Toleranţa faţă de intoleranţă

Publicat în Dilema Veche nr. 92 din 20 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu s-a abordat încă îndeajuns uimitoarea capacitate a terorismului global de a deveni principala ameninţare planînd asupra lumii libere în debutul acestui mileniu. Iată de ce mi-a dat ghes inima să-i fiu recunoscător dlui Cazacu pentru ocazia pe care mi-o oferă replica sa la articolul meu apărut în numărul 80 al Dilemei vechi; căci involuntar sau nu, domnia sa avansează cîteva din cele mai bătătorite clişee ale defetismului (vezi Dilema veche nr. 85). Revin asupra raportului dintre terorismul islamist şi dogmatismul antiamerican, convenabil mascat îndărătul vituperărilor anti-Bush, care continuă să marcheze zone întinse ale Europei. Prima căramidă plasată la temelia proiectului unui iluzoriu împăciuitorism cu alde Bin Laden şi ai săi, amintind fatal de München '38, e minimalizarea pericolului pe care îl reprezintă războiul neconvenţional al extremiştilor islamici împotriva Occidentului, într-o lume globalizată, informaţională şi nucleară. Echivalarea efectelor actelor de violenţă teroristă cu "înţeparea unui elefant de către un ţînţar", ilustrează perfect această tendinţă care, între altele, omite superior exterminarea mamuţilor de către organisme mai mici chiar decît musca ţeţe. În realitate virusul terorist e mortal dacă nu se iau la timp măsurile profilactice şi terapeutice necesare. Tocmai această omisiune i-a permis Al-Qaedei să se bucure de asasinarea de către 19 "ţînţari" a 3.000 de "elefanţi" americani. Grăitoare pentru disculparea defetiştilor e sugestia potrivit căreia terorismul ar fi un soi de calamitate naturală. Sau aserţiunea subiacentă, conform căreia terorismul nu ar depinde de "teama, admiraţia sau indiferenţa populaţiei". Or, el seamănă în primul rînd teama în sînul populaţiei (ce altceva e teroarea?!). Şi face totul pentru a i se ancora crimele în conştiinţa maselor. Sau n-o fi aşa!? Mai-marii Al-Qaeda - Hamas, Hezbollah - folosesc Internet-ul, Al Jazeera, ziarul New York Times, posturile TV CNN şi BBC, prezentîndu-şi sistematic "faptele de arme" şi decapitările. "Dezinteresaţi" cum sînt de efectul lor asupra opiniei publice, teroriştii au vizat şi obţinut după atentatele de la Madrid schimbarea de guvern din Spania şi retragerea trupelor spaniole şi filipineze din Irak, beneficiind din plin de mediatizări amplificatoare ale groazei şi panicii. Defetismul minimalizator al pericolului, alarmist sau negaţionist, îşi aduce din plin contribuţia la demolarea voinţei de autoapărare a creştinilor, evreilor şi musulmanilor, agresaţi de terorism, şi la descurajarea tuturor de a lua poziţie faţă de fanatismul islamist. Lipsa unei reacţii optime la crima teroristă e diversionist sau inconştient compensată de alarma exacerbată în faţa măsurilor strict necesare de protejare a organismului democratic. Se manifestă plenar îngrijorarea faţă de soarta drepturilor omului în societăţile deschise, ori de cîte ori se impun demersuri preventive. Preocuparea e legitimă. Unul din scopurile majore ale teroriştilor care, profitînd de tehnica de vîrf contemporană, încearcă să catapulteze lumea liberă prin bombe în comuna primitivă, spre a o "izbăvi" apoi prin edificarea Ummei, a califatului mondial, e acela de a împinge societăţile deschise să reacţioneze panicard la cruzimea, arbitrariul şi aleatoriul crimelor, prin restrîngerea drepturilor civice. În consecinţă, ele ar semăna tot mai mult sistemelor închise din care provin islamiştii şi modului în care, cu ei la putere, s-ar organiza statul teocratic mondial. E nevoie de atenţie maximă şi precizie chirurgicală, în luarea măsurilor de apărare a lumii libere, pentru ca ea să rămînă liberă. Soluţii există. A dovedit-o Germania, care i-a venit de hac cu persistenţă, dar şi cu fermitate, "Facţiunii Armatei Roşii". Le-a găsit Marea Britanie, care a biruit la fel IRA şi ia acum măsuri pentru înfrîngerea pe teritoriul său a terorismului islamist. Că pericolul nu e fatal ori un sac fără fund au demonstrat şi Israelul, şi Statele Unite, care au reuşit să înlăture în mare măsură terorismul intern. În plus, eforturile lor comune au generat o mişcare de eliberare care a început să schimbe faţa Orientului, din Libia şi pînă în Liban, din Afganistan şi pînă în Egipt. Sinuciderea ministrului de Interne sirian ar putea semnaliza şi începutul unor modificări de amploare la Damasc. În fine, masa de terorişti sinucigaşi s-a concentrat în Irak. Să ne imaginăm ce s-ar întîmpla dacă legiunile de "martiri" reuşesc să pună în aplicare ordinul recent emis de Al-Qaeda, de a se răspîndi pretutindeni! O temă predilectă a cercurilor antiamericane din vestul Europei e ideea năstruşnică potrivit căreia războiul din Irak ar fi generat terorismul. Ca şi cum Bin Laden şi Zarkawi ar fi fost "uşi de biserică" înaintea declanşării campaniei. Mai trebuie amintit că primul atac asupra turnurilor gemene din NY a avut loc în 1993? Că înaintea înlăturării talibanilor şi a lui Saddam a avut loc bombardarea ambasadelor din Kenya şi Tanzania, soldate cu sute de morţi? Ni se sugerează că, dacă teroriştii colcăie în Irak, acest lucru s-ar datora Americii şi nu unor tiranii arabe sau islamice care, între punerea pe picioare a două fabrici de rachete şi a trei uzine de arme bacteriologice sau chimice, promovează în veselie infiltrarea sistematică a extremiştilor în spaţiul irakian. Să fie oare chiar atît de greu de înţeles că nu războiul din Irak a produs terorism, ci invers, combinaţia virtuală dintre Saddam, terorism şi arme de distrugere în masă (de felul celor nord-coreene ori, poate, în curînd, iraniene) a provocat, după schimbarea de paradigmă din 11 septembrie, mutarea războiului de apărare a lumii libere în spaţiul dintre Eufrat şi Tigru? O monstruoasă diversiune împotriva intelectualilor - de pildă români - ataşaţi ofensivei antiteroriste, este încercarea de a le atribui poziţia unei strîmbe educaţii dobîndite în anii comunismului, care le-ar fi creat o propensiune către extremism. Dimpotrivă! Opţiunea proamericană asumată după ce Jacques Chirac a insultat estul Europei, cerîndu-i imperial să tacă din gură în discuţia privind Irakul, e rezultatul lucidităţii extrase din experienţa amară adunată decenii de-a rîndul, în urma pasivităţii şi defetismului "liberal" din apus. Găsind perpetuu justificări progresiste crimelor totalitare comuniste sau, mai nou, islamiste, acelaşi tip de gîndire vindea, în 1938, Cehoslovacia, în iluzia "salvării păcii în timpul nostru", graţie unei prezumtive ostoiri a poftelor naziste. Întemeiate pe afirmarea renascentist-iluministă a demnităţii vieţii, a libertăţii individuale şi a deschiderii faţă de celălalt, societăţile apusene au dificultăţi în articularea unui răspuns solidar şi ca atare adecvat provocării ideologice a fanatismului islamist, tocmai pentru că discursul postmodern a eliminat din bagajul occidental aderenţa la valoarea universală a rădăcinilor sale iudeo-creştine. Dimpreună cu relativizarea ameninţării teroriste, dispreţul faţă de orice altă gîndire decît cea atee ori agnostică, dublat de idiosincrasia faţă de componenta religioasă a civilizaţiei occidentale, departe de a reprezenta o poziţie "de centru", constituie, în fapt, ridicări la fileu a mingilor necesare viitoarelor lovituri mortale date de extremişti. Bonn, 14 octombrie 2005

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.