Toată lumea rîde, cîntă şi dansează

Ana-Maria CAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Toată lumea rîde, cîntă şi dansează jpeg

La televizor, dansul „dă bine“, dansatorii „se mişcă bine“, dansatoarele „arată bine“. Mai întîi, în industrie au fost staruri marii artişti, apoi ecranele s-au umplut de amatori, iar în ultimii ani, odată cu explozia talent show-urilor care caută dansatori de succes, listele de înscrişi la liceele şi facultăţile de coregrafie au crescut.

Carnea de tun a ziarelor neruşinate şi decorul umblător al emisiunii

De curînd, Zîna Surprizelor în persoană s-a luat la harţă în public cu o fostă dansatoare din baletul Surprize, Surprize. Nu e de mirare, pentru că, în mare parte, rolul baletului în emisiunea de divertisment TV este acelaşi cu cel al balaurului cu zece capete din basme, balaur care, pe lîngă prezenţa sa impresionantă, dar sporadică, din cînd în cînd are privilegiul de a scuipa cu foc după protagonişti.

Un casting de dansatoare pentru o emisiune de divertisment (exceptîndu-le pe cele care se ocupă de balet) seamănă, să spunem elegant, cu un concurs canin de frumuseţe. Juriul – compus din producători şi din cîte un coregraf, mai curînd prezent ca să afle cu cine va avea de-a face ulterior – le pune pe aspirante să se unduiască, măsurînd din ochi lungimea picioarelor, zvelteţea lor, forma decolteului, farmecul zîmbetului. O dansatoare de succes are părul lung, dinţii sănătoşi, o dezinhibare specifică domnişoarelor contemporane şi nişte aşteptări sănătoase de la viaţă. Pe sub pleoape, la casting, producătorul trebuie să vadă în candidatele ideale sursele unor mici scandaluri (în general nevinovate, din categoria soft), care să plimbe numele emisiunii prin tabloide, fără a-l mînji prea tare. Pentru că rolul propriu-zis în platoul emisiunii va fi de decor umblător şi provocator, fetelor li se cer o frumuseţe în acord cu trendurile sezonului şi o tăcere prelungă în orice situaţie (recuzita nu vorbeşte în general), deoarece, din cînd în cînd, în scopuri terapeutice, vedetele show-ului abuzează verbal de acest decor, de obicei mai tînăr şi mai dezinvolt.

Previzibil, atîtea cerinţe de împlinit duc undeva în coada listei întrebarea „îţi place să dansezi?“, aşa, ca o verificare omenească a faptului că fetele nu vor fi exploatate împotriva voinţei lor. Şi aşa, de obicei într-un hol de platou de televiziune, transformat ad-hoc în sală de dans, ia formă visul împlinit al oricărei fetiţe cu chip angelic: acela de a se face balerină. Pentru că, da, acestor fete li se spune tare, în faţa publicului telespectator, întocmai ca într-un basm, nu ca într-un cabaret – „balerinele noastre“, nicidecum „dansatoarele noastre“. Iar baletul TV funcţionează cu multe repetiţii, pentru o bună sincronizare, şi cu ajutorul nepreţuit al echipei de filmare, care are sarcina de a-l transforma într-o treabă mai artistică decît e în realitate, prin mijloacele filmării şi montajului.

Pe cînd orice pas era un pas de dans

În 1894, însă, camerele video şi mesele de montaj nu se ocupau cu ascunderea imperfecţiunilor, aşa că era esenţial ca subiectul filmării să fie pur şi simplu bun. Lumea filmului făcea primii paşi, deloc surprinzător, în ritm de dans. Un cadru static urmărea, într-o filmare a studiourilor Thomas Edison, o explozie de mişcare. Filmul se numea Serpentine Dances, iar protagonista lui, Annabelle Whitford, purta o fustă cu volane supradimensionate, pe care şi le mişca, obţinînd astfel suplimentar, în cadru, un joc de lumini. Annabelle e întocmai ca personajul care dansează şi seduce din Seducţia lui Baudrillard – „flexibil, maleabil, impersonal, doar o stare“.

Acelaşi tip de scenă e reluat de multe ori la începuturile cinematografiei şi e precursorul conceptual al tehnicii caleidoscopului, aplicată în film de-abia în 1933. Detalii ale dansatorilor în mişcare se multiplicau halucinant, rotindu-se pentru a crea un efect de suprareal. Corpurile par lipsite de greutate, de materialitate, ecranul le expune în perfecta lor graţie. Autorul vrăjitoriei a fost coregraful Busby Berkeley, un precursor al regizorilor de videoclipuri.

Un băiat chipeş şi o fată fermecătoare rupeau ringul în Flying Down to Rio, cu o rutină senzuală, importată din America de Sud. Nu jucau rolurile principale, dar felul lor de a dansa era atît de molipsitor, încît a contaminat din prima cluburile americane. Îi chema Ginger Rogers şi Fred Astaire şi au fost primele superstaruri de film ajunse sus tocmai pentru că puteau dansa. A urmat o cascadă de musical-uri în care oamenii se mişcau aproape numai în pas de dans. În 1955, cînd NBC a difuzat o înregistrare cu Frumoasa din pădurea adormită, în interpretarea baletului Sadler’s Wells, a înregistrat o audienţă record de 30 de milioane de telespectatori. Nu numai dansul era atrăgător, ci şi producţia extraordinar de elaborată, care conţinea inclusiv efecte vizuale speciale, primele folosite în televiziune. Încă o dată, dansul stimula imaginaţia producătorilor şi a regizorilor, făcînd ca tehnica să evolueze. A urmat o epocă de glorie: nici o emisiune fără trupă de balet, nici măcar modestele în resurse talk-show-uri de noapte. Cumva, dansul devenise elementul feminin din poveştile audiovizuale, pentru că, la începuturi, marile vedete de televiziune erau bărbaţi.

Epoca de aur a dansului televizat

Anii 2000 aduc, după mult timp, o nouă explozie de dansuri la televizor. So You Think You Can Dance (care se va difuza din sezonul următor pe Antena 1) caută următoarea senzaţie în materie de dansatori. E un show care a reapropiat publicul de mişcare, care a transformat priceperea la dans în biletul spre celebritate şi bani. Aflat la al nouălea sezon în SUA, show-ul aduna la început mai ales copii crescuţi în cultura hip-hop şi membri ai trupelor artiştilor pop. După apariţia filmului Black Swan, producătorii au observat că la audiţii se prezentau din ce în ce mai mulţi balerini, cu numere clasice, iar audienţa creştea atunci cînd le difuzau. So You Think You Can Dance e un program de televiziune care povesteşte dansul, care se foloseşte de intriga din Spărgătorul de nuci, dar şi de deznodămîntul din Dirty Dancing. Ingredientele de succes sînt nu numai performanţa tehnică a dansatorilor, ci şi frumuseţea şi tinereţea lor, sex appeal-ul, energia debordantă şi atitudinea de învingători, de atleţi de elită.

Uneori, nu e de ajuns să fii spectaculos în dans, trebuie să te ajute povestea personală. Tot un format de concurs, Dansez pentru tine (difuzat de PRO TV), asociază valsurile, tangourile sau mai deşănţatele reprezentaţii la bară cu celebrităţi şi o doză mare de altruism. Iese o telenovelă lacrimogenă, în care dramele încarcă ringul de dans. Cu cît cantitatea de tragedie e mai mare, cu atît dansul e mai lasciv, mai provocator, mai inventiv, o combinaţie clasică de Eros şi Thanatos care îi ţine captivi pînă şi pe telespectatorii români de vineri seară.

Pe lîngă aceste formate deja vechi, o nouă generaţie de reality-show-uri şi seriale de televiziune despre dans vor intra din toamnă pe televiziunile americane, exploatînd noua dragoste a publicului pentru această artă. Televiziunea americană CW tocmai a lansat un reality-show despre Compania de Balet Salt Lake City, numit Breaking Pointe. Producătorii îi roagă pe telespectatori să se uite la emisiune şi să abandoneze preconcepţiile că baletul clasic e plicticos. De asemenea, promit că programul va fi asezonat cu istorii picante din viaţa balerinilor.

A treia dimensiune a dansului

Pina, documentarul regizat de Wim Wenders, a fost considerat de către specialiştii în domeniu o revoluţie pentru producţiile 3D, fiind comparat cu filme cu resurse uriaşe, precum Avatar. Wenders a conceput dintru început un produs în trei dimensiuni, tocmai motivat fiind de dansul elaborat al Pinei Bausch, care potenţa noua tehnologie. Şi invers. Pina a avut încasări record pentru un documentar de artă, dar e departe de a fi un succes de public. În scurt timp însă se oficializează relaţia 3D – dans în film. În America se va lansa Step Up: Revolution – povestea unei trupe de dans contemporan –, de la care se aşteaptă recorduri de bilete vîndute. Semn că, pe ecrane, cu mai multă sau mai puţină îndemînare, toată lumea cîntă şi dansează.

Ana-Maria Caia deţine o companie de producţie TV, Indie Studio, şi colaborează la diferite reviste.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.