TL;DR - cum şi cît mai citim?

Paul BALOGH
Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
TL;DR   cum şi cît mai citim? jpeg

„Nu mai e ce-a fost“ – iată o frază universală. Cred că au spus-o şi latinii privind cum se prăpădeşte Imperiul Roman, o spun şi domnii de azi uitîndu-se cum „respectul de altădată“ nu-şi mai găseşte azi continuitatea, o spun şi diversele apocalipse de buzunar. Pînă la urmă, cu toţii ajungem să suspinăm după cîte ceva dintr-un trecut pe care ni-l colorăm în culorile simplificatoare ale idilicului. S-ar zice că, deşi alergăm din ce în ce mai repede spre un indefinit înainte, pe parcurs bombănim din ce în ce mai tare „situaţia“. Dacă sînteţi cumva un om care citeşte (romane, non-ficţiune, cărţi de ştiinţă), sigur aţi picat pînă acum şi peste celebra frică faţă de Internet sau faţă de cărţile digitale care, spune lumea, distrug felul în care citim. „Mor cărţile“, se vaită lumea. „Sînt mai bune cele care miros a hîrtie, clei şi cerneală“, „Îmi place să o simt în mînă“ etc. Au trecut vreo 25 de ani de cînd frecventăm Internetul, opt ani de cînd avem iPhone şi Kindle, cinci ani de cînd folosim tablete. Timp suficient deci să tragem o linie (de etapă) şi să vedem pe unde ne aflăm cu cititul. Vin cu trei veşti: prima e bună, a doua e foarte bună şi ultima e (aproape) proastă. 

Vestea bună 

Nici vorbă să scadă lectura ca îndeletnicire umană. Citim „în draci“: în metrou, în cafenea, mergînd pe stradă, în aeroport, în pauza de masă, ba chiar şi (mă scuzaţi) în baie. Şi citim, de asemenea, de pe orice: cărţile fizice n-au dispărut (dar au încetinit vînzările), cărţile digitale cresc serios (au ajuns între 15 şi 45% pe piaţa americană în funcţie de tipul de carte),

-ele pierd teren în faţa tabletelor, iar telefoanele mobile (adevărata mare invenţie a secolului 21) sînt omniprezente. S-au diversificat enorm şi sursele de lectură ? nu mai citim doar cărţi: pe lîngă acestea citim blog-uri (unele devin apoi cărţi), citim reviste online (unde scriu deseori scriitori de primă mînă), citim postări pe Facebook (unele devin articole). 

Locuim, aşadar, nişte timpuri pestriţe. Noi înşine am devenit teritoriu de luptă pentru diversele creaţii ale unui număr din ce în ce mai copleşitor de autori. Dacă intri într-o librărie serioasă te deprimi: eşti în faţa unui ocean de posibilităţi. Pe lîngă marii autori cunoscuţi (din care descoperi că ai citit infim) mai sînt milioane de alţi autori grozavi de care n-ai auzit (din care n-ai citit şi nici nu vei ajunge probabil să citeşti). Să nu mai vorbim de vastele lanuri ale non-ficţiunii pentru care ai vrea să ai, precum în jocuri, vreo 25 de alte vieţi. A vizita o librărie este, azi, o foarte dureroasă formă de a-ţi aduce aminte că a) eşti prost şi b) trăieşti prea puţin. 

Vestea foarte bună 

Nu numai că sîntem cei mai mari cititori din toate timpurile (statistic), dar sîntem şi cei mai mari scriitori. Recapitulaţi numai ziua de azi: sigur aţi postat ceva pe Facebook sau aţi comentat ceva într-un subsol de articol, aţi conversat despre o carte pe chat cu un prieten din depărtare, unii dintre dumneavoastră au scris ceva într-un jurnal, alţii (cei mai norocoşi) au mai adăugat poate o pagină la romanul secret din sertarul biroului. Toată lumea scrie. Cu binecuvîntarea tehnologiei, graniţa dintre spectator şi participant, dintre cititor şi autor s-a estompat. Evident, se scriu şi multe prostii, dar abundenţa are printre consecinţe şi încurajarea calităţii. N-au fost niciodată vremuri mai prielnice pentru micii şi marii scriitori. Maculatura e bună: aşa ies la suprafaţă nestematele. 

Vestea (aproape) proastă 

Literatura pierde teren. Numai între 2009 şi 2013 segmentul de trade publishing (adică publicarea de cărţi de literatură şi non-ficţiune) a scăzut de la 30% la 22% ca pondere în interiorul marii industrii de publicare de carte (care cuprinde pe lîngă

şi publicaţiile educaţionale şi STM – cărţile de ştiinţă, tehnice şi medicale). Asta nu înseamnă că, în valoare absolută, nu creşte. Înseamnă doar că această creştere a încetinit, semn că maniera în care sîntem dispuşi azi să citim texte (lungi) scade vizibil. Sînt cîteva cauze notabile: sîntem prea ocupaţi (timpul compact pe care-l putem dedica cititului de texte lungi devine greu de găsit), sîntem prea obosiţi (funcţia de

a unui roman pierde teren în faţa filmului sau jocurilor), sîntem atît de obişnuiţi cu „eficienţa unui text“ încît, atunci cînd o carte groasă ne cere atenţia, trebuie să fie în stare să ne spună o poveste foarte puternică pentru a o putea accepta în capsula noastră mică de timp cu care zorim înainte. Cu alte cuvinte: în viitor, dacă nu vă numiţi Joyce, Tolstoi sau Proust (fie, poate şi George R.R. Martin), aveţi şanse absolut minimale să convingeţi pe cineva să vă citească capodopera de 500+ pagini. 

Să nu credeţi că această limitare a timpului/textului vizează doar romanele. „Cercetătorii britanici“ au arătat că un tweet ideal are 100 de caractere, o postare pe Facebook are 40 de caractere (păcatele mele…), un titlu online are şase cuvinte, o postare pe blog are 1600 de cuvinte (şapte minute), iar un

public durează 18 minute. Orice depăşire a acestor limite va întinde serios nervii cititorului modern şi vă va arunca creaţia în tenebrosul teritoriu al lui TL;DR: „too long; didn’t read“.  

Paul Balogh este co-fondator Learn Forward.  

Foto: M. Eguaras, wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Parasutistii comemorati la Jilava FOTO Fundatia Gavrila Ogoranu crop jpg
Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false
Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.
bautura - sticla vin - mahmureala FOTO 123RF
Cum previi mahmureala. Capcane când bei la o petrecere, ce e interzis și de ce trebuie să mănânci înainte
Cu cât bei mai mult, cu atât starea de mahmureală va fi mai accentuată. Ca să nu ajungi în această situație trebuie să știi ce să consumi, dar mai ales cât. De asemenea, e important să nu amesteci licorile.
rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.