ţopăita şi mitocăneasca* png

- argument -

A te minuna peste măsură în faţa mîrlăniei e, pînă la urmă, o formă de candoare trufaşă. E ca şi cum te-ai cruci, băbeşte, de cît de răi sînt oamenii, referindu-te cu precădere la ceilalţi. Să arăţi cu degetul neamul prost, convins de propria imunitate, e, în fond, o mitocănie. Pe de altă parte, la cît de frecvent ne confruntăm cu mitocănia, la cît de des ni se întîmplă nouă înşine, frustraţi şi exasperaţi de ce vedem în jur, să ne oţărîm, să înjurăm, să dispreţuim şi să detestăm, ne-am gîndit că un dosar despre neamuri proaste – fie ele ţoape sau mîrlani, mitocani sau bădărani – nu poate fi de prisos.

Am încercat mai întîi să inventariez şi să clasific ţopenii, mîrlănii şi alte „opere“ ale neamului prost şi mi-am dat seama că tot ce obţin e un cod sucit al bunelor maniere; ceva generic, vast şi previzibil. Mai rău, cîte o ţopenie, în ochii mei, cum ar fi descălţatul la uşă, se întîmpla să fie bună-cuviinţă în Orient, în Asia sau chiar în anumite ţări central-europene. Ca să nu mai vorbesc de abuzurile subiectiv-literare pe care eşti ispitit să le faci, definind neamul prost doar stilistic, în funcţie de gusturi, sensibilităţi, preferinţe muzicale sau vestimentaţie.

Este ţoapa universală? Cu siguranţă, nu e o invenţie românească. Dar ţoapa e temperamentală, efuzivă, emoţională. Şi e, astfel, mai aproape de culturile sud-estului. E greu de imaginat o ţoapă nordică, glacială, polară.

Dacă admitem că există virtuţi ale excesului şi extrovertirii: artele dramatice, artele plastice, muzica – sau ale neadaptării: „geniile neadaptate“, savanţii distraţi, ţopenia s-ar defini ca viciu ale acestora: expunerea devine ostentaţie, neadaptarea – inadecvare, acordurile înalte – stridenţe, expresivitatea – schimonoseală.

Sfera de semnificaţie a cuvîntului „ţop“ e vastă, iar definiţiile, diverse, dar misterios coerente. Un prim „ţop“, exclamativ, sugerează saltul, smucitura, bruscheţea, apariţia inopinată, cotropitoare. Zopf-ul german a dat apoi un alt „ţop“, cu sensul de „coadă“, „cosiţă“, „moţ“. Or, nu-i ţoapa (mai) cu moţ? Vorbind de „moţ“, ajungem la moţii din Apuseni, numiţi în Ardeal şi „ţopi“/„ţoape“, după portul părului (în moţ sau ţop). Şi ar mai fi o etimologie grecească, de la tsopánis/-os (cioban). Din acelaşi registru ciobănesc-alpin sînt, de altfel, şi sinonimele „mîrlan“ (la origini, mielul mîrlit, dat la oaie) şi „mocîrţan“ sau „mocan“. Ţoapă e, prin urmare, cel care face „ciobănii“, cum spun ardelenii, e munteanul, pădureanul, ciobanul dislocat, strămutat la oraş. Ţopenia e un viciu social, de interacţiune. Nu poţi fi ţoapă de unul singur şi nici în pustie. Dacă la stînă, în creierii munţilor, poţi fi bun sau rău, în oraş, bestiarul neamurilor proaste se diversifică îngrijorător: ţoapă, ţopan, ţopîrcă, ţopîrlă, ţopîrlan, ţopete, mojic, mocofan, mocîrţan, mogîldan, ciocoflendăr, ghiolban, ghiorlan...

Să nu uităm de tipul parvenitului: ciocoiul care îl imită, uzurpator, pe boier. Demers care eşuează în doi timpi. Prin proasta calitate a imitării, prin însuşirea doar a formei sau, mai grav, prin proasta calitate a însuşi modelului urmat. Surprinzător însă, tocmai de aici decurge şi posibila salvare a neamului prost. Imitarea unui model are, într-o lume normală, un rol civilizator, e o formă de educaţie. Disponibilitatea de a imita, din admiraţie, nu din invidie, e benignă. Imitarea, fie şi de suprafaţă, a unor modele reale, valoroase, admirabile nu poate fi decît de bun augur. S-ar putea ivi, astfel, tot mai multe ţoape cumsecade şi de omenie. Cunosc cîteva.

* dansuri populare

Ilustraţie realizată de Ion BARBU

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.